Strategii de succes versus strategii falimentare
Confundarea asertivității cu
agresivitatea
În logica abordării noastre societale
care presupune acapararea, lupta și acumularea, redefinim adesea asertivitatea
drept capacitatea de a-i determina pe oameni să facă ce vrem, în loc să le
comunicăm pur și simplu ce dorim sau de ce avem nevoie. Astfel, devenim
inconsecvenți în ceea ce privește convingerile noastre despre puterea
personală. Ajungem să acționăm ca și cum ar trebui să obținem orice vrem și să
ne simțim vinovați și rușinați în caz contrar. De asemenea, tindem să simțim
furie, frustrare și resentimente față de persoanele și situațiile care nu se
supun voinței noastre. De obicei, încercarea de a ne impune voința prin
constrângere și manipulare duce la și mai multă frustrare, întrucât ceilalți
pot alege întotdeauna să spună ”nu”.
Abuzul de voință
Putem influența anumite aspecte din
viața noastră prin eforturi, dar pe altele nu le putem controla. în general,
diferența constă în faptul că avem control asupra noastră, dar nu și asupra
altora. Dacă cineva s-a hotărât să nu facă ce vrem noi, atunci controlul nostru
e foarte limitat. Puterea voinței nu poate depăși limitele fizice sau aspectele
practice ale unei situații.
Dacă ai un stil de viață materialist, nu
te atrage ideea de a recunoaște că nu poți obține mereu ceea ce vrei. Drept
urmare, tinzi să ignori realitatea limitelor propriei influențe și să abuzezi
puterea voinței în moduri agresive și manipulatoare.
Declanșarea accidentală a sistemelor
noastre de apărare
Dacă nu știm cum să abordăm obiceiurile
proaste, ne folosim adeseori contextul cerebral în încercarea de a câștiga
bătălia dintre conștient și inconștient. Totuși, când încercăm să ne convingem
pe noi înșine să facem ceva, deși avem anumite rezerve la un nivel mai profund,
ne activăm accidental sistemele de apărare pentru a nu acționa conform
dorințelor noastre conștiente.
Să ne imaginăm pe cineva care se teme de
înălțime și își spune să privească în jos de pe un zgârie-nori. Cu cât încearcă
să o facă, cu atât îi vin în minte motive să nu privească. Persoana respectivă
ar putea gândi: ”Te-ai țicnit? Chiar mi-e frică!”. Lucrul cu corpul
dă rezultate mai bune în multe cazuri, deoarece aceleași sisteme de apărare nu
se declanșează la fel de ușor. Sistemul Tao Universal și Tao te qing, pe care
se bazează, descriu o abordare mai sănătoasă, care ”depășește puterea
voinței”:
în vechime, cei meniți să se
desăvârșească prin Tao erau neștiuți, însă atotștiutori; atât de adânci, cu
neputință de a fi cunoscuți. Numai și numai din pricină că nu puteau fi
cunoscuți, iată de ce atât de greu le pot da o înfățișare!
Erau prevăzători, ca atunci când se
trece, în timpul iernii, un puhoi. Temători - temându-se parcă de vecinii din
jur. Respectuoși, asemenea unui oaspete. |
Adevăr Divin
