Din locul acela, dorjele emana pretutindeni o asemenea
lumină, încât umplea toate lumile, risipind toate grijile și durerile ființelor
din Cele Șase Loka, umplându-le cu o neumbrită fericire. în bucuria lor,
priveau către Marpa și stindardul său, cu nețărmurită credință și venerație -
unii prosternându-se, unii cântând imnuri de slavă și alții aducând ofrande. El
mai văzu în visul său cum Cei-Victorioși binecuvântau Stindardul și îndeplineau
Ceremonia de Consacrare, și că el însuși era foarte încântat. Apoi se trezi
simțindu-se foarte fericit.
Soția sa, intrând pentru a-i servi micul dejun, îi spuse: «O,
Stăpâne, am visat noaptea trecută cum două femei, ce spuneau că sunt din
Tărâmul de Vest, Urgyan, au venit aducând în mâini un relicvariu de cristal,
care era puțin murdar, și mi-au cerut să-ți spun că învățătorul tău, Naropa,
ți-a poruncit să faci o Ceremonie de Consacrare pentru acel relicvariu și după
aceea să-l așezi pe vârful unui munte. Iar tu spuneai că primise deja
binecuvântarea Marelui Yoghin Naropa, dar că tot ce a poruncit el trebuie
îndeplinit; l-ai spălat cu apa sfințită din urne, ai împlinit Ceremonia de
Consacrare și l-ai pus pe vârful unui munte. Din acel loc răspândea o lumină la
fel de strălucitoare precum cea a Soarelui și a Lunii și, mai mult decât atât,
a început să producă din el însuși alte câteva relicvarii asemănătoare,
relicvarii care s-au așezat pe vârfurile munților învecinați; două forme
feminine le stăteau drept gardieni. Ce semnificație are visul acesta?»
Deși lăuntric era încântat de coincidența sensurilor celor două
vise, Marpa a spus doar atât: «Nu cunosc înțelesul viselor care nu au cauză.
Azi voi coborî să ar câmpul de lângă drum. Pregătește-mi cele de trebuință.»
Soția sa i-a spus: «Dar tu ai avut întotdeauna suficienți muncitori care să
lucreze pentru tine. Ce vor spune oamenii dacă tu, un mare lama, vei merge să
muncești la câmp, ca un țăran de rând? Aceasta va da naștere la un adevărat
scandal. Te rog să rămâi acasă!» însă, în ciuda tuturor rugăminților soției sale,
Marpa plecă la câmp, spunând doar atât: «Adu-mi o porție bună de chhangl»
Când soția sa îi aduse o carafă plină cu chhang, Marpa spuse:
«Aceasta este suficientă numai pentru mine, mai adu una și pentru vizitator.»
Altă carafă a fost adusă, pe care el a pus-o pe pământ și a acoperit-o cu
pălăria; apoi s-a așezat lângă vas pentru a se odihni după arat, și a început
să bea din chhang-ul său.
în acest timp, eu mă apropiam, întrebând pe oricine întâlneam pe
drum: «Unde locuiește Marele Yoghin Marpa Traducătorul?» Insă nimeni nu putea
să-mi dea informația cerută. Am mai întrebat un sătean, și acela îmi spuse că
era un om, numit Marpa, care locuia prin preajmă, dar că prin acele locuri nu
era nimeni care să poarte titlul de Marele Yoghin Marpa Traducătorul. Atunci
l-am întrebat unde se întinde Valea-Grâului. Iar el îmi arătă și spuse: «Aici
este!» Apoi l-am întrebat cine locuiește acolo, și el mi-a răspuns că un om pe
nume Marpa. «Nu i se mai spune și altfel?», am insistat eu. Iar el mi-a răspuns
că unii îi mai zic și Lama Marpa. Acest amănunt mi-a risipit toate îndoielile,
și am știut că aici este locuința acelui Marpa pe care îl căutam. Am mai
întrebat cum se numește culmea pe care mă aflam, și mi s-a spus că se numește
Chho-la-gang (Culmea-Dharma). Mi-am zis că este de bun augur să fi avut prima
vedere a locuinței învățătorului meu de pe această culme.
Totuși, mergând pe drum, am continuat să întreb despre Marpa. Am
întâlnit câțiva văcari și i-am întrebat și pe ei. Cei mai în vârstă au răspuns
că nu știu, însă un tânăr flăcău, bine îmbrăcat și plin de podoabe, cu părul
pieptănat și dat cu ulei, care îi însoțea, mi-a spus: «Cred că tu vorbești
despre tatăl meu, care obișnuia să vândă tot din casă, să cumpere aur și apoi
să-l ducă în India, pentru a veni înapoi, întotdeauna, cu o mulțime de suluri
de hârtie. Dacă despre el vorbești, află că azi își ară câmpul, un lucru pe
care nu l-a mai făcut niciodată.» Am considerat că aceasta era persoana pe care
o căutam, însă mă îndoiam foarte mult că un mare traducător ar putea fi găsit
arând la câmp.
Mergând și gândind astfel, m-am trezit pe neașteptate în fața unui
lama bine făcut, cam înclinat către corpolență, cu ochii mari, foarte impunător
la înfățișare. Ara. în clipa în care am dat cu ochii de el, am fost înfiorat de
un simțământ de o inexprimabilă și extatică bucurie, și mi-am pierdut
cunoștința. Când mi-am revenit, i-am spus: «O, Venerabile Domn, unde locuiește
Marpa Traducătorul, credinciosul discipol al faimosului Yoghin Naropa?» |
Adevăr Divin
