De ce m-am îmbolnăvit?

Te-ai întrebat vreodată din ce cauză te-ai îmbolnăvit și ai constatat că medicul nu îți poate da un răspuns satisfăcător?
Medicina occidentală poate rareori să răspundă la această întrebare – uită- te în orice dicționar medical și vei vedea că, la 99% dintre bolile listate, cauza e necunoscută.
Așadar, cum poți să vindeci o boală – pentru totdeauna – dacă nu știi în primul rând ce anume a provocat-o?
În De ce m-am îmbolnăvit?, Richard Flook explică modul în care lucrează de fapt boala, dezvăluind că, în realitate, corpul nu a făcut vreo greșeală, ci că diverse experiențe stresante duc cel mai adesea la apariția bolii. El abordează chestiuni dificile cum ar fi: de ce se dezvoltă cancerul, cum se produc bolile cronice, cum debutează alergiile, de ce convingerile noastre despre bacterii și virusuri sunt greșite. De asemenea, el argumentează că modalitatea noastră actuală de a trata boala are nevoie disperată de a fi pusă de acord cu ultimele teorii și descoperiri științifice.
Această carte inovatoare îți va pune sub semnul întrebării sistemul de convingeri despre boală și, în același timp, îți va mări puterea interioară, răspunzând în sfârșit la întrebarea „De ce m-am îmbolnăvit?” și readucandu-ți controlul asupra sănătății tale.

Gândirea, emoțiile si boala

Este foarte important să insistăm asupra existenței legăturii dintre minte și corp deoarece medicina clasică separă gândirea și, prin urmare, emoțiile de boală. Dacă ar admite că gândul are legătură cu modul în care corpul reacționează, medicii ar reevalua efectul pe care un diagnostic medical îl are asupra unei persoane, în special diagnosticul de cancer, care are atât de multe implicații. Nu doar medicii trebuie să fie precauți cu acest lucru, ci și practicienii din domeniul alternativ și complementar, în timpul unei evaluări sau diagnosticări medicale de orice fel, oamenii se află în stări intense de conștientă, iar acest lucru poate avea un efect dramatic asupra felului în care percep ceea ce li se spune. Ei se află într-o stare de transă, iar atunci când li se dă un diagnostic medical serios sau înspăimântător, pot trece - și adesea chiar trec - printr-un șoc NPIN.
Examinând în special medicina tradițională, constatăm că cercetarea are un caracter reducționist. Cercetătorii nu urmăresc mintea și corpul, ci analizează o celulă individuală și o dezmembrează, o fragmentează, pentru a descoperi ce merge prost într-o celulă bolnavă. Apoi ei creează medicamente care să modifice procesele chimice în această singură celulă, reparându-i sau distrugându-i astfel constituția. Nu uita: cercetătorii lucrează cu celule bolnave izolate, omițând mediul și starea mentală a persoanei.
Dacă nu ești de acord, gândește-te la efectul pe care îl are chimioterapia asupra reproducerii oricărei celule. Nu se acordă importanță efectelor secundare de vreme ce, dintr-o perspectivă reducționistă, efectele secundare sunt un produs derivat incomod. Nu se acordă importanță stării mentale a persoanei deoarece teoria spune că medicamentele din chimioterapie distrug doar celulele canceroase, dar, așa cum îți va spune orice pacient bolnav de cancer care a trecut prin chimioterapie, efectele secundare sunt groaznice. Efectele secundare fizice ale chimioterapiei fac adesea ca pacienții să-și piardă podoaba capilară, împreună cu alte celule care se reproduc, precum unghi¬ile. Efectele secundare psihice provoacă pierderea respectului de sine, schimbări de dispoziție, iritabilitate, depresie, apetit sexual scăzut și schimbări ale modului în care pacientul se concepe ca persoană. Chiar și gustul și mirosul se modifică în timp ce sunt luate aceste medicamente, iar pacienții relatează frecvent că resimt o senzație foarte puternică de greață.

Tulburarea de stres posttraumatic

Pe măsură ce persoana trece printr-un NPIN, efectul emoției care survine ajunge captiv în sistem. Putem dovedi cu ușurință că emoțiile ajung să fie stocate în sistemul nostru neurologic. Gândește-te la o întâmplare fericită din trecut - la majoritatea oamenilor, emoțiile reapar. Ele se află undeva în interior, fiind adesea ușor de accesat; în cazul unui NPIN, emoția rămâne captivă în sistem în același fel.