Terapia tatalui

Rănile cauzate de relațiile primare, precum cele cu părinții, pot fi extrem de profunde. Dacă ai avut în copilărie un tată absent, dependent sau abuziv, este posibil să fi rămas cu următoarele „sechele emoționale”:

· O prețuire de sine redusă

· Tendința de a le face pe plac altora, de a căuta aprobarea lor, de a fi dependent sau co-dependent în plan emoțional

· Dorința (dublată de rugăciuni) ca tatăl tău să se schimbe în persoana care ți-ai dori să fie

· Sentimente frecvente de mânie, inclusiv de mânie reprimată

· Alegerea unor parteneri de cuplu care îți reamintesc de tatăl tău

· Un sentiment de intimidare în prezența oricărui personaj care îți evocă o autoritate masculină

În această carte cu o viziune profundă, dar plină de compasiune, fosta psihoterapeută Doreen Virtue și asistentul social cu experiență clinică Andrew Karpenko îți prezintă o gamă largă de tehnici de autovindecare capabile să te ajute să îți vindeci copilul interior, astfel încât să îți poți gestiona relațiile cu bărbații ca un adult sănătos și funcțional.

Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, aceste tehnici te ajută să optezi pentru relații echilibrate și armonioase cu bărbații din viața ta, să îți deschizi inima, să te simți în siguranță și să poți accepta iubirea, dar și să te reconectezi cu energia divină masculină și în egală măsură cu cea feminină.

Toate experiențele tale dureroase s-au petrecut din motive precise. Există aspecte ale psihicului tău care îți solicită atenția. Vindecarea rănilor cauzate de tată te eliberează de senzația de gol interior și de tiparele disfuncționale pe care le manifești în relațiile cu bărbații, permițându-ți astfel să îți urmărești pasiunile și menirea în viață fără a fi bântuit de trecutul tău.

Doreen Virtue are trei diplome în psihologie și consiliere, inclusiv una de doctorat. Ea a fost toată viața clarvăzătoare și o mistică creștină. Fostă psihoterapeută, Doreen ține la ora actuală seminarii pe temele descrise în numeroasele ei cărți și oracole cu cărți de joc. A apărut la emisiunea lui Oprah, pe CNN și la BBC, și a scris articole pentru numeroase ziare și reviste din întreaga lume.

www.Angeltherapy.com

Andrew Karpenko are un masterat în asistența socială și a lucrat în domenii precum sănătatea psihică, combaterea dependenței de alcool și de droguri, iar începând cu anul 2001 - management. Ca asistent social, a consiliat femei, bărbați și copii, pentru diverse probleme. Andrew combină intuiția cu capacitățile sale profesionale, rezultatul fiind o abordare integrată a vindecării rănilor emoționale și a rezolvării problemelor din copilărie. Realizează ședințe de consiliere prin telefon, e-mail și video live.

Facebook.com/AndrewKarpenkoAuthor

Introducere: Există speranță pentru vindecarea rănilor cauzate de tată ix

Partea I: Înțelegerea rănilor cauzate de tată

Capitolul 1 Explorarea rănilor cauzate de tată 3

Capitolul 2 Impactul rănilor cauzate de tată 15

Capitolul 3 Dorul de tată și alte tipare arhetipale ale rănilor 33

Capitolul 4 Bărbații răniți: statutul de părinte și „băiețelul rănit” din interiorul lor 45

Capitolul 5 Arhetipurile sănătoase ale tatălui și energia masculină echilibrată 57

Partea a II-a: Vindecarea durerii

Capitolul 6 Scoaterea emoțiilor la lumină 73

Capitolul 7 Vindecarea durerii sufletești 87

Capitolul 8 Vindecarea mâniei 99

Capitolul 9 Acceptarea sentimentelor prin cultivarea lucidității 111

Capitolul 10 Terapia copilului rănit 123

Capitolul 11 Reinventează-ți relația cu tatăl tău: imaginează-ți o altă copilărie și o altă poveste a vieții 139

Partea a III-a: Transcendența spirituală

Capitolul 12 Iubirea Divină: Vindecă-ți inima spirituală 159

Capitolul 13 Descoperirea stării de pace interioară: Integrarea lecției vieții 171

Capitolul 14 Înțelepciunea câștigată prin înțelegerea rănilor cauzate de tată 179

Cuvânt de încheiere: Continuarea călătoriei începute prin aplicarea Terapiei Tatălui 191

Despre autori 197

Introducere

Există speranță pentru vindecarea rănilor cauzate de tată

Te felicităm pentru că ai avut curajul de a recunoaște că ai probleme nerezolvate cauzate de tatăl tău. Prin simpla citire a acestei pagini, tu ai făcut deja un pas uriaș către vindecare.

Există foarte mulți oameni care au răni cauzate de tată, dar nu știu cum să le vindece. Alții și-au început călătoria către vindecare, dar au ajuns într-un punct în care au rămas blocați. Te felicităm încă o dată pentru că ai avut curajul să cumperi această carte. Acest lucru arată că ai înțeles ce se întâmplă și că dorești să te vindeci, pentru a-ți vedea mai departe de viață.

Rănile cauzate de tată apar uneori în discuțiile colocviale, prin comentarii de gen: „Are probleme cu tatăl!” Intuitiv, noi înțelegem impactul acestor răni, nu doar în cazul nostru, ci și al altora.

Iată câteva indicii care arată că ai putea avea răni cauzate de tată:

· O prețuire de sine redusă și o lipsă a încrederii în sine

· Tendința de a fi atras de oamenii care te tămâiază, căutarea cu orice preț a aprobării, dependență și co-dependență

· Dorința frecventă și rugăciunea ca tatăl tău să se transforme într-o persoană așa cum îți imaginezi tu că ar trebui să se comporte un părinte

· Izbucniri frecvente de mânie, inclusiv de furie reprimată

· Dificultatea de a lua decizii și dorința ca acestea să fie luate de alții în locul tău

· Alegerea unor parteneri de cuplu care îți reamintesc de tatăl tău sau atracția față de bărbații mai vârstnici

· Faptul că nu te simți niciodată iubită sau apreciată[1] de bărbații din viața ta

· Neîncrederea în bărbați

· Faptul că te simți intimidat de indivizii care exprimă o autoritate masculină

· Disconfortul în fața patriarhatului religios, cum ar fi numirea lui Dumnezeu Tată sau invocarea lui Iisus

· Sentimentul că ai fost înșelat și că nu ai avut parte de copilăria pe care o meritai

· Perfecționismul (încercarea de a fi un elev, o fiică, o soție, un angajat, etc., „perfect”)

· Senzația de gol interior pe care nu îl poți umple

· Amorțirea sentimentelor prin diferite dependențe

· Probleme legate de sexualitate

Cu cât te cramponezi mai mult de aceste probleme, cu atât mai nocivă este influența rănilor cauzate de tată asupra sănătății, fericirii, carierei și relațiilor tale. Din fericire, conștientizarea acestor probleme reprezintă primul pas către vindecare.

Vindecarea rănilor cauzate de tată te eliberează automat de senzația de gol interior, de dependență și de dorința disperată de a fi aprobată și iubită de bărbați. Călătoria către vindecare necesită însă răbdare, la fel ca decojirea straturilor succesive de ceapă. Invitația noastră este să ai încredere că acest proces va merita în final emoțiile pe care le va scoate la lumină!

Rănile cauzate de tată îți pot submina relațiile cu bărbații. Atunci când un bărbat îți reamintește de tatăl tău, butoanele tale emoționale te transformă automat într-un copil mic și neputincios. Prin urmare, tu îi cedezi puterea ta, în încercarea de a-i câștiga afecțiunea sau aprobarea. Acționezi astfel într-o manieră rușinoasă… și cercul vicios continuă.

Uneori, reacția ta față de bărbați poate fi una de mânie, sau chiar de furie oarbă. Ești atât de furios pe tatăl tău încât ajungi să îi suprapui imaginea peste cea a oricărui bărbat care îți iese în cale. Această mânie îi respinge pe bărbați și te conduce la o perspectivă distorsionată.

Atunci când te temi sau ești furios pe tatăl tău, este posibil să te deconectezi de Dumnezeu, Creatorul tău. Deși Acesta întrunește ambele calități – paterne și materne – foarte mulți oameni se raportează la el folosind pronumele masculin – El. Cei care au răni cauzate de tată preferă adeseori termeni neutri, precum Sursa, Universul sau Creatorul.

Mai mult decât atât, rănile cauzate de tată te pot împiedica să cultivi o relație strânsă cu Iisus, pe care noi (cei doi autori) îl considerăm o sursă neprețuită de vindecare. Noi nu susținem perspectiva bazată pe vinovăție asupra lui Iisus, dar recomandăm insistent cultivarea unei relații personale cu el.

Dacă ai avut experiențe dureroase asociate cu religia organizată, noi înțelegem ce simți, dar considerăm ilogic să te distanțezi de Dumnezeu și de Iisus din cauza clericilor. Spiritualitatea este o nevoie umană profundă, care nu poate fi îndeplinită decât prin deschiderea inimii față de cea mai pură energie vindecătoare imaginabilă.

Prin confruntarea cu rănile cauzate de tată și prin vindecarea lor, tu vei putea simți în sfârșit iubirea necondiționată și pură a lui Dumnezeu, a lui Iisus și a tuturor bărbaților sănătoși și cu inima deschisă. Dacă ai o relație intimă și funcțională cu un bărbat, înseamnă că ai și mai multe motive să faci această călătorie vindecătoare alături de noi.

Și o notă importantă înainte de a-ți continua lectura: dacă ești tu însuți tată, vei întâlni cu siguranță aspecte ale comportamentului tău în această carte. Chiar dacă acestea îți declanșează o stare de vinovăție sau de regret, continuă să citești mai departe, astfel încât să te poți elibera de aceste probleme, vindecându-le. Nimeni nu este un „tată perfect”. Există întotdeauna loc pentru învățare și creștere personală. Prin urmare, practică noile calități parentale pe care le vei învăța citind această carte.

Deși lucrarea de față se adresează preponderent femeilor, unul din coautorii ei este un bărbat gay. Eu (Andrew) voi comenta impactul rănilor cauzate de tată asupra mea, dar și asupra tuturor bărbaților și băieților. Dacă ești bărbat și citești această carte, vei constata că există foarte multe aspecte discutate care se aplică în cazul tău. De asemenea, te va ajuta să înțelegi mai bine femeile din viața ta care au astfel de probleme.

Impactul rănilor cauzate de tată asupra bărbaților și femeilor este similar, iar metodele de vindecare pot fi aplicate de ambele sexe, inclusiv de adolescenți. Dacă îți dorești o asistență de specialitate, invitația noastră este să te adresezi unui psihoterapeut specializat în traume.

Dacă ești bărbat și citești această carte, nu pot decât să sper că ea te va ajuta să te vindeci de rănile tale cauzate de tată. Lumea în care trăim are nevoie de mai mulți bărbați dispuși să se vindece, astfel încât să crească o generație de copii sănătoși, echilibrați și plini de iubire.

De la Doreen

Tatăl meu este un bărbat bun și un intelectual rafinat. A fost crescut de mama lui, care a divorțat de tatăl său când era mic, și de mătușile sale. Prin urmare, nu a avut un arhetip masculin în copilărie, și fiind un copil singur înconjurat de femei puternice, nu a știut niciodată prea multe despre rolul unui bărbat. Mi-a spus odată că și-a imaginat întotdeauna că bărbații nu sunt cu adevărat necesari, așa că a devenit un introvertit sfios și tăcut.

Când eram mică, eram foarte sensibilă, așa că am confundat introvertirea tatălui meu cu dezaprobarea. Ori de câte ori tata păstra tăcerea, îmi imaginam că era supărat pe mine. Acest tipar a continuat și în celelalte relații cu bărbați, pe care le-am avut după ce am devenit adultă. Dat fiind că foarte mulți bărbați sunt predispuși să își păstreze pentru ei gândurile, m-am simțit adeseori neiubită și respinsă în relațiile mele.

Tata nu a știut niciodată cum să își exprime verbal iubirea, la fel ca foarte mulți bărbați din generația lui (s-a născut prin anii 30). La fel ca marea majoritate a bărbaților din acea epocă, tata era convins că un bărbat își manifestă iubirea prin salariul pe care îl aduce acasă. Prin urmare, nu ne-a îmbrățișat și nu ne-a spus niciodată „te iubesc”. Toată afecțiunea de care am avut parte a provenit de la mama, care – din fericire – este o persoană plină de iubire.

După ce am crescut, am devenit psihoterapeută specializată în tratarea dependențelor și afecțiunilor alimentare. Se spune că oamenii se fac terapeuți pentru a se înțelege mai bine pe sine, și probabil că este adevărat.

Deși nu am fost abuzată în nici un fel de tata, în perioada educației universitare am înțeles că am suferit mult din cauza absenței sale emoționale. Tata era întotdeauna acasă din punct de vedere fizic, dar era absent din punct de vedere emoțional.

Prin urmare, atunci când am devenit psihoterapeută certificată, am avut întotdeauna foarte multă compasiune față de clientele mele cu probleme legate de tată. Inițial, nu am fost însă pregătită pentru abuzurile pe care mi le-au descris. Dată fiind specializarea mea clinică, legată de tulburările alimentare bazate pe o imagine distorsionată a propriului corp, la cabinetul meu veneau foarte multe femei care au fost abuzate sexual de tații lor.

Mi-am dat doctoratul cu o teză despre psihologia consilierii, mai exact despre corelația dintre abuzurile în copilărie și dezvoltarea unei dependențe. Acest subiect m-a condus la cercetări medicale și psihologice referitoare la maniera în care psihicul nostru devine disfuncțional în încercarea de a câștiga iubirea și aprobarea tatălui.

Clientele mele care au fost abuzate sexual aveau nenumărate straturi de mânie, vinovăție și tristețe, cu care a trebuit să lucrăm pentru ne vindeca împreună. Multe erau furioase pe abuzatorul lor, dar și pe mama care nu a intervenit pentru a le proteja, și adeseori chiar pe ele însele. În cartea de față ne vom ocupa de multe din aceste probleme (pe care le-am discutat în detaliu și într-o altă carte a mea, Pierderea în greutate prin eliminarea durerii sufletești, bazată pe teza mea de doctorat și pe cercetările clinice pe care le-am făcut).

După ce aproape că mi-am pierdut viața în anul 1995, în timpul unui incident în care niște hoți au încercat să îmi fure mașina, mi-am consacrat practica vindecătoare lui Dumnezeu și am început să combin psihoterapia cu terapia spirituală. Nu mi-am reînnoit în acest scop certificatul de psihoterapeut, pentru a evita întrebările legate de combinația neobișnuită dintre certificarea mea și spiritualitate. Deși nu mai eram psihoterapeută certificată, toți acei ani în care am tratat cliente abuzate și abandonate de tații lor au devenit fundamentul înțelegerii mele legate de tratarea și vindecarea rănilor cauzate de tată (ale mele și ale altora).

În urmă cu câțiva ani am primit o „sarcină divină”, pe când mă rugam și meditam. M-am simțit atunci călăuzită de Divinitate să scriu această carte împreună cu coautorul Andrew Karpenko. Îl cunoșteam pe Andrew și am fost întotdeauna impresionată de stilul său de a scrie, plin de compasiune. Mai târziu am aflat că Andrew avea un masterat în domeniul asistenței sociale și mi-am dat seama că, la fel ca și mine, avea o perspectivă în egală măsură clinică și spirituală asupra vindecării rănilor cauzate de tată. Rezultatul colaborării noastre este cartea pe care o ții acum în mâini.

De la Andrew

Atunci când Doreen m-a abordat pentru a scrie o carte despre problemele legate de tată, m-am simțit puțin speriat. Mă temeam să redeschid această rană veche. Din fericire, am mare încredere în Doreen, și știu că este capabilă să vadă adânc în sufletul unei persoane. Mi-am dat imediat seama că ea știa intuitiv că aveam probleme cu tatăl meu.

Dacă citești această carte, cel mai probabil știi pe un anumit nivel că rănile cauzate de tată au un impact asupra vieții tale. Poate că, la fel cum am procedat eu, ai încercat și tu să te vindeci spiritual. Personal, am apelat la kineziologi pentru a scoate la lumină probleme emoționale mai vechi. Am practicat terapia prin ciocănituri, am apelat la mediumi pentru a-mi descifra viețile anterioare și am consultat diferiți astrologi. M-am rugat și am încercat să mă eliberez. Cu toate acestea, m-am confruntat din nou și din nou cu aceleași probleme relaționale, cu tipare alimentare nesănătoase și cu un comportament dependent. Trebuie să recunosc însă că metodele pe care le-am încercat, terapeuții pe care i-am consultat și seminariile la care am participat m-au ajutat, fiecare în felul său, să îmi schimb tiparele și convingerile, și să îmi calmez – atât cât a fost posibil – sistemul nervos traumatizat.

Poate că ceea ce îți lipsește pentru a te vindeca este confruntarea directă cu durerea pe care ai simțit-o în trecut. De aceea, te felicit pentru că ai cumpărat această carte. Dacă ar fi existat o afirmație magică, un cristal sau un înger care m-ar fi putut ajuta să ocolesc acest disconfort temporar, cu siguranță le-aș fi găsit! Te rog să nu mă înțelegi greșit: îngerii, cristalele și afirmațiile te pot ajuta să te vindeci. Ele sunt instrumente pe care le aplic eu însumi în mod regulat. Pe de altă parte, eu nu recomand nimănui să se cramponeze la nesfârșit de durere și de suferință, și nu susțin cultivarea statutului de victimă. Ceea ce vreau să spun este doar că este important să ne acceptăm în egală măsură temerile, mânia și tristețea, alături de iubire și de bucurie.

În multe privințe, viața mea a fost incredibil de binecuvântată. Am avut întotdeauna ce să punem pe masă. Deși părinții mei au divorțat când aveam șapte ani, tatăl meu biologic și cel vitreg ne-au ajutat pe mine și pe surorile mele, asigurându-ne susținerea materială de care aveam nevoie. De aceea, doresc să le mulțumesc cu respect pentru tot ce au făcut pentru mine, inclusiv pentru faptul că m-au ajutat să îmi găsesc de lucru.

Cu toate acestea, am crescut alături de un tată extrem de critic, care m-a umilit de foarte multe ori. Câteodată, cuvintele sale erau de-a dreptul crude. Nu de puține ori mi s-a părut că încearcă să îmi strivească spiritul. Avea probabil caracteristici narcisiste, dar avea grijă să afișeze o mască diferită în fața oamenilor din afara familiei noastre. Cele mai crude interacțiuni cu el aveau loc numai atunci când nu mai era nimeni prezent. Am fost educat de mic să păstrez aparențele unei familii fericite și de succes, dar adevărul meu interior și experiența mea personală erau complet diferite. Au existat multe lacrimi și supărări în familia mea. Am încercat să ignor multe din remarcile pline de cruzime ale tatei. În adolescență m-am revoltat. Îmi asum acum responsabilitatea pentru rolul jucat de mine în interacțiunile mele cu tata.

Fiind o persoană extrem de sensibilă, este posibil să fi fost afectat mult mai profund decât ar fi fost alții în locul meu. La urma urmelor, durerea și trauma sunt extrem de relative. Chiar și așa, continui să cred că experiențele mele au corespuns diagnosticului de traumă în perioada de dezvoltare. (Doresc să respect intimitatea membrilor familiei mele care mai trăiesc, așa că nu le voi divulga identitatea și nu voi insista asupra marii majorități a experiențelor pe care le-am trăit alături de ei. De asemenea, nu mă îndoiesc că ceilalți membri ai familiei mele au avut propriile lor percepții asupra adevărului, posibil diferite de ale mele. Le respect tuturor opiniile și perspectiva.)

Tatăl meu biologic a fost relativ absent. Din punct de vedere fizic era destul de aproape, dar nu avea cine știe ce conexiuni emoționale cu noi. Înclin să cred că despărțirea de mama l-a afectat profund. La fel ca și tatăl lui Doreen, tatăl meu a crescut într-o epocă în care bărbații nu își exprimau liber emoțiile, iar implicarea lor în educația copiilor era mult mai limitată decât în zilele noastre. Cel mai probabil, tata nu a putut accepta cu ușurință faptul că avea un băiat gay, fără înclinații către sport.

Am crescut simțind că nu corespund dorințelor sale și că nu sunt suficient de bun, întrucât nu mă încadram în identitatea masculină stereotipă. Lipsa unor modele masculine pozitive și a unor legături plăcute cu alți bărbați au avut un impact negativ asupra mea. Neștiind prea clar cine eram, adolescența a fost o perioadă dificilă pentru mine. Înclin să cred că aceasta a fost una din principalele explicații pentru care am suferit de anxietate și de depresie în acea perioadă din viața mea.

Am sfârșit prin a consulta un asistent social dintr-o instituție psihiatrică a comunității, fapt care m-a ajutat să mă împac cu sexualitatea mea și să procesez o mare parte din problemele mele legate de familie. Am încheiat cercul zece ani mai târziu, când am devenit eu însumi asistent social și am început să lucrez cu adolescenți, mulți dintre ei aflați în sistemul de corecție juvenilă.

Începând din anul 2001, am lucrat în sferele clinice ale sănătății psihiatrice, cu femei, bărbați și copii. Ca asistent social, sunt nevoit să explorez sistemul familial al fiecărui pacient, analizând posibilul impact al părinților absenți sau abuzivi. Am descoperit astfel că rănile cauzate de tată sunt inevitabil corelate cu traumele și cu problemele asociate cu dezvoltarea. Anxietatea, depresia, schizofrenia și sindromul bipolar pot fi exacerbate de trauma unui tată abuziv.

Un tată absent sau abuziv poate conduce la o prețuire de sine redusă, la un comportament masochist și chiar la gânduri de sinucidere. Unele tinere care caută inconștient iubirea unui tată abuziv sau absent se angrenează în relații nepotrivite cu bărbați mai vârstnici. Abuzul de substanțe este și el asociat cu rănile cauzate de tată.

După părerea mea, această problemă rămâne în cotloanele ascunse ale psihicului colectiv, fiind aproape un tabu, despre care foarte puțini oameni sunt dispuși să vorbească deschis. Am auzit bărbați în grupurile de terapie discutând despre incapacitatea lor de a avea relații pozitive cu tații lor, dar altminteri, aproape nimeni nu discută deschis despre acest lucru.

Într-o manieră similară, atunci când am abordat diferite femei cu o mare deschidere spirituală, rugându-le să îmi trimită povești legate de acest subiect pentru această carte, multe dintre ele s-au schimbat la față, părând nesigure sau chiar speriate. Ele mi-au mărturisit că „încă mai lucrează la vindecarea acestei probleme”! Doresc să le mulțumesc totuși celor care au avut curajul de a-mi trimite poveștile lor legate de vindecarea rănilor cauzate de tată. Voi relata în această carte mai multe astfel de povești, cu permisiunea lor, protejându-le însă identitatea, desigur. De asemenea, doresc să le mulțumesc femeilor din viața mea (din trecut și din prezent), ale căror relatări le-am inclus în această carte.

*

Realitatea este că foarte mulți oameni încă mai lucrează la vindecarea problemelor lor legate de tată, inclusiv noi, cei doi autori. Din fericire, asistăm amândoi la indicii încurajatoare referitoare la vindecarea noastră. Spre exemplu, eu (Doreen) nu mai sunt intimidată de personajele masculine autoritare, iar bărbații tăcuți sau furioși nu îmi mai apasă butoanele emoționale, la fel ca altădată.

Cum trebuie citită această carte

Intenția noastră atunci când am scris această carte a fost de a te ajuta:

· Să îți cultivi puterea personală astfel încât să poți intra în relații cu bărbații într-o manieră sănătoasă și funcțională, fără a fi bântuită de fantomele emoționale din trecutul tău;

· Să îți alegi parteneri de sex masculin deschiși din punct de vedere emoțional și în care să poți avea încredere;

· Să îți deschizi inima pentru a te simți în siguranță atunci când primești iubirea unui bărbat în cadrul unei relații adecvate;

· Să te reconectezi în egală măsură cu Divinul Feminin și cu Divinul Masculin, în plan spiritual.

Scopul acestei cărți este să exploreze rănile cauzate de tată, dar și să îți prezinte o gamă largă de tehnici de autovindecare. Ea nu își propune să fie însă un substitut pentru psihoterapie, deși unele din tehnicile prezentate aici pot fi aplicate cu ajutorul unui psihoterapeut. Dacă te simți însă îngrijorat de sănătatea ta psihică, îți sugerăm să apelezi la un specialist profesionist.

De asemenea, sugestia noastră este să fii extrem de blând cu tine însuți pe măsură ce vei citi această carte. Nu uita nici o clipă să te tratezi cu maximum de afecțiune în toată această perioadă. Apelează la prieteni apropiați și la profesioniștii din domeniul sănătății, și nu uita de puterea vindecătoare a rugăciunii.

Terapia Tatălui și programarea divină

Noi credem că procesul de vindecare se produce întotdeauna la unison cu o programare divină. Dacă citești această carte, cel mai probabil a sosit timpul să te vindeci, cel puțin parțial. Nu încerca să fii perfect atunci când aplici tehnicile descrise în continuare și nu te aștepta ca acestea să te vindece instantaneu. În cazul celor mai mulți dintre oameni, procesul de vindecare se produce în etape. Prin urmare, este posibil să nu fii atras decât de un aspect sau de altul al procesului de vindecare a rănilor tale cauzate de tată, de pildă să îi scrii o scrisoare tatălui tău sau să încerci să comunici cu copilul tău interior. Aceste etape nu sunt deloc minore, așa că recomandarea noastră este să avansezi în ritmul care te face să te simți cel mai confortabil, fără a forța. Uneori ți se va părea că faci mari progrese și te vei simți infinit mai ușor. Alteori, este posibil să te simți blocat, sau chiar să ți se pară că ai dat înapoi.

Este absolut normal să simți aceste lucruri. Adeseori, atunci când practici vindecarea emoțională, pot apărea perioade de timp în care nimic nu pare să se întâmple și în care ai ajuns într-o fază de platou. Și acest lucru este normal. De multe ori, o mare parte a procesului de vindecare se produce „în culise”. Inima, mintea și sufletul sunt special concepute pentru a se vindeca, dar într-o manieră și într-un ritm care să li se pară confortabil, astfel încât să le poată gestiona.

Dacă ți se pare că această carte scoate prea multă durere la suprafață, las-o deoparte până când te simți din nou suficient de puternic pentru a-ți continua explorarea. Dacă te simți tulburat, respiră adânc, roagă-te și ascultă o bucată muzicală care te relaxează. De altfel, vei găsi în carte o serie de tehnici foarte utile pentru alinare și mângâiere sufletească.

Nu trebuie să fii surprins dacă tatăl tău te contactează personal sau dacă primești o scrisoare de la el în timp ce citești această carte. Acest lucru face parte din procesul de vindecare. Noi credem că viața continuă inclusiv după moarte; prin urmare, chiar dacă tatăl tău este decedat, nu este deloc prea târziu pentru a-ți vindeca relația cu el. În acest fel, îi vei ajuta inclusiv sufletul să meargă mai departe, pe lângă faptul că te vei vindeca personal.

De asemenea, este posibil să remarci alte sincronicități, cum ar fi găsirea altor oameni care te pot ajuta de-a lungul călătoriei tale vindecătoare. Adeseori, o terapie care ți se potrivește sau un terapeut particular apar exact la momentul potrivit. Faptul că ai cumpărat această carte reprezintă primul pas. În continuare, legea atracției va avea grijă să te conecteze cu persoanele, terapiile și resursele cele mai potrivite pentru tine, care te pot ajuta cel mai eficient să îți vindeci rănile cauzate de tată.

Toate experiențele dureroase prin care ai trecut îți pot aduce binecuvântarea puterii, compasiunii și perseverenței. Există aspecte ale psihicului tău de care vei avea nevoie pentru a te vindeca. Pe măsură ce vei înțelege că viața este binevoitoare și încearcă să te ajute, perspectiva ta se va schimba și îți vei asuma cu inima ușoară sarcina vindecării rănilor cauzate de tată, care la ora actuală ți se pare copleșitoare. Psihicul și sinele tău divin nu îți prezintă decât realitatea pe care o poți tolera în momentul respectiv.

Întinde-ți aripile și ia-ți zborul

Titlul inițial al acestei cărți a fost Complexul Cordelia. În piesa clasică de teatru a lui Shakespeare, Regele Lear, Cordelia este singura fiică a regelui care îi rămâne loială, dar acesta nu o înțelege și o exilează din regat, întrucât îi spune adevărul. Surorile sale mai mari își laudă tatăl orice ar face, iar acesta le răsplătește din plin.

Dacă te-ai simțit atras de această carte, este foarte probabil să fi fost neînțeles la rândul tău, fiind exclus de restul familiei tale. Poate ești chiar considerat „oaia neagră” a familiei. Oamenii autentici care nu se sfiesc să spună lucrurilor pe nume pot avea parte de foarte multe dificultăți. Onestitatea poate conduce cu ușurință la conflicte. Oamenii nu îți înțeleg întotdeauna motivațiile, așa că te pot respinge, favorizându-i în schimb pe cei care le spun ceea ce doresc să audă, nu adevărul curat.

În epoca în care trăim devine însă din ce în ce mai important să ne exprimăm adevărul cu iubire și cu compasiune, continuând să fim onești cu noi înșine. Din păcate, este mai ușor să spui decât să faci acest lucru. Lumea continuă să îi favorizeze pe cei cu mintea pasivă, care nu își pun întrebări, iar exprimarea unor opinii diferite de cele unanim acceptate îți poate face mari probleme.

Te afli cumva în această situație? Eu (Andrew), m-am simțit multă vreme astfel: diferit de ceilalți și incapabil să mă integrez în familia mea și în societate. Această poziție poate conduce cu ușurință la teamă și la nesiguranță.

Rănile nevindecate din copilărie și din adolescență pot lăsa cicatrice urâte. Ele par să îți taie aripile, nelăsându-te să îți iei zborul în direcția dorită de tine. Se întâmplă cumva să șchiopătezi prin viață, incapabil să urci pe înălțimile pe care ți le-ai dori? Simți că viața înseamnă ceva mai mult decât ceea ce trăiești la ora actuală?

Dacă te regăsești în descrierea de mai sus, află că nu ești singurul. Cu toții am suferit mai mult sau mai puțin din această cauză. Intenția cărții de față este de a te ajuta să te desprinzi de aceste răni din trecutul tău și să îți iei liber zborul! Vindecarea acestor răni te va elibera, ajutându-te să îți urmărești pasiunile și menirea în viață.

*

O notă despre rănile cauzate de mamă

Dacă ți se pare că rănile tale emoționale se datorează inclusiv relației tale cu mama, poți aplica multe din metodele de vindecare recomandate în această carte. (La ora actuală lucrăm împreună la o carte intitulată Terapia Mamei, în care vom insista mai plenar acestui aspect important al procesului de vindecare.) Există similitudini, dar și diferențe între rănile cauzate de tată și cele cauzate de mamă. Copiii se așteaptă de la mama lor să le ofere o iubire necondiționată. Deși își doresc în egală măsură să fie iubiți și acceptați de tații lor, norma cultural acceptată afirmă că iubirea acestora este prin excelență condiționată. Rănile cauzate de unul sau de altul din cei doi părinți apar atunci când aceste nevoi și aceste așteptări nu sunt împlinite.

Rănile cauzate de mamă pot fi extrem de dureroase. Ce copil poate depăși durerea acută provocată de o mamă care îl abuzează, îl abandonează sau îl trădează? Dacă te afli în această situație, noi suntem alături de tine prin rugăciunile și prin compasiunea noastră, și te încurajăm să adaptezi tehnicile din această carte pentru vindecarea acestor răni.

Partea I

Înțelegerea rănilor cauzate de tată

Capitolul 1

Explorarea rănilor cauzate de tată

Relațiile primare precum cele cu părinții sunt extrem de profunde. Prin urmare, rănile cauzate de ele pot fi la fel de adânci. În consecință, este posibil ca procesul de vindecare a unor răni atât de profunde să nu se termine niciodată. Vestea bună este că el devine mai ușor, pe măsură ce reușești să dizolvi noi și noi straturi de mânie și de durere sufletească. Noi (autorii) ne-am confruntat cu aceste emoții tulburătoare și simțim că ne-am eliberat de o mare greutate care ne-a împovărat sufletul.

Dacă te-ai simțit respins, abandonat, ignorat, abuzat sau trădat în copilărie de tatăl tău, aceste sentimente nu au dispărut, ci au creat o rană. Dacă sunt lăsate neexprimate, ele pot inflama, umplându-se de puroi, la fel ca o rană care trebuie curățată. Aceste sentimente continuă să opereze adeseori din culise, fără a fi conștientizate direct, influențându-ți toate aspectele vieții, inclusiv maniera în care privești și în care relaționezi cu personajele autoritare din viața ta și cu partenerii tăi intimi, senzația de putere și eficiență interioară, și capacitatea ta de a-ți crea viitorul dorit.

Transformarea comportamentului tatălui într-o rană depinde în bună măsură de copilul expus acestuia. Copiii reacționează diferit la comportamentul părinților lor. Ceea ce unora li se pare traumatic este ignorat de alții, mai mult sau mai puțin. Totul depinde de perspectiva copilului asupra lumii și de lezarea (sau nu a) simțului securității și siguranței lor. Traumele pot apărea atunci când identitatea de sine a copilului este violată sau modificată negativ din cauza unui eveniment sau a lipsei afecțiunii.

Lista care urmează îți poate activa unele amintiri și sentimente foarte intense de recunoaștere. Recomandarea noastră este să o citești totuși până la capăt, cu promisiunea că îți vom furniza inclusiv soluțiile necesare. Până atunci însă, este important să înțelegi în ce constau rănile cauzate de tată. Dacă simți nevoia să iei o pauză și să întrerupi deocamdată lectura acestui capitol, ai grijă de tine, iar apoi revino și continuă să citești. Dacă este necesar, apelează la un ajutor plin de compasiune din afară în această perioadă de scoatere la lumină a amintirilor traumatice din copilărie.

Iată o rugăciune foarte eficientă care te poate ajuta:

„Dragă Doamne, Tu ești adevăratul meu Tată, care a avut întotdeauna grijă de mine. Te rog să mă ajuți să îl înțeleg mai bine pe tatăl meu biologic și celelalte figuri paterne din viața mea, astfel încât să îmi recapăt puterea și să îmi vindec relațiile, restabilindu-mi astfel sănătatea fizică și mentală.”

Tipuri de răni cauzate de tată

Iată câteva din cele mai comune modalități prin care un tată își poate răni copilul. Este adevărat că de foarte multe ori, el nu are această intenție, dar impactul psihologic al rănilor poate dura o viață întreagă dacă ele nu sunt recunoscute ca atare.

Tatăl absent

Tatăl absent este foarte prevalent în societatea în care trăim. Există mai multe forme pe care le poate lua această absență. Astfel, un tată poate fi:

· Absent o parte din timp, după un divorț sau o separare. Copilul îl poate vedea doar în week-end-uri, în perioada sărbătorilor, etc.

· Absent când și când, după un divorț sau o separare. Copilul îl poate vedea uneori, dar numai în momente imprevizibile și neregulate. În această categorie intră tații care își încalcă promisiunea de a-și vedea copilul sau care sunt împiedicați de mama acestuia.

· Complet absenți în urma unui divorț sau a altor circumstanțe. Tatăl sau mama se mută într-un alt oraș și cel dintâi întrerupe orice contact cu copilul său. Astfel, acesta din urmă nu își mai vede niciodată tatăl. Alternativ, este posibil ca mama să nu știe cine este tatăl, ca să nu mai vorbim de situația tristă în care aceasta a rămas însărcinată în urma unui viol. Tot în această categorie tragică intră și tații aflați la închisoare.

· Absent datorită abuzului de substanțe. În această categorie intră tații care își părăsesc periodic familia din cauza dependenței de droguri sau de alcool. Membrii familiei nu știu unde este tatăl, cât timp va lipsi sau dacă a fost ucis ori rănit. Acest tip de absență este abuziv și conduce la o stare de anxietate care îi marchează pe toți membrii familiei.

· Absent după un deces. Copilul are nevoie de sprijin pentru a-și jeli tatăl și pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Această situație este încă și mai traumatică dacă decesul s-a produs în urma unui act violent sau a unei sinucideri.

· Absent din cauza carierei. Atunci când tatăl este militar, când lucrează într-un loc aflat la mare distanță sau când face turnee cu echipa sa de sport ori cu formația sa muzicală, sau pur și simplu dacă stă tot timpul la birou, copilul suferă din cauza acestei lipse de implicare și afecțiune parentală. Părinții aflați în această situație obiectivă pot face videoconferințe frecvente cu copilul lor, pentru a-i induce acestuia convingerea că este protejat și iubit.

· Absent din punct de vedere emoțional. În această categorie intră tații care sunt prezenți din punct de vedere fizic, dar care nu le asigură copilului lor afecțiunea, iubirea sau laudele pe care le așteaptă acesta. Tot aici intră și tații care nu și-au dorit copilul sau care își exprimă resentimentele pentru că l-au făcut. În cazul în care copilul nu se simte o prioritate în viața tatălui său, el poate rămâne cu sentimentul că nu merită acest lucru, și implicit cu o lipsă a prețuirii de sine. Mulți tați sunt absenți din punct de vedere emoțional din cauza abuzului de substanțe, a propriilor lor răni cauzate de tată (sau de mamă), a sindromului netratat al stresului post-traumatic sau a unei boli psihice.

· Absent din punct de vedere financiar. În această categorie intră tații care nu le asigură copilului lor suportul financiar de care are nevoie acesta. În unele cazuri extreme, copilul poate rămâne singur, fără mâncare sau alte lucruri strict necesare.

Toate aceste situații produc răni cauzate de tată care vor trebui vindecate mai târziu. Primul pas constă în recunoașterea faptului că ai trecut prin așa ceva. În unele familii, nimeni nu discută vreodată despre absența tatălui. Chiar dacă au loc astfel de discuții, ele nu sunt terapeutice sau confortabile pentru copii. Adeseori, mama vorbește cu dispreț sau cu mânie despre tată, în timp ce copilul integrează spusele ei. Unii copii cred că este ceva în neregulă cu ei de vreme ce tatăl lor este descris în cuvinte atât de teribile. Alții se acuză pe ei înșiși pentru plecarea de acasă a tatălui.

Numeroși copii cresc fără să știe cine le este tată. Ei se simt neiubiți și nevrednici, de vreme ce tatăl lor nu este prezent.

Poate că tatăl tău te-a abandonat pe tine și familia ta pentru a-și crea o altă familie. Această situație te poate face să te simți speriat, trădat și abandonat. Dacă tatăl păstrează contactul cu prima sa familie, asigurându-i copilului un suport emoțional și fizic prin vizitele sale și prin telefoane regulate, impactul absenței sale poate fi mult redus.

În cazul în care tatăl este prezent fizic, dar absent din punct de vedere emoțional, el poate lipsi foarte mult de acasă din cauza serviciului sau se poate izola în biroul său ori în garaj pentru a lucra, creând aparența că nu îi pasă de restul familiei sau că este indisponibil. Acest tipar a fost foarte prevalent în anii 60-70, când bărbații erau condiționați să asigure bunăstarea fizică a familiei lor, dar își lăsau copiii să fie crescuți exclusiv de mamă și de celelalte femei din familie. Importanța unei legături solide și bazate pe iubire între copil și tată nu era recunoscută în acei ani.

Indiferent dacă tatăl este absent din punct de vedere fizic sau emoțional, efectul asupra copilului este același. Copilul nu înțelege psihologia adulților, astfel încât crede că este vinovat într-un fel sau altul, că a făcut ceva rău sau că și-a determinat tatăl să îl ignore. Din păcate, acest tipar este foarte des întâlnit la copii, care îl integrează în subconștient, întrucât le lipsește capacitatea de a înțelege lumea adulților.

Într-o manieră similară, mulți copii cred că pot câștiga iubirea și atenția tatălui prin realizările lor. Această convingere este întărită dacă sunt lăudați numai atunci când realizează ceva, cum ar fi un premiu pe care îl aduc acasă sau un 10 în carnetul de note. Mai târziu, acești copii devin obsedați și dependenți de muncă și de realizările lor profesionale.

Mulți adulți sunt extrem de solicitanți în relațiile lor, crezând – în mod greșit – că sunt proprietarii partenerilor lor, din cauza unor tipare moștenite din copilărie. Ei cred că fericirea altora depinde de ei, iar dacă aceștia sunt triști, înseamnă că au greșit undeva. Astfel de oameni confundă disfuncționalitatea și co-dependența cu iubirea.

Iată o rugăciune pe care o poți folosi dacă ai crescut într-un cămin cu un tată absent:

„Dragă Doamne, te rog să mă ajuți să îți simt iubirea paternă echilibrată și să înțeleg că Tu ești Tatăl meu adevărat, care mă iubește necondiționat și complet. Te rog, trimite-Ți îngerii să mă îmbrățișeze și să mă ajute să mă simt iubit.”

Tatăl dependent

Tații care au dependențe active și care nu încearcă să se elibereze de ele pot cauza răni foarte profunde. Ei pot crea o viață de familie haotică și extrem de toxică pentru copiii lor, care au nevoie de securitate și de rutină pentru a se dezvolta echilibrat și pentru a se simți în siguranță.

Există diferite tipuri de tați dependenți:

· Cei care fac abuz de substanțe în prezent, al căror comportament dependent cauzează probleme întregii familii, cum ar fi pierderea venitului, probleme cu legea și mutarea reședinței datorită incapacității de a-și păstra slujba sau casa. Peste toate, ei au un temperament volatil, oscilații emoționale frecvente, și pot acționa într-o manieră abuzivă, eventual abandonându-și complet familia. Unii tați dependenți își târăsc copiii prin baruri, crâșme, la petreceri sau în alte situații inadecvate.

· Cei care au făcut în trecut abuz de substanțe, dar care nu și-au vindecat încă problemele care i-au făcut să devină dependenți. Asociația Alcoolicii Anonimi îi numește pe aceștia „bețivi care nu beau”. Cu alte cuvinte, ei sunt oameni care nu se mai îmbată sau nu se mai droghează, dar care nu și-au vindecat dezechilibrele interioare care i-au determinat cândva să facă astfel de abuzuri de substanțe.

· Cei care fac abuz de substanțe în condiții sociale, respectiv care nu beau sau nu se droghează decât de sărbători sau în anumite situații sociale. Ei nu cred că au o problemă, întrucât își pot păstra slujba și celelalte responsabilități. Cu toate acestea, nu realizează că abuzul ocazional de substanțe creează dureri emoționale familiei lor.

· Tații co-dependenți, care nu sunt ei înșiși dependenți, dar care permit alcoolismul sau abuzul de substanțe al mamei, găsindu-i acesteia scuze.

Dacă ai crescut într-un astfel de mediu tumultuos, în care ai simțit că „nu ai nici un control” asupra situației, este posibil să fi rămas cu sentimentul că lumea în care trăiești este un loc nesigur și că securitatea nu poate fi găsită nicăieri. Acest tipar poate cauza atașamente cauzate de insecuritate, dezorganizate sau haotice, făcându-te să te simți când plin de iubire față de tatăl tău, când furios pe el, mai ales dacă este beat.

Această relație haotică cu tatăl poate conduce la insecuritate, mânie, dependență și probleme relaționale în viitorul copilului. Din fericire, copilul devenit adult poate câștiga un control mai mare asupra emoțiilor sale, „reinventându-se” ca părinte, astfel încât să fie mai echilibrat din punct de vedere mental și emoțional decât a fost tatăl său.

Dependențele pot lua foarte multe forme, cum ar fi obsesia față de jocurile de noroc, abuzul de alcool și de droguri, dependența de muncă și alte comportamente care îl împiedică pe părinte să își accepte puterea personală, prețuirea de sine și bunăstarea. Tații dependenți își cheltuiesc adeseori timpul și banii cu dependențele, nu cu copiii lor.

Unii copii care au astfel de părinți sunt neglijați fizic, nu mănâncă suficient sau sunt trimiși la școală fără pachețelul cu mâncare și fără bani. Ei poartă haine cumpărate la mâna a doua, devenind ținta batjocurii și ostracizării colegilor lor.

Acest tip de neglijare sau de sărăcie îi poate lăsa cu sentimentul că nevoile lor nu contează sau nu pot fi îndeplinite cu ușurință. Ei rămân cu o credință universală în lipsuri și în rușine, pe care o păstrează în viața de adult, când reiterează tiparul sărăciei.

O formă extrem de gravă de abuz este comisă de părinții care beau sau se droghează împreună cu copilul lor. Acesta din urmă riscă să rămână cu tipare comportamentale nocive și cu o înclinație către lucruri ilegale.

Înțelegerea acestui lucru te poate ajuta să te transformi, realizând că nu este vina ta. La urma urmelor, erai copil când ai învățat acest comportament. Pe de altă parte, simpla acuzare a părintelui de iresponsabilitate nu conduce la vindecare. Uneori te ajută să te simți răzbunat, dar nu îți conferă în nici un caz o stare de pace. Cu toate acestea, înțelegerea faptului că nu a fost vina ta reprezintă un prim pas către vindecare.

Iată o rugăciune care te poate ajuta dacă ai fost crescut de un părinte dependent:

„Dragă Doamne, îți mulțumesc pentru că îmi vindeci inima și mă ajuți să cunosc o formă mai sănătoasă a iubirii. Îți mulțumesc pentru că îmi dai puterea și perseverența de a rupe ciclul dependenței familiale, începând chiar cu mine. Te rog să mă ajuți să îmi recunosc cu onestitate emoțiile și să mă simt în siguranță cu ele, să am grijă de mine și să procesez ceea ce simt.”

Tatăl abuziv

Abuziv este un termen care trebuie explicat. El poate fi definit ca o cauzare a unui rău fizic, psihologic și/sau emoțional.

Tații violenți sau abuzivi își folosesc în mod greșit puterea. Ei profită de vulnerabilitatea copilului lor și îi violează acestuia simțul încrederii. În unele cazuri, tații au fost abuzați ei înșiși, iar acum perpetuează același cerc vicios.

Există tipuri diferite de abuzuri, între care:

· Abuzul fizic: rănirea fizică a copilului. Aceasta nu este niciodată justificată, și de cele mai multe ori este ilegală.

· Abuzul sexual: molestarea copilului, inclusiv prin promiterea de cadouri, iubire, aprobare, etc., în schimbul favorurilor sale sexuale, și amenințarea copilului cu consecințe dure dacă va dezvălui ce se întâmplă altora.

· Abuzul verbal: insultarea verbală a copilului, criticismul excesiv sau exprimarea rezervelor legate de inteligența sau de capacitățile acestuia; amenințarea copilului sau discutarea cu el a unor subiecte pe care copilul nu are maturitatea emoțională de a le înțelege.

· Abuzul psihologic: jucarea de jocuri mentale cu copilul, inclusiv prin folosirea vinovăției, fricii și mâniei, pentru a-l manipula.

Diferite studii arată că abuzul psihologic poate fi la fel de distructiv ca și cel fizic, dacă nu chiar mai mult. Serviciile care acționează pentru protecția copiilor îi pun la ora actuală sub acuzare pe cei care îi abuzează pe copii prin comentarii peiorative, manipulări și insulte. Acest tip de agresivitate verbală poate fi nociv pentru dezvoltarea psihicului copilului, conducând la traume și la dificultăți de adaptare, inclusiv la o prețuire de sine redusă și la dependențe.

Toate formele de abuzuri asupra copiilor pot conduce la simptome post-traumatice, inclusiv la anxietate, tulburări ale somnului, dependențe, probleme relaționale, prețuire de sine redusă, tendințe autodistructive, mânie cronică și tipare retroactive. Din fericire, aceste simptome pot fi tratate și vindecate prin confruntarea cu cauzele lor și prin înțelegerea acestora.

Unii tați abuzivi sunt alcoolici sau dependenți netratați, iar substanțele pe care le consumă îi conduc adeseori la un comportament abuziv. Această afirmație nu reprezintă o scuză sau o justificare a abuzului, dar ne ajută să îl înțelegem mai bine, astfel încât copilul ajuns adult să se poată vindeca. Unii părinți au probleme cu gestionarea mâniei, iar comportamentul lor abuziv în plan fizic sau emoțional derivă din incapacitatea lor de a-și controla emoțiile și de a-și exprima nevoile într-o manieră constructivă. Încă o dată, înțelegerea acestui mecanism nu le scuză acțiunile.

Tații abuzivi au de regulă tulburări mentale care ar trebui tratate. Cei narcisiști (care dau întotdeauna vina pe alții pentru problemele lor) nu simt de obicei motivația de a se schimba.

Din fericire, există servicii care le stau la dispoziție bărbaților capabili să recunoască faptul că au un comportament distructiv. Dacă își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lor și dacă se angajează să se schimbe, transformarea lor este posibilă. Deși acest lucru nu mai poate schimba trecutul, recunoașterea deschisă a abuzurilor care poate fi sesizată la ora actuală arată că din ce în ce mai mulți oameni se confruntă cu problemele lor și încearcă să își redobândească puterea personală.

Iată o rugăciune care te poate ajuta dacă ai avut un tată abuziv:

„Dragă Doamne, am nevoie de ajutorul Tău, pentru a mă putea privi prin ochii îngerilor, astfel încât să îmi recunosc propria valoare. Te rog să mă ajuți să mă eliberez de negativitate, astfel încât să îi pot ajuta la rândul meu pe alții, care au trăit experiențe similare. Îți mulțumesc pentru că mă ajuți să învăț cum să rămân într-o stare de pace interioară.”

Influența infidelității, a divorțului și a instabilității relaționale a tatălui asupra copilului

Dacă tatăl tău a înșelat-o pe mama ta, ești mai predispusă să crezi că toți bărbații sunt înclinați să facă același lucru. În acest caz, este posibil să atragi relații romantice cu bărbați necredincioși, în încercarea inconștientă de a-ți schimba tatăl.

Infidelitatea distruge credința naivă a copilului într-un sistem familial sigur și durabil, mai ales dacă tatăl necredincios se mută de acasă. Copilul încearcă să înțeleagă de ce s-a prăbușit universul său interior din cauza afacerii extraconjugale a tatălui său. Mulți copii dau vina pe ei, în încercarea de a da noimă infidelității și divorțului, fapt care îi conduce la depresie și la anxietate, dacă nu primesc ajutor emoțional și explicații de la un psihoterapeut sau un membru de familie plin de afecțiune.

În această categorie intră inclusiv „infidelitatea emoțională”, în care tatăl rămâne monogam din punct de vedere fizic, dar își „înșeală” soția flirtând cu alte femei sau uitându-se la filme porno. Copiii devin confuzi și sunt afectați atunci când află că tatăl lor este atras de alte femei.

Dacă mama divorțează de tată datorită infidelității acestuia, copilul este întristat de pierderea tatălui, dar și furios din cauza motivului absenței acestuia. În astfel de cazuri, mama este atât de afectată încât nu îi mai poate asigura copilului ei suportul emoțional de care are nevoie acesta.

Copiii se bazează foarte mult pe consistența parentală, adică pe capacitatea de a anticipa unde și când își vor putea revedea părinții. În cazul unui divorț haotic, în care ambii parteneri sunt furioși unul pe celălalt, copilul are de regulă întâlniri aleatorii cu părintele care nu deține custodia (de regulă tatăl).

În plus, este posibil ca mama să îi spună copilului povești terifiante despre tată. Copilul ajunge astfel la concluzia că tatăl lui este „rău”, și deci că este el însuși rău, cel puțin parțial. Unele fete generalizează, trăgând concluzia că „toți bărbații sunt răi”, iar mai târziu devin incapabile să își mai construiască relații romantice pe termen lung, din cauza acestei neîncrederi subconștiente.

Din păcate, convingerea fetelor că toți bărbații înșeală conduce frecvent la atragerea unor parteneri de acest fel atunci când devin adulte. Acest proces este inconștient, bazându-se pe legea atracției.

Există foarte mulți bărbați care le sunt credincioși consoartelor lor, dar găsirea unui astfel de individ presupune să fii atrasă de „bărbați cumsecade”. Numeroase femei care suferă de răni cauzate de tată se plictisesc în compania bărbaților prea cumsecade. Ele sunt atrase de „băieții răi”, care le amintesc de tatăl lor, un subiect de care ne vom ocupa în capitolul următor, întrucât pătrunde mult mai adânc în impactul pe termen lung al unei relații întrerupte cu tatăl. Înțelegerea manierei în care rănile cauzate de tată îți afectează viața romantică, plus rugăciunea – te pot ajuta să te integrezi în relațiile sănătoase pe care ți le dorești și pe care le meriți.

[1] N.tr. Dat fiind că rănile cauzate de tată sunt universale, afectând în egală măsură ambele sexe, vom folosi genul neutru pentru cei care suferă de ele. Cartea se adresează totuși preponderent femeilor (vezi și nota de la sfârșitul introducerii celor doi autori), așa că în unele situații (îndeosebi legate de relațiile intime cu bărbații) vom folosi pronumele feminin.