M: Misterul puterii hipnotice a acestei maya (iluzia
cosmică, sanscrită în original- n.tr.) constă în faptul că există identificarea
cu corpul. Mecanismul acestei forme de identificare nu diferă în niciun fel de
identificarea unei bucăți de piatră, sau a ceva creat din piatră, cu Dumnezeu
și venerarea profundă a acesteia. Atâta vreme cât funcționează, este în regulă,
va avea și această formă de adorare efectele sale normale în conștiință. Dar
dacă natura conștiinței nu este înțeleasă, nimeni nu va reuși să își înțeleagă
adevărata identitate. După ce înțelegi natura conștiinței, vei înțelege, de
asemenea, că tu nu ești această conștiință. Orice ai văzut sau înțeles, nu poți
fi tu; tu, ca subiect, poți înțelege doar ceva ce este un obiect, și ești
determinat să îl accepți astfel.
Dacă vrei să discuți cu mine subiecte
din literatura si cunoașterea tradițională... sunt atât de mulți erudiți, tobă
de carte, încât mă mănâncă de viu. Și totuși, acolo unde contează cunoașterea
de bază, cu care operez, de ce acești oameni rămân fără grai? Deoarece este
ceva complet diferit de orice poate fi înțeles. Orice este înțeles, orice este
văzut, nu este adevărul. Alte întrebări?
V: Există un Imn al Creației; este
binecunoscut oameni-lor care au citit traducerile. La sfârșit, poemul sună cam
așa (pot reproduce doar destul de vag): El, Cunoscătorul Suprem, jnani... Întrebarea
mea este cine a spus toate aceste lucruri, cine se află la originea lui? Este
vorba despre originea lui jnani, despre cum a apărut? Și în ultimul vers,
poemul zice: El, jnani, știe. Sau poate că nu știe. Cu alte cuvinte, ești lăsat
în îndoială la sfârșit, în legătură cu faptul dacă acesta cunoaște cu adevărat
Realitatea Ultimă. Este adevărat?
M: Ai putea să repeți, te rog?
V: Ei bine, este dificil să fac acest
lucru fără să repet textul dinainte. Cu alte cuvinte, este o întrebare finală
despre, să zic așa, originea lui jnani. Se spune în ultimul vers...
M; Dar cum începe acest Imn al Creației?
V: Este un Imn foarte cunoscut. Dar ce
părere ai despre originea lui jnani însuși? Ți-l poți imagina pe jnani
întrebându-se pe sine: cum am ajuns să fiu aici? Răspunsul pe care îl dă este:
el știe. Sau poate nici el nu știe.
M: Nu poate fi numit un jnani de vreme
ce nu răspunde tocmai la această întrebare. Misterul rămâne. Bolnavul este tot
bolnav. Orice spune este un ecou al bolii. Și cel ce l-a scris este încă
bolnav.
V: (Pune o întrebare în Marathi, care nu
este tradusă.)
M: Însăși conștiința este ecranul.
Acesta este tărâmul conștiinței și toate creațiile sunt în conștiință.
T: Întrebarea era: putem concepe
conștiința ca un ecran pe care întreaga creație se proiectează ca un film în
mișcare? Maharaj a spus la început că nu există niciun ecran, nu există nimic. Orice
există, se manifestă nelimitat. Apoi, domnul P. a explicat că doamna a vrut
probabil să spună că tot ceea ce se întâmplă - toate gândurile, toate acțiunile
- sunt doar apariții în acea conștiință. Așa că Maharaj a spus: „Fără
îndoială.”
Ședința aproape s-a încheiat. Mai sunt
alte întrebări?
Maharaj dorește întrebări; el înflorește
odată cu acestea.
V: Ne este greu să înțelegem că însăși
conștiința este obiectul Cunoscătorului, corect? |
Adevăr Divin
