S-a luat după urme și a ajuns la Buddha. L-a privit cum stătea sub copac, cu
ochii închiși. Vederea lui Buddha l-a tulburat pe astrolog și mai tare, fiindcă
omul avea nu doar picioarele, ci și chipul unui chakravartin. Totuși arăta ca
un cerșetor, cu vasul pentru cerșit alături și îmbrăcat în haine ponosite. Chipul lui era însă al unui chakravartin,
deci ce să facă?
Și-a luat inima în dinți și i-a spus:
„Sunt foarte tulburat, te rog să mă lămurești. Trebuie să-ți pun o întrebare. Am
văzut și am studiat urmele pașilor tăi. Ele ar trebui să aparțină unui
chakravartin, unui mare împărat care conduce lumea, a cărui împărăție cuprinde
tot pământul. Numai că tu ești un cerșetor. Ce să fac oare? Să-mi arunc cărțile
de astrologie? Am irosit doisprezece ani studiind astrologia la Kashi, dar se
pare că oamenii aceia habar n-aveau. Am irosit cea mai importantă parte a
vieții mele, așa că lămurește-mă. Spune-mi, ce să fac?”
Buddha i-a răspuns: „Nu trebuie să-ți
faci griji. Lucrul acesta nu se va mai întâmpla vreodată. Păstrează-ți cărțile
și du-te în orașul tău. Pune-ți în aplicare știința și nu te mai gândi la mine.
M-am născut să fiu un chakravartin. Urmele acelea îmi poartă trecutul.”
Toate urmele vă poartă trecutul -
liniile din palmă, palma omului cu totul poartă în ea trecutul. De aceea
astrologia și chiromanția spun mereu adevărul despre trecut, dar niciodată
despre viitor. Iar în cazul unui buddha, orice ar spune astrologia despre
viitor ar fi neadevărat la modul absolut, fiindcă nimeni nu poate să prezică
viitorul cuiva care a renunțat complet la trecutul lui și a pornit în
necunoscut.
Buddha a spus: „Nu se va mai întâmpla să
întâlnești un om care să te tulbure astfel. Nu-ți face griji, este o excepție,
nu se va mai întâmpla.”
Dar astrologul a spus: „Ar mai fi ceva.
Aș vrea să știu cine ești. Ești cumva un vis? Un chakravartin stând sub un
copac ca un cerșetor? Cine ești tu? Un împărat în dizgrație?”
Buddha a răspuns: „Nu.”
Astrologul a continuat să-l întrebe:
„Dar chipul tău este atât de frumos, exprimă atâta calm, atâta pace interioară.
Cine ești? Un înger coborât din paradis?”
Buddha a răspuns: „Nu.”
Astrologul i-a mai pus o întrebare: „Nu
este cuviincios să te întreb, dar ai creat în mine această pornire de
nestăpânit. Ești o ființă umană? Dacă nu ești împărat, dacă nu ești un
chakravartin, dacă nu ești un deva din paradis, atunci ești o ființă
umană?”
Iar Buddha i-a răspuns: „Nu. Sunt
nimeni. Nu aparțin niciunei forme, niciunui nume.”
Astrologul a spus: „Cu această mă
tulburi încă și mai mult. Ce vrei să spui?”
Buddha voia să spună că:
Cel mai mare dintre oameni Este
nimeni.
Poți fi cineva, dar nu poți fi cel mai mare. Întotdeauna
va fi cineva mai mare decât tine. Care este măsura cu care măsori cine este
mare? Tu. Tu spui dacă un om este sau nu mare - mai mare prin comparație cu ce?
Prin comparație cu tine.
Lingura este măsura oceanului. Spui:
„Omul acesta este mare.” Tu spui că un om este mare și multora le va
plăcea ce ai spus. Astfel, omul devine mare numai datorită ție.
Nu. În lumea aceasta nimeni nu poate fi
cel mai mare, indiferent cine este, pentru simplul motiv că oceanul nu poate fi
măsurat cu lingura. Voi sunteți lingurițe care vreți să măsurați oceanul. Nu
este posibil.
Prin urmare, cel cu adevărat cel mai
mare nu va fi unul dintre voi. Ce înseamnă când Chuang Tzu spune: „Cel mai mare
va fi nimeni”? Înseamnă că este nemăsurabil. Nu puteți să-l măsurați, nu
puteți să-i puneți etichetă, nu puteți să-l categorisiți, nu puteți spune cine
este. |
Adevăr Divin
