Leona în căutarea dezlegării
Voi povesti despre lupta Leonei de a
rupe o legare ocultă. Legarea, blestemul erau îndreptate asupra fratelui ei,
care a și murit în chip groaznic. Dar se pare că ”blestemul” se
răsfrângea asupra întregii familii, mai ales asupra Leonei, care avea o
sensibilitate mai acută.
Leona a auzit de vrăjitoarea din Malu
Mare de la prietena ei.
Aceasta i-a zis:
”M-am dus la ea, și, de atunci, mi
s-au dezlegat puterile.”
Un asemenea ecou colectiv e în stare
să-ți sporească nădejdea. Și nădejdea, știm, ridică milivoltajul creierului.
Libertatea omului superior
Leona a luat trenul din București la ora
5.30 dimineața. A mers mult, drum obositor. Apoi a luat un autobuz până într-un
sat cu dealuri și lunci. A ajuns într-o sâmbătă la ușa vrăjitoarei. Era
așteptată.
Leona era împărțită între scepticism și
nădejde. Surâdea la ideea de a consulta o vrăjitoare. Își zicea, pe jumătate
serioasă:
”La urma urmei, e jocul meu cu
viața, cu steaua mea...”
Libertatea omului superior poate fi atât
de mare, încât la un moment dat să facă exact contrariul a ceea ce voia să
facă...
Puțină nădejde și mult scepticism:
definiția omului modern.
Leona își zicea: ”Trebuie să existe
dezlegare, din moment ce există legare. Trebuie ca unul să dezlege din moment
ce altul a legat.”
Raționamentul ei este corect. Doar că
mijloacele...
Trei suporturi magice
Vrăjitoarea din Malu Mare i-a cerut în
prealabil să-i aducă: o cantitate de praf colectat din trei camere (a ei, a părinților,
a fratelui ucis), țărână de pe preșul de la intrare și un petic de haină din
mâneca dreaptă. Și coceni de porumb dintr-o anumită zonă, apă închisă în cele
trei case, și bani. Leona a adus tot ce se cerea.
Vrăjitoarea a făcut descântări de apă,
de pasăre neagră, de veșminte. Ea a citit, în fum și cenușă, numele persoanei
care a aruncat blestemul: Călina.
Și deodată credibilitatea vrăjitoarei a
crescut. |
Adevăr Divin
