De asemenea, se pot crea „lentile” în ionosferă care
să concentreze energia în locul voit și la momentul dorit. În același timp, un
astfel de emițător care folosește ca oglindă reflectorizantă ionosfera poate să
controleze și să distrugă rapid orice sistem de comunicații, de dirijare a
rachetelor și aviației, a navelor și grupărilor de forțe.
Oglinda virtuală poate dirija ELF-urile asupra scoarței terestre, descoperind
tot ce se află sub ea până la o adâncime care depășește orice imaginație, dincolo
de orice performanță de foraj.
Ascunderea sub apă sau pământ a
armamentelor, resurselor și altor mijloace nu va mai fi posibilă, pentru că
acestea nu vor mai fi nici mascate, nici protejate.
Nu vor mai exista baze subterane secrete care să nu poată fi descoperite și
lovite năprasnic. Orice rachetă va fi lovită, oriunde s-ar afla: pe submarin,
pe sol, în subsol, în mișcare, în siloz, în stratosfera sau în cosmos.
În același timp, cine va beneficia de
HAARP își va putea ameliora substanțial sistemele de comuni¬care, inclusiv cu
submarinele aflate în submersie și foarte departe de baze, adică oriunde pe
glob, în oceanul planetar.
HAARP poate crea și un scut protector,
dar nu împotriva razelor solare nocive și a radiațiilor cosmice (treaba aceasta
o va face ionosfera în continuare, dacă va fi lăsată în pace), ci împotriva
oricăror atacuri terestre, aeriene, cosmice și chiar extraterestre. Se așteaptă
foarte mult de la HAARP. De aceea se investeau peste 30 de milioane de dolari
pe an în acest proiect.
Aceasta este versiunea oficială a
proiectului HAARP pe care unii îl consideră un succesor (dar mult mai
performant) al Programului Războiul Stelelor.
HAARP arată că utilizarea undelor și a proprietăților lor electromagnetice este
o armă excepțională. Americanii au experimentat de-a lungul timpului numeroase
proiecte (Argus, în 1958, West Ford, în 1961, Starfich, în 1962, Solar Power
Satellite, în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments, în 1985, Mighty Oaks, în
1986, Desert Storm, în 1991, Aliate Force în 1999).
În toate acestea, s-au folosit și
ionosfera, și undele electromagnetice pentru a distruge comunicațiile
inamicului, pentru a asigura utilizarea armamentului cu plasmă etc.
Cine va reuși să controleze straturile
superioare ale atmosferei și cosmosul își va impune, fără îndoială, politica și
interesele pe Terra. Așa s-ar părea la prima vedere, și de aici numeroasele
temeri în legătura cu sistemul HAARP. |