Stratagema I
Opinia adversarului trebuie extinsă
peste limitele ei naturale, ea trebuie interpretată cât se poate de
general, într-un sens cât mai larg, ba chiar exagerată; opinia proprie
trebuie luată, în schimb, în sensul cel mai precis, restrângând-o la
limite cât se poate de strâmte: căci cu cât mai generală este o opinie,
cu atât mai atacabilă este ea.
Stratagema a VIII-a
Adversarul
trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect
și să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl
putem înfuria fiind pur și simplu impertinenți, sâcâindu-l și fiind în
chip vădit nedrepți cu el.
Stratagema a XIV-a
O
stratagemă impertinentă este să proclamăm teza noastră ca fiind
demonstrată - văzând că suita de întrebări puse adversarului a atras
răspunsuri defavorabile tezei -, în ciuda oricărei evidențe, și să
triumfăm pur și simplu. Dacă adversarul este timid sau prostănac, iar
noi înșine nu ducem lipsă de neobrăzare și, în plus, avem și o voce
răsunătoare, atunci șansele de izbândă sunt mari.
Stratagema XXI
În
cazul în care adversarul recurge la un argument superficial sau
sofistic, pe care-l sesizăm de îndată, putem, desigur, să-l contracarăm
arătând penibilul și superficialitatea argumentului; dar mai bine este
să răspundem printr-un contraargument la fel de superficial și sofistic,
pentru a-l putea pune în încurcătură. Căci nu adevărul e important, ci
cine câștigă. |
Adevăr Divin
