Când
vine vorba despre dezvoltare personală, există o multitudine de așa-numiți
experți, care au câte o soluție pentru fiecare problemă ce există. Însă toți
acești specialiști sugerează, dacă nu chiar afirmă direct, că adevărata putere
pentru dezvoltarea umană o reprezintă cea a minții subconștiente - fie și numai
prin prisma obiceiurilor noastre. Dacă așa stau lucrurile, de ce nu-mi pot
instrui subconștientul să gândească diferit, pentru a produce rezultatele pe
care le doresc? Răspunsul la această întrebare vizează două aspecte. Primul se
referă la definirea corectă a schimbării care trebuie să se petreacă; al doilea
reprezintă înțelegerea modului în care mintea subconștientă acceptă informații
și a cauzelor pentru care acest lucru poate crea probleme.
Ce
este schimbarea?
Ce este schimbarea? Conceptul pare destul de
simplu. Pentru unii, este un lucru, deseori considerat un lucru folositor. De
exemplu, dorim mai multă prosperitate în viață. Dovada succesului nostru o
reprezintă banii. Așa că schimbarea, în acest caz, înseamnă bani. Oare așa să
fie? Nu, banii sunt doar simbolul exterior ce reprezintă schimbarea.
Factorul activ al schimbării se găsește
în interiorul fiecăruia dintre noi. Nu este un lucru. Pentru ca o persoană să
devină mai prosperă, ea trebuie să gândească la un nivel diferit sau la o scară
diferită față de persoanele care se mulțumesc doar cu ceea ce realizează. Trebuie
modificat cel puțin un element din strategia de viață înainte ca schimbarea să
poată avea loc.
Strategii
competiționale
Pentru ilustrare, să spunem că ipotetica
persoană care dorește să fie mai prosperă a fost crescută cu credința că banii
sunt sursa tuturor relelor. O strategie subconștientă poate lucra, prin urmare,
la sabotarea oricărui efort de a obține suc-cesul financiar real. Cu alte
cuvinte, în această privință egoul percepe că este în siguranță dacă evită răul
- adică banii.
Pe de altă parte, această persoană
ipotetică poate crede că doar banii contează. Totuși, există și aici strategii
subconștiente care să-i stea în cale. De exemplu, să presupunem că această
persoană caută să construiască o mare companie, dar îi este teamă să vorbească
în public. Cum își va construi ea o organizație mare și de succes fără să
comunice? Când anume strategia fricii (vorbitul în public) va lovi și va face
praf strate-gia obiectivului (compania cea mare)? Cum vor concura cele două
strategii?
Strategii conflictuale există aproape în
fiecare dintre noi. Ele stau deseori la baza a ceea ce psihologii numesc
„disonanță cognitivă”: conflictul ce apare din deținerea a două convingeri
care se exclud reciproc. Mai mult decât atât, strategiile contrastante se
găsesc și la baza multor procese de „sublimare”: să acționezi prin prisma
unor fantezii inacceptabile într-o manieră acceptabilă din punct de vedere
social.
Schimbarea
înseamnă renunțarea la ceva
Este ușor de observat de ce schimbarea poate
fi destul de dificilă, îndeosebi atunci când presupune și renunțarea la ceva. Acel
„ceva” poate reprezenta o credință contraproductivă, o strategie
competitivă sau ceva palpabil, precum sentimentul de împlinire pe care li-l
oferă unora mâncarea. Pentru majoritatea oamenilor, renunțarea la un lucru
înseamnă înlocuirea lui cu altceva. Un fumător se întreabă cu ce anume va
înlocui țigara - cu gumă de mestecat sub formă de țigară?
Renunțarea, ca și schimbarea însăși,
reprezintă doar o acțiune în forma sa cea mai extremă. A te opri din fumat nu
ține de țigări, ci mai degrabă de senzațiile asociate lor.
|