Spune DA Existenței…

– Adevărul Absolut… este tocmai că nu există nici un adevăr absolut…. zâmbi Spiritul ca pentru sine… oare avea Omulețul să înțeleagă asta vreodată? Da, cu siguranță că da, de fapt la început avea să o simtă, să o intuiască cumva vag, difuz, apoi să o înțeleagă, apoi să o trăiască, așa e în firea lucrurilor, asta înseamnă evoluția… se bucură Spiritul pentru Omuleț în sinea sa, anticipând cu dragoste acel moment, cine știe peste câte alte vieți… Omulețul acesta începea deja să depășească turma… ori evoluție asta înseamnă, drumul de la turmă – la un Iisus, la un Buddha…

Nu există nici un adevăr absolut, își zâmbi Spiritul sieși, există doar potențialitate și transformare și creație și anihilare și cauzalitate și intenție și spirale de energie… dar, de fapt, nici acestea nu există, sunt doar cuvinte prin care un Spirit amărât încearcă să-și explice, sieși și oamenilor, Ceea ce e de Neexplicat… îi zâmbi Spiritul, cu duioșie și smerenie, de data aceasta, Existenței. Ș;i Existența îi întoarse, complice, zâmbetul.

– Putem repeta, pentru noi cei aflați la nivelele ceva “mai omenești”, până una-alta? întrebă retoric Omulețul cel cu mintea abstractă: oricum avea să o facă, și de fapt era foarte bună, această sintetizare a sa. Ca să avem o explicație-regulă clară:

Tu ești cauza, și, în același timp, tu ești și efectul…: al tău și al vieții tale, cu tot ceea ce înseamnă asta! Tu – cel din toate viețile, tu – cu tot ce ai acumulat și ai structurat: adică cu acel câmp informațional numit minte-ego.

Ș;i asta înseamnă karmă.

Iar soluția primă și ultimă este aceea de a lucra tu cu tine. În mod conștient și responsabil… (nu din nou egotic: “ca să obțin ce vreau…”, “ca să-mi îndeplinesc dorințele”!). Ci înțelegând și asumându-ți asta.

– Fericirea nu “se merită”, nu e nimeni acolo care “să-ți dea” fericirea… se burzului Spiritul: Omulețul acesta iată că nu a înțeles nimic toți anii aceștia…

Fericirea este în tine, este în fiecare, ori tu (și toți ceilalți!) căutați fericirea în afara voastră… Fericirea provine din acea ananda, din acea “beatitufine” primordială…, ea Este, ea face parte din Creație, ea este, mereu, pretutindeni… numai că mintea ta vrea o anumită fericire, după criteriile, după șabloanele ei ei… Omul vrea mereu câte ceva, sau altceva, și ignoră cu desăvârșire ceea ce deja are în el… Ș;i mai ales, vrea mereu ca altcineva sau altceva – să-i “aducă” fericirea aceea !

Ori fericirea deja este, ea nu trebuie adusă de nicăieri și de către nimeni, trebuie doar descoperită, băgată în seamă… ori asta se face prin redirecționarea preocupărilor tale (mentale, desigur!) și a atenției tale, înspre interior: adică centrare, adică meditație…

Cum apare o Ș;coală 9

,,Încercările’’ LiLA, un altfel de conduită morală 15

Evoluția spirituală înseamnă, simplist 19

Despre Violență și Non-violență 21

Despre un Iuda 69

Despre iertare și o ,,a patra dimensiune’’ 79

Despre ,,Omul-robot’’ și programele lui mentale 123

Despre ,,Înțelepciunea care face ca lucrurile să curgă intr-un anume fel’’ 145

Despre spirale și drumuri de energie 171

,,Tu ești cheia a tot’’ 197

Despre smerenie 207

,,Nimic nu mi se cuvine’’: De la smerenie la dezidentificare 251

Despre suferință și ,,Cele patru nobile adevăruri’’ 257

Despre atașamente și bucuria de a trăi 287

Spune ,,DA’’ Existenței 329

Toate lucrurile sunt absolut minunate și ele fac parte din mine și eu fac parte din Tot.

Bucuria de a trăi este inima mea care trăiește, creează, rezonează, se schimbă odată cu Universul. În momentul în care nu mai există marele ego consumator de energie, rămâne doar bucuria de a trăi…

Cu siguranță ați auzit exprimări de genul „mi-am pierdut bucuria de viață”: ca și când bucuria de a trăi ar fi fost un bun care mi-a aparținut și pe care l-am pierdut.

Ori bucuria de a trăi nu este un bun care se dă sau se ia! Sau altă frază tip: „oare nu merit să fiu și eu fericită?”. Cine stă să facă acolo baremul de merite? Nu așa se pune problema. Nefericirea „mea” ține exact de acest ego, care rulează tot felul de programe, care impune diverse condiții, care vrea mereu, care „știe el”, care…

Ș;i atunci soluția finală și frumoasă de a fi fericit și de a regăsi bucuria de a trăi este, de fapt, dizolvarea ego-ului. În momentul în care dispari tu ca ego, va rămâne acolo doar bucuria Universului: de a trăi, de a se exprima, de a se manifesta. Va rămâne doar Esența, Universul cu bucuria lui, cu creativitatea, cu exprimarea lui. Ori asta este o stare, nu o achiziție. Hindușii îl numesc pe Dumnezeu Sat-Cit-Ananda, adică Existență-Conștiință-Beatitudine. Asta este „definiția lui Dumnezeu” și asta este „definiția iluminării”: a ajunge Acolo, la acel Sat-Cit-Ananda… Iluminarea se întâmplă, însă, doar prin dizolvarea ego-ului: pentru că atunci când „tu” dispari, acolo va rămâne doar Sat-Cit-Ananda, doar Existență, Conștiință și Beatitudine. Aceasta este definiția Sinelui, aceasta este definiția Naturii tale reale, aceasta este definiția iluminării. Doar atât. Iar dacă dispare construcția egotică, va rămâne doar Sinele, Esența. Astăzi am vorbit de fapt despre Ananda, care înseamnă „beatitudine”, la nivel absolut; dar din ea apare acea bucurie omenească de a trăi… Încă ceva, traducerea nu este probabil cea mai bună, pentru că, în occident, prin beatitudine se înțelege un fel de extaz mistic.

În viziunea mea, beatitudinea este „bucuria” de a trăi a Universului, bucuria Creației, a Manifestării… Nu extaz sau altceva… Din nou, folosim cuvinte omenești simpluțe pentru ceva ne-omenesc și de necuprins… Toată lumea așa ar trebui să funcționeze, să creeze fiecare în jurul lui câte un câmp de iubire, pornind din inimile deschise și din bucuria de a trăi… Deci asta este iubirea „Aceea”, iubirea ideală, iubirea care ar trebui să fi e în inimile tuturor, agape, dacă vrei să-i spui așa, bucuria de a trăi, bucuria de a trăi a Universului, bucuria Creației… Spune „DA” Existenței și primește în viața ta toate experiențele pe care aceasta ți le oferă… Toate sunt prilejuri minunate de a învăța câte ceva…; și, mai mult, te poți bucura de însăși experiența învățării, poți râde de neștiința și de eșecurile tale și te poți bucura de toate frânturile de înțelepciune pe care le aduni. Această învățare este minunată, fiecare persoană care îți apare în cale, fiecare eveniment, cât de neînsemnat pare el, toate te pot învăța câte ceva, există mereu acolo câte un mic secret, câte ceva care merită să fi e descoperit și înțeles, câte o mică lecție ascunsă… Bucură-te de ele, deschide-te în fața lor, spune-le „DA” atunci când ele sunt în preajma ta… „DA”…, doar atât, fă din acest „DA” mantra ta. Ș;i vei descoperi că viața este bucurie, că viața este expansiune, că viața este un mare joc cosmic, așa cum credeau hindușii, că viața este un dans al Creatorului, fie El numit Shiva Nataraj sau Dumnezeu sau Allah…

A spune „DA” Existenței înseamnă a trăi în bucurie, în expansiune, în împărtășire, înseamnă a trăi, știind însă mereu că vei muri, poate în clipa următoare, știind că moartea face parte din viață, că moartea și viața sunt doar polii acestei experiențe ale tale… care este, sau care ar trebui să fi e minunată!

Spune „DA” Existenței și primește în viața ta toate experiențele pe care aceasta ți le oferă… Toate sunt prilejuri minunate de a învăța câte ceva…; și, mai mult, te poți bucura de însăși experiența învățării, poți râde de neștiința și de eșecurile tale și te poți bucura de toate frânturile de înțelepciune pe care le aduni. Această învățare este minunată, fi ecare persoană care îți apare în cale, fi ecare eveniment, cât de neînsemnat pare el, toate te pot învăța câte ceva, există mereu acolo câte un mic secret, câte ceva care merită să fi e descoperit și înțeles, câte o mică lecție ascunsă… Bucură-te de ele, deschide-te în fața lor, spune-le „DA” atunci când ele sunt în preajma ta… „DA”…, doar atât, fă din acest „DA” mantra ta. Ș;i vei descoperi că viața este bucurie, că viața este expansiune, că viața este un mare joc cosmic, așa cum credeau hindușii, că viața este un dans al Creatorului, fi e El numit Shiva Nataraj sau Dumnezeu sau Allah… Așa cum Dumnezeu creează viața jucându-se, la fel tu îți poți crea viața ta jucându-te, nemaifi ind atât de atașat, de încrâncenat în „problemele” și în „grijile” tale, care toate, de fapt, sunt doar creațiile minții tale...