Kogaion

Excepțional este un astfel de volum, cu o densitate puțin obișnuită configurată mai ales prin certitudinea cu care autorul utilizează mijloace plurivalente, calificate nisă, de cele mai multe ori, cu instrumentele științelor exacte. Descoperirea este dimensiunea axiologică a cărții. Această atenție, această aplecare grijulie și sistematică mai ales asupra interpretărilor arheologice (marcate, în timp, de cele mai multe ori de formalism sau chiar suficiență), îi este rezervată principala revelație a cănii: Dealul Grădiștii nu putea fi și nu a fost ”Sarmisegetusa” cunoscută ca sediul politic și administrativ, ”capitala Daciei”. Capitala rămâne cetatea remodelată, asediată, cucerită și numită ulterior de romani,”Ulpia Traiana..”, iar aceea dăinuie la locul ei, pe drumul dinspre Hațeg la Caransebeș. Complexul de la Dealul Grădiștii se configurează, în schimb, pe măsura dezvăluirilor sale, drept un hieropolis, o academie cultuală a sacerdoților daci, un monument al gândirii și credințelor antichității daco-getice demn de ori care dintre marile expresii ale civilizației străvechi a lumii..
Matematica și trigonometria se dezvăluie - în deslușirea autorului - ca instrumente uzuale ale clerului strămoșilor unui popor considerat (din nefericire de înșiși unii arheologi români) drept unul barbar, neinstruit și ignorant..
Odată stabiliți parametrii aprecierilor în gama multidisciplinară a abordărilor, Timotei Ursu situează, ca principal instrument de cercetare și verificare, un procedeu propriu de analiză din satelit a imaginilor obținute, în mai multe game de frecvență. Procedeul ”URTIM”, brevetat de el, dezvăluie și confirmă cu acuratețe majoritatea ipotezelor de lucru, deschizând cercetătorilor un front larg și nebănuit!.. Preocuparea pentru astroarheologie, determinantă în studiul marilor construcții similare ale antichității, îl conduce atât spre vârful apropiat al muntelui Godeanu ca ”observator”, cât și către rosturile ”Soarelui de Andezit” din incinta sacră. Configurațiile descifrate astfel conduc implicit la detectarea cu mare probabilitate a duratei anului astronomic văzut din unghiul sacerdoților daci, a dimensiunilor terestre, a configurației celeste sau a ciclurilor lunare, rolul sanctuarelor fiind în cea mai mare parte elucidat. Implicită devine concluzia practicării de către sacerdoții daci a unor cunoștințe de matematică și geodezie la cel mai înalt nivel apreciat al vremii, analogiile cu vechiul Egipt sau exponenții școlii siracuzane rezultând de la sine.
Timotei Ursu ne vorbește din interiorul fenomenelor sesizate, ne dezvăluie un apanaj inițiatic implicit, ne captivează cu mărturiile sale. Nici o pagină nu lasă impresia unui ”turist cultural”, ci a unui profesionist perfect documentat și comunicativ. Ridică întrebări, ne împărtășește dileme, invită la cercetare și meditație. Autorul reușește să ne descopere cunoștințele științifice cu argumentele demonstrației verificabile și încredințările cultuale cu argumentele științei contemporane. (Dan Mocănescu)

1.0 Despre ediția anterioară (2010) a volumului Kogaion 9

PARTEA ÎNTÂI. PREMISE

1.1 Geții ”Hiperboreeni” 12
1.2 Unde era și ce era ”Kogaionul”? 21
1.3 O paranteză absolut necesară 35
1.4 Un posibil model antic? 39
1.5 Contextul Științific antic și sacerdoții Kogaionului 39
NOTE BIBLIOGRAFICE 1.1- 1.5 42
2.1 Antecedente multidisciplinare 44
NOTE BIBLIOGRAFICE 2.1 58
3.1 ”Inima Kogaionului”. Complexul de la Dealul Grădiștii 60
3.2 Kogaionul la... Dealul Grădiștii ?! 77
Note bibliografice 3.1 - 3.2 81
4.1 Ipoteze lingvistice privind denumirea ”Kogaionon” 83
Note bibliografice 4.1 89

PARTEA A DOUA. IDENTIFICARE

5.1 Complexul sacerdotal de la Dealul Grădiștii 90
5.2 Sanctuarele teraselor X și XI. Zidul de susținere din Estul Incintei Sacre 94
5.3 Sanctuarul S-60 de pe Terasa X 96
5.4 Sanctuarul S-68 101
5.5 Sanctuarul S-18 102
5.6 Sanctuarele S-Descompletat și S-16 103
Sanctuarele rotunde 105
5.7 S-MSR (Marele Sanctuar Rotund) 108
5-8 S-SA ( Soarele de Andezit) 113
5-9 S-mSR (Micul Sanctuar Rotund) 115
Note bibliografice 5.1 - 5.9 119

PARTEA A TREIA. ACCESORII

6.1 Cifre și numere, dimensiuni, mulțimi și moduli 120
6.2 Mulțimi luate în calcul 127
6.3 Modulul de lungime ”Y” (Yon). Propunere 134
NOTE BIBLIOGRAFICE 6.1 - 6.3 137
7.1 Un număr special, ”17” 138
7.2 ”Procedeul URTIM” 146
Note bibliografice 7.1 - 7.2 151

PARTEA A PATRA. REFERINȚE

8.1 Raporturi numerice în MSR (Marele Sanctuar Rotund) 153
8.2 Cercurile ”mandala” 162
8.3 Mulțimea ”104...” 166
8.4 Cine este... ”1.02”?! 169
8.5 Cum notau (probabil!) dacii, numerele 170
8.6 Numere-constante la Kogaion 171
8.7 Detectarea lui ”11=3.1416” 175
8.8 Cine este ”1.734” ?! 178
Note bibliografice 8.1 - 8.8 179

PARTEA A CINCEA. ANALIZE

9.1 Tentative de interpretare a mulțimilor din MSR 181
9.2 Aventura Cercului C și a Absidei 195
9.3 Absida 204
Note bibliografice 9.1-9.3 210
10.1 Un posibil ”an dacic”?! 211
Note bibliografice 10.1 217

PARTEA A ȘASEA. SURPRINZÃTORUL GODEANU

11.1 Muntele Godeanu 218
11.2 Raportări geodezice 222
11.3 ”Meridianul G” și ”Circumferința K” 232
Note bibliografice 11.1 - 11.3 238

PARTEA A ȘAPTEA. DIRECȚIONALII

12.1 Orientări, orizont și aliniamente orientative 240
12.2 Godeanu = ”Observatorul”?! 246
12.3 ”Pietrele” de pe Godeanu 256
Note bibliografice 12.1 - 12.3 263
13.1 Aliniamente și direcționali 265
13.2 ”Razele” Soarelui de Andezit 269
13.3 ”Razele-direcțional” de pe Godeanu 272
13.4 în loc de încheiere 291
Note bibliografice 13.1 - 13.4 292

PARTEA A OPTA. ANEXE

14.1 ”Argumentarea”. Document al Academiei O.S.R 294

Planșe 313

PARTEA A TREIA: ACCESORII

6.1 NUMERE, DIMENSIUNI, MULȚIMI ȘI MODULI

Motto: ”...Dumnezeu a creat numerele; toate celelalte le-a înfăptuit Omul.” - Leopold Kronecker

Unul din principalele dubii ale cercetătorilor multidisciplinari care apelează la rapoarte arheologice, la hărțile topografice curente sau la datele publicate în cărți referențiale reproducând notații din teren, rezidă în constatarea că cercetarea arheologică, cu rare excepții, se consideră suficientă sieși și cerințelor limitate de exactitate cu care arheologia clasică identifică și notează diferitele dimensiuni. Artefactele de mai mică dimensiune recoltate și aduse în muzeu, atunci când nu e vorba de piese deteriorate, oferă relativ o mai mare precizie în notare. Dar și acolo impedimentul îl constituie faptul că această apreciere - în Europa și mai peste tot, astăzi! - se face centimetric, ceea ce nu corespunde unor mărimi realizate în alte sisteme de măsură, respectiv - în cele cu care lucra făptuitorul acelui obiect cu sute sau cu mii de ani în urmă!... Să luăm un exemplu: un vas-relicvă absolut întreg, măsurabil în înălțime. în sistemul anglo-american al ”inchilor; să presupunem că acesta are înălțimea exprimată printr-un număr întreg: exact... ”17 inches”! Cum mărimea echivalentă de ”1 inch” în metric este ”2.54cm”, translarea centimetrică a dimensiunii acelui vas este de ”43.18 cm”. Dacă ați face o etichetă, să spunem: pentru expunerea vasului în vitrina unui muzeu, cum ați proceda? Cred că ați...”rotunji” spontan această dimensiune la... ”43 cm”; sau, în cazuri mai fericite, la... ”43,5 cm”. Ar fi rarissime cazurile în care dimensiunea măsurată și expusă va fi de ”43,2 cm” - și, în practică - absolut niciodată dimensiunea de... ”0,4318m” !...
La fel operează arheologul român, rotunjind spontan dimensiunile într-un algoritm de valori întregi care îi este lui familiar; în cazul său: cel metric. Cu atât mai mult în cazul măsurătorilor în exterioare. Notarea doar în metri a unor inter-distanțe poate fi justificată uneori de incertitudinea profilului săpat, or de friabilitatea terenului în secțiunea arheologică; dar de obicei intervine credința că distanțele, ca atare, n-ar fi deosebit de relevante decât în mărimi rotunjite metric (similar cu dimensiuni ”clasice” de referință). în fotografiile de teren, pentru justificarea vizuală a dimensiunilor unei săpături sau a unui artefact în plan apropiat, se utilizează de regulă o stinghie de un metru sau doi metri, cu marcări decimetrice (ștachetă, rulă sau grilă); dar în transcrierea dimensiunilor de distanțe, acelea se notează metric. Doar în cazul unor dimensiuni sub 6-8 metri mai apar notații cu o precizie de o... jumătate de metru. Abia de pe la 4 metri în jos ”asimilarea” se face (și numai câteodată!) în notări cu aproximare decimetrică, folosindu-se riglele gradate (vezi imaginea de mai jos). Arheologul este mai degrabă captivat de cutare monetă apărută în stratul cercetat (și care, eventual, îi oferă posibilitatea unei ”datări”..?!); de apariția unui vas cât de cât întreg, sau cu... un desen ofertant; de obiectele din inventarul unui mormânt, de alte ”urme materiale” - și nu neapărat de dimensiunile foarte exacte ale., terenului! Este o chestiune care ține și de specificul cercetării arheologice, unde adesea nu se pot marca cu precizie limitele urmelor unei foste construcții, ale unui mormânt (or, atunci când se află in-situ. elemente componente, un bloc de construcție, o cărămidă, un fragment lemnos, un artefact relevant). Probabilitatea ca factorii atmosferici, mișcările seismice sau intervenții umane anterioare să fi deplasat sau să fi modificat integritatea or poziția în sol a obiectului vizat îl face pe arheolog să ”aprecieze din ochi”, la nivelul câtorva centimetri, sau chiar mai mult o...medie convenabilă. Adăugați la toate acestea că, de cele mai multe ori, arheologul este obligat să lucreze în genunchi sau ”pe vine”, ore în șir cu șpaclul, cu peria, cu celelalte ustensile specifice, oboseala fizică fiind încă un factor de natură să explice - dacă nu și să scuze - aproximările!
Referitor la cercetările de la Dealul Grădiștii și din împrejurimi beneficiem de publicarea unui număr apreciabil de rapoarte arheologice (începând din 1950, ”SCIV - STUDII SI CERCETÃRI DE ISTORIE VECHE” - continuată de seria ”MATERIALE ȘI CERCETÃRI ARHEOLOGICE”), ca și de unele cărți referențiale; mai există apoi trei hărți topografice realizate între 1979-2000, și o serie de desene și schițe. Elocvent, în toate acestea aproximațiile la care ne referim continuă. Aproximația duce la inerente confuzii. Vom ilustra afirmația comparativ, prin dimensiunile diferite privind un anume obiectiv distinct de la Dealul Grădiștii, așa cum apar acestea în rapoartele arheologice; în ”Harta I.P.H Deva” (1979) care a stat la baza ”conservărilor și restaurărilor” de pe terasele X și XI; într-o hartă topografică (ulterioară) a IPH-DEVA; într-o hartă ”modernă” (de proveniență universitară); în măsurători efectuate de cercetătorul Florin Stănescu și în propriile noastre măsurători și modelări numerice.
”Pavajul de piatră” (denumit ulterior ”Soarele de Andezit”) deși a fost descoperit în 19582 și integral dezvelit în 1959, apare în rapoartele arheologice abia în... 19623. Diametrul consemnat după dezvelire este de 6.98 m (cu indicarea unui ”disc central” cu diametrul de 1.46 m și cu lungimea ”gazelor” care pleacă din acesta apreciată la 2.76 m.). Hadrian Daicoviciu4 aproximează, după zece ani, un diametru mai mare: ”...având aproape 7 m”. în 1977 Ion^Horațiu Crișan5 pretinde un diametru de ” 7.10 m.” (cu un disc central de ”1.50 m” și raze lungi de ”2.8 m”. fiecare). Harta IPH Deva de prin 1978, Nr. 4384, în baza căreia s-au făcut restaurările, ”desenează” un Soare de Andezit cu diametrul de 7 m. (în această dimensiune, harta se apropia de mărimea ”arheologică” inițială).
în 1984 l-am ajutat colegial pe Florin Stănescu (care începuse studierea exhaustivă a Soarelui de Andezit), la măsurarea atentă a vreo ”zece diametre”. Fiind vorba de o relicvă crăpată în zeci de fragmente, lățită excentric în timp datorită acestor crăpături și cu circa 45% din disc ”reconstituit” printr-o destul de aproximativă completare din beton, rezultatul acestei măsurători (care se apropia, în medie, de dimensiunea lui Ion Horațiu Crișan, respectiv: 7.14 m) nu putea fi unul mulțumitor. în aceste condiții nu e de mirare că, referențial, Florin Stănescu a apreciat drept cea mai credibilă mărime cea consemnată inițial, în 1960-1961; de la acea dată, expus peste două decenii sub cerul liber tuturor intemperiilor și fenomenelor de îngheț-dezgheț, Soarele de Andezit a continuat să se deterioreze și să-și... lățească aparenta circumferință.