Ajutat de cunoașterea peisajelor pe care le-a lăsat în
urma sa, el poate obține o idee generală destul de corectă despre regiunea
ascunsă, cățărându-se, de exemplu, pe vârfurile munților învecinați. Odată
ajuns acolo, el poate privi în voie și compara ceea ce întrezărește vag cu ceea
ce a lăsat jos, căci acum, grație eforturilor sale adecvate, el a depășit linia
ceții și a falezelor înnegurate.
O situație de acest gen nu ar putea fi
redată aici acelora care ar dori să înțeleagă mai bine misterele perioadelor
prearhaice conținute în texte. Dar dacă cititorul binevoiește să aibă răbdare,
să arunce o privire asupra stării actuale a credințelor în Europa și să le
compare cu ceea ce istoria cunoaște despre epocile care au precedat sau au
urmat în mod direct începutul erei creștine, el va găsi, într-un volum viitor
al prezentei lucrări, toate informațiile necesare.
Vom face în acest volum o scurtă
recapitulare a principalilor Inițiați cunoscuți în istorie și vom descrie decăderea
Misterelor, decădere după care s-a început ștergerea sistematică și tentativa
de a face să dispară complet din memoria oamenilor natura reală a Inițierii și
a Științei Sacre. Începând cu acea epocă, învățăturile ei au devenit oculte,
iar Magia nu a navigat prea des sub culorile venerabile, dar adesea
înșelătoare, ale Filozofiei Hermetice. La fel cum Adevăratul Ocultism
prevalase, la Mistici, în secolele care au precedat era noastră, tot astfel
Magia, sau mai degrabă Vrăjitoria, cu Artele sale Oculte, au urmat nașterii
creștinismului.
În ciuda energiei și a zelului lor,
eforturile fanatice, în aceste secole timpurii, de a șterge orice urmă a muncii
mentale și intelectuale a păgânilor au rămas fără efect, dar același spirit al
sumbrului demon al bigotismului și intoleranței a denaturat întotdeauna și în
mod sistematic toate paginile strălucite scrise în timpul perioadelor
precreștine. Totuși, istoria, în ciuda imperfecțiunii analelor sale, a păstrat
suficient din ceea ce a scăpat distrugerii, pentru a arunca o lumină imparțială
peste toate acestea. Rugăm deci cititorul să se oprească un moment, împreună cu
noi, asupra punctului de observație ales. Îi vom atrage îndeosebi atenția
asupra acestui mileniu care a separat perioadele precreștine de cele postcreștine
prin anul Unu al Nașterii Domnului. Acest eveniment - indiferent dacă este sau
nu exact din punct de vedere istoric - a fost totuși folosit ca un prim punct
de referință pentru înălțarea unor metereze solide, destinate prevenirii
oricărei întoarceri posibile și chiar oricărei priviri fugare în urmă, către
religiile odioase ale Trecutului: religii urâte și temute, pentru că ele
aruncau o lumină prea vie asupra interpretării noi, și intenționat voalate, a
ceea ce se numește astăzi „Noua Eră”.
Toate eforturile supraomenești ale
primilor Părinți ai Bisericii de a șterge DOCTRINA SECRETA până și din memoria
oamenilor au eșuat. Adevărul nu poate fi ucis; din această cauză ei nu au
reușit să măture în întregime de pe suprafața Pământului vestigiile Anticei
înțelepciuni, și nici să-i întemnițeze și să-i reducă la tăcere pe toți cei
care o mărturiseau. Să ne gândim numai la miile, poate chiar milioanele de
manuscrise arse, la monumentele făcute una cu pământul pentru că purtau
inscripții prea indiscrete sau picturi de un simbolism prea instructiv, la
hoardele de ermiți și asceți care au rătăcit printre cetățile ruinate ale
Egiptului de Sus și de Jos, prin deserturi și munți, prin văi și coline,
căutând fără răgaz, pentru a le distruge, orice obelisc sau stâlp, orice
papirus sau pergament, care purta simbolul Tau-lui, sau orice alt semn pe care
credința cea nouă îl împrumutase și și-l însușise - și vom vedea în mod clar
cum se face că au rămas atât de puține arhive ale trecutului. |
Adevăr Divin
