Vocea Maestrului

Te iubesc, fratele meu, oricine ai fi tu, indiferent dacă te rogi la Dumnezeu în biserică, îngenunchezi în templu sau îl implori pe Dumnezeu în moschee.
Tu și cu mine suntem copiii aceleiași credințe, pentru că diferitele căi religioase sunt degetele mâinii pline de iubire a Ființei Supreme, o mână întinsă tuturor, oferind tuturor plenitudinea spiritului, nerăbdătoare să ne primească pe toți.
Dumnezeu ți-a dăruit un spirit înaripat să te poți avânta pe cerul nemărginit al Iubirii și al Libertății. Nu este oare un lucru demn de milă să îți tai aripile cu propriile-ți mâini sau să-ți chinui sufletul târându-te precum un vierme pe pământ?
Sufletul meu, viața este întocmai ca un murg galopând în noapte; cu cât zborul său este mai iute, cu atât mai aproape sunt zorii.

Capitolul 1
Maestrul și Discipolul 3

Capitolul 2
Moartea Maestrului 23

Capitolul 3
Cuvintele Maestrului 42

Capitolul 1

Maestrul și Discipolul

Într-una din zile, Discipolul l-a văzut pe Maestrul său plimbându-se prin grădină tăcut și interiorizat. El umbla încoace și încolo și pe fața sa palidă erau semnele unei profunde dureri. Discipolul s-a apropiat, și-a salutat Maestrul în numele lui Allah (Dumnezeu) și apoi l-a întrebat despre pricina suferinței sale.
Îndepărtându-se de ceilalți, Maestrul i-a arătat o stâncă ce se afla pe marginea heleșteului și apoi i-a spus să se așeze. Discipolul a făcut întocmai cum i se ceruse și apoi a arătat că era gata să asculte povestea Maestrului.
Și atunci Maestrul a spus:
”Dorești să-ți spun drama pe care Memoria o readuce zi de zi și noapte de noapte în adâncul inimii mele. Ești cumva obosit de prea lunga-mi tăcere, de nemărturisitul meu secret, iar suspinele și regretele mele te tulbură?