Misterele ascensiunii

Pregătește-te să primești răspunsul și să afli MISTERELE ASCENSIUNII

Imaginează-ți o viață în care ești înzestrat cu puteri supranaturale, de zeu. Ești capabil să citești instantaneu mintea altor persoane, așa că nu mai ai nevoie de cuvinte. Poți levita, plutind prin aer prin simpla putere a gândurilor tale. Dispui de puteri telecinetice, putând mișca obiectele, chiar și cele de dimensiuni colosale, comandându-le să facă orice dorești prin puterea minții tale. Poți materializa orice îți dorești, la fel de ușor cum îți deschideai altădată gura pentru a vorbi. Poți călători în timp, făcând salturi în trecut sau în viitor și privind ce se întâmplă aici cu o claritate uimitoare. „Vălul” care separă lumea celor vii de lumea de dincolo și care te-a făcut să uiți că ai o identitate mai măreață decât aceea a unui muritor – s-a ridicat. Ești în permanență conștient de faptul că ești un suflet nemuritor care trăiește o experiență umană. Nivelul inteligenței tale depășește cu mult tot ce ai experimentat în trecut.

Să fie un simplu vis? O dorință ridicolă fără nicio bază reală? Este oare posibil ca marii maeștri spirituali ai umanității să fi spus adevărul: că trăiești într-o stare de amnezie, nemaiștiind cine și ce ești în realitate? Este oare posibil ca alegerile pe care le faci și gândurile pe care le emiți să fie infinit mai importante decât îți dai seama? Există oare într-adevăr o bătălie între bine și rău, care îți afectează viața de zi cu zi? Stă această bătălie invizibilă la baza multora din marile evenimente ale lumii? Este ascensiunea – această absolvire pe un nivel superior al existenței – scopul suprem al existenței umane? Există în univers forțe negative care se hrănesc cu temerile, mânia, vinovăția și rușinea ta, și care nu se dau în lături de la nimic pentru a te împiedica să realizezi acest salt cuantic în evoluția ta? Asistăm noi oare la o competiție incredibil de vastă în vederea obținerii controlului asupra planetei noastre? Ar muri literalmente aceste forțe negative dacă nu s-ar hrăni cu egoismul, invidia, materialismul, lăcomia și singurătatea noastră, care le furnizează o rezervă energetică inepuizabilă? Au dus aceste forțe o bătălie care durează de sute de mii de ani și de care sunt perfect conștiente?

Ești pe punctul de a intra într-o lume în care vei primi răspunsuri la toate aceste întrebări.

Din capitolul 1

„David Wilcock este un gânditor de frunte.”

- Graham Hancock, autor al cărții Amprentele zeilor

„Încă de la prima mea întâlnire cu David Wilcock… am înțeles că există în sfârșit o minte capabilă să completeze spațiile goale și să descopere ce anume unește umanitatea cu restul cosmosului.”

– James V. Hart

Autorul David Wilcock, ale cărui cărți au devenit bestselleruri New York Times, a devenit unul din cei mai importanți scriitori care explorează în lucrările lor misterele antice și noua știință. În această carte, Misterele ascensiunii, David își conduce cititorii de-a lungul unei călătorii surprinzătoare și fascinante prin istoria universului, explorând marea Bătălie Cosmică ce se dă la ora actuală în legătură cu Ascensiunea noastră.

În cele două bestselleruri anterioare ale sale, Investigații revelatoare asupra câmpului conștiinței și Cheia sincronicității, David Wilcock prezintă numeroase dovezi furnizate de știința alternativă pentru a revela adevărurile ascunse referitoare la universul în care trăim. În Misterele ascensiunii, David merge mai departe, conducându-ne de-a lungul unei călătorii personale pe fundalul căreia descrie bătălia cosmică secretă purtată zi de zi între forțele pozitive și cele negative din univers, ale cărei efecte sunt vizibile atât în traumele din viața noastră cât și în știrile prezentate de mass-media.

Folosindu-se de contactul său cu inteligența pozitivă superioară ce se ascunde în spatele fenomenului OZN, de informații științifice de ultimă oră și de datele primite de la diferiți insider-i guvernamentali de rang înalt, David revelează în această carte faptul că planeta noastră se află pe linia frontului unei bătălii de proporții cosmice între extratereștrii pozitivi și cei negativi, purtată de aceștia de sute de mii de ani. Misterele ascensiunii explorează obstacolele personale pe care a trebuit să le depășească David pentru a scoate la lumină marile secrete ale universului nostru și ce înseamnă această bătălie pentru fiecare dintre noi. Prin asocierea dintre mesajul vechilor scripturi sacre cu datele științifice și mărturiile insider-ilor, David ajunge la o concluzie uimitoare, potrivit căreia pământul este pe punctul de a trece printr-un eveniment cosmic masiv care va transforma în totalitate materia, energia, conștiința și viața biologică așa cum le cunoaștem noi la ora actuală, învingându-le o dată pentru totdeauna pe marile personaje malefice ale epocii noastre.

DAVID WILCOCK este un autor, conferențiar profesionist, producător de filme, cercetător al civilizaților antice, al științei conștiinței și al noii paradigme a materiei și energiei. Gândurile și cunoștințele sale sunt împărtășite cu sute de mii de oameni prin intermediul site-ului lui David, DivineCosmos.com. Primele sale două cărți, Investigații revelatoare asupra câmpului conștiinței și Cheia sincronicității, au fost bestselleruri New York Times. David locuiește în California.

Conexiuni online

www.DivineCosmos.com

www.twitter.com/David.Wilcock

www.facebook.com/TheDivineCosmos

Lista ilustrațiilor xi

Capitolul 1 Introducere 1

Capitolul 2 Bătălia împotriva întunericului 29

Capitolul 3 Atingerea infinitului 47

Capitolul 4 Întunericul și lumina 61

Capitolul 5 Ar putea ESP să salveze lumea? 71

Capitolul 6 S-a lăsat întunericul 91

Capitolul 7 Raiul și iadul 109

Capitolul 8 Noaptea întunecată a sufletului 133

Capitolul 9 În căutarea unei căi de ieșire 151

Capitolul 10 Înălțarea pe aripile euforiei și prăbușirea de după 167

Capitolul 11 Evadarea 187

Capitolul 12 Atingerea fundului prăpastiei 203

Capitolul 13 Marele experiment 231

Capitolul 14 Dezvăluirea 251

Capitolul 15 „Marele An” al lui Chatelain se încheie cu surle și trâmbițe 273

Capitolul 16 Supraviețuitorii uitați de pe Lună 289

Capitolul 17 „Imaginea de ansamblu” este una extrem de cosmică 313

Capitolul 18 Pete Peterson – un veritabil Tesla al „operațiunilor negre” 331

Capitolul 19 Jacob și Programul Spațial Secret 351

Capitolul 20 Străvechea Rasă a Constructorilor 375

Capitolul 21 Date provenite de la insider-i despre Constructori 395

Capitolul 22 Matricea lunară a Imperiului 407

Capitolul 23 Îngerii căzuți 427

Capitolul 24 Bătălia cosmică devine una personală 451

Capitolul 25 Tipare posibile ale viitorului 465

Mulțumiri 491

Despre autor 493

Capitolul 1

Introducere

Imaginează-ți o viață în care ești înzestrat cu puteri supranaturale, de zeu. Ești capabil să citești instantaneu mintea altor persoane, așa că nu mai ai nevoie de cuvinte. Poți levita, plutind prin aer prin simpla putere a gândurilor tale. Dispui de puteri telecinetice, putând mișca obiectele, chiar și cele de dimensiuni colosale, comandându-le să facă orice dorești prin puterea minții tale. Poți materializa orice îți dorești, la fel de ușor cum îți deschideai altădată gura pentru a vorbi. Poți călători în timp, făcând salturi în trecut sau în viitor și privind ce se întâmplă aici cu o claritate uimitoare. „Vălul” care separă lumea celor vii de lumea de dincolo și care te-a făcut să uiți că ai o identitate mai măreață decât aceea a unui muritor – s-a ridicat. Ești în permanență conștient de faptul că ești un suflet nemuritor care trăiește o experiență umană. Nivelul inteligenței tale depășește cu mult tot ce ai experimentat în trecut.

Să fie un simplu vis? O dorință ridicolă fără nici o bază reală? Este oare posibil ca marii maeștri spirituali ai umanității să fi spus adevărul: că trăiești într-o stare de amnezie, nemaiștiind cine și ce ești în realitate? Este oare posibil ca alegerile pe care le faci și gândurile pe care le emiți să fie infinit mai importante decât îți dai seama? Există oare într-adevăr o bătălie între bine și rău, care îți afectează viața de zi cu zi? Stă această bătălie invizibilă la baza multora din marile evenimente ale lumii? Este ascensiunea – această absolvire pe un nivel superior al existenței – scopul suprem al existenței umane? Există în univers forțe negative care se hrănesc cu temerile, mânia, vinovăția și rușinea ta, și care nu se dau în lături de la nimic pentru a te împiedica să realizezi acest salt cuantic în evoluția ta? Asistăm noi oare la o competiție incredibil de vastă în vederea obținerii controlului asupra planetei noastre? Ar muri literalmente aceste forțe negative dacă nu s-ar hrăni cu egoismul, invidia, materialismul, lăcomia și singurătatea noastră, care le furnizează o rezervă energetică inepuizabilă? Au dus aceste forțe o bătălie care durează de sute de mii de ani și de care sunt perfect conștiente?

Ești pe punctul de a intra într-o lume a răspunsurilor la toate aceste întrebări. Noi suntem amenințați de o distrugere totală pusă la cale de tot felul de forțe malefice, în existența cărora ne vine de multe ori imposibil să credem. Nu numai că dispunem de o „elită” care pare să înflorească de pe urma războaielor pe care le creează, a catastrofelor financiare pe care le pune la cale, a epidemiilor și a haosului pe care le guvernează din umbră, dar natura însăși pare să ne fi trădat. Planeta noastră este pe moarte. Rezervele de apă seacă și un număr din ce în ce mai mare de specii de animale dispar, din cauza civilizației umane. Temperaturile par să crească de la un an la altul, iar cutremurele, vulcanii, tsunami-urile, uraganele și super-furtunile tropicale ne pun în pericol viața, provocând distrugeri colosale.

Oamenii au tendința de a crede că poveștile spirituale din antichitate sunt o simplă „mitologie”, în timp ce noi trăim în „lumea reală”, care pare mult mai singuratică și mai amenințătoare. Tot mai mulți oameni adoptă comportamente dependente sau tipare ale negării pentru a uita de adevărul neplăcut și aparent inevitabil al distrugerii în masă, forțându-l să intre în subconștient. Când acesta răbufnește însă înapoi în mintea conștientă, el reactualizează starea de disperare, iar noi cădem din nou în depresia întunecată generată de singurătatea profundă în capcana căreia suntem prinși. Când nu mai vedem nicăieri vreo speranță, începem să credem subit în Dumnezeu și în iad, și ne întrebăm la infinit: „De ce? De ce? De ce?”

Poate că ai avut norocul să intri în contact cu ceea ce mulți vizionari au numit „înțelepciunea angelică”. Poate că ai trăit o experiență de moarte iminentă și ai surprins un crâmpei din realitatea infinit mai măreață care se ascunde dincolo de vălul care separă viața de moarte. Poate că ai avut un vis atât de frumos încât te-ai trezit cu ochii în lacrimi, tânjind după promisiunea unei zile de mâine mai frumoase. Poate că ai trăit o experiență emoțională apoteotică, fie de teroare extremă, fie de extaz pur, în urma căreia ai intrat în acea stare de calm absolut care este apanajul marilor maeștri, în care timpul pare să se oprească și în care îți percepi viața dintr-o perspectivă mai vastă, ca și cum ai privi-o „de sus”. Poate că ți s-a întâmplat ceva atât de bizar, de supranatural, încât te-a făcut să te cutremuri de uimire. Pentru câteva momente prețioase, ai intrat în contact cu esența unei realități incredibil de profunde. Ai experimentat o stare în care nu mai există teamă, durere, pierdere sau singurătate, ci doar iubire, bucurie și o lumină alb-strălucitoare nemărginită.

Această senzație cutremurătoare a eternității pare adeseori efemeră. După un crâmpei de magie, realitatea vieții de zi cu zi te asaltează din nou, făcându-te să uiți. Flacăra potențialului tău infinit este stinsă de vântul rece și dur al realității curente, așa cum o percep cei mai mulți dintre oameni la ora actuală. Din fericire, această realitate se poate schimba. Unul din marile mistere ale epocii noastre este chiar existența ființelor spirituale pozitive, cu care putem intra oricând în contact, dacă urmăm anumite precepte și linii directoare. Personal, primesc aproape zilnic scrisori de la oameni care trăiesc fenomene bizare și mistice. Am încercat eu însumi din răsputeri să intru în contact cu ființele spirituale, iar rezultatele pe care le-am obținut au fost pe cât de profunde, pe atât de semnificative.

Îți voi relata în această carte povestea experiențelor mele, marile greutăți prin care am trecut pentru a descoperi în cele din urmă adevărurile profunde și ascunse ale ascensiunii și ale viitorului nostru. Tradiția spirituală gnostică ne învață că informațiile sunt vii, iar expunerea noastră la informațiile referitoare la natura reală a cosmosului poate declanșa în noi o metamorfoză care ne va conduce în cele din urmă la ascensiune. În cărțile mele precedente am prezentat aceste informații dintr-o perspectivă științifică, dar în prima jumătate a cărții de față voi încerca o abordare nouă, arătându-ți cum se poate manifesta acest adevăr metafizic în viața ta la nivel personal.

Misterele istoriei

Știința ne învață că noi am evoluat de la o viață incredibil de plicticoasă petrecută în peșteri, în care strămoșii noștri erau niște vânători-culegători analfabeți forțați să supraviețuiască în condiții ostile, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii. La un moment dat, acești strămoși au devenit suficient de inteligenți pentru a inventa roata, culturile agricole, domesticirea animalelor, sistemele comerciale, construind adăposturi din ce în ce mai solide și adunându-se în sate și orașe. Civilizațiile au evoluat gradual, iar oamenii au creat limbajul scris, matematica, ceramica, metalurgia, astronomia, guvernarea, legile și religia.

Între altele, ei au învățat să îi venereze pe zei. Practic toate culturile care au trăit vreodată pe pământ au descris o anumită formă de contact direct cu diferite ființe avansate, cu o inteligență considerabil mai înaltă decât a oamenilor. Din câte ne spun sursele istorice, civilizația umană nu a apărut aleatoriu. Oamenii au fost învățați să vorbească, să citească, să scrie, să cultive recolte, să își construiască adăposturi, să studieze stelele și să înțeleagă limbajul universal al științei de către alte ființe, mai sofisticate. Izvoarele scrise din antichitatea cea mai îndepărtată repetă din nou și din nou povestea unor ființe umanoide mai avansate decât oamenii care le-au dat acestora din urmă cheile cunoașterii superioare. Adeseori, aceste ființe au colaborat cu oamenii sute sau chiar mii de ani, guvernând afacerile lumii antice de pe poziția dreptului aparent divin al regalității lor. Unii din acești „zei” i-au învățat pe oameni să fie mai plini de iubire și să se ierte unii pe ceilalți, dând naștere marilor religii, care conțin mistere pe care puțini oameni le mai înțeleg în epoca noastră. Alți „zei” nu au fost însă nici pe departe la fel de buni și de binevoitori. Ei s-au luptat unii cu alții, au dat dovadă de viclenie și de josnicie, de minciună și de înșelătorie, și de multe ori au fost detronați și uciși atunci când supușii lor furioși și trădați s-au ridicat în cele din urmă împotriva lor.

Este oare posibil ca acești „zei” din antichitate să fi fost de fapt ființe extraterestre? Am încercat să răspund public la această întrebare de aproximativ 20 de ani încoace, prin diferite mijloace, inclusiv pe site-ul meu, DivineCosmos.com, în cărțile mele, Investigații referitoare la Câmpul-Sursă și Cheia Sincronicității, precum și în peste 80 de episoade diferite ale emisiunii Ancient Aliens (Extratereștrii din antichitate), cea mai populară emisiune difuzată de canalul History, care intră în al zecelea sezon în momentul scrierii cărții de față. Din păcate, există încă foarte mulți oameni care continuă să se comporte la fel ca preoții ce au refuzat să se uite prin telescopul lui Galileo. Perspectiva asupra lumii pe care o cultivă cei mai mulți dintre oameni nu este altceva decât un sistem de convingeri, similar unei religii. Noi ne apărăm modelele științifice curente la fel ca zeloții care militează cu ardoare în favoarea Bibliei lor, afirmând că nu există decât un singur adevăr și că magii științei dețin toate răspunsurile (sau o vor face într-un viitor apropiat).

„Povestea” s-a schimbat

În mod tradițional, scepticii și-au apărat sistemul convingerilor invocând știința ca autoritate supremă. Argumentul rămâne însă destul de confuz, căci aceste autorități și-au schimbat continuu povestea. Ceea ce ni se cere să credem s-a schimbat discret în data de 22 octombrie 2013, când revista Proceedings of the National Academy of Sciences a publicat un articol, fără ca media centrală să îi facă vreo publicitate. O echipă alcătuită din trei oameni de știință conduși de dr. Erik Petigura a folosit telescopul Kepler al NASA pentru a studia 42.000 de stele din vecinătatea sistemului solar, mai mult sau mai puțin similare soarelui nostru. Cercetătorii au studiat momentele în care luminozitatea fiecărei stele a scăzut suficient de mult pentru a fi măsurabilă. Aceste scăderi ale luminozității se datorau trecerii unei planete prin fața stelei respective. Echipa lui Petigura a descoperit un total de 603 planete, din care zece de mărimea pământului și cu orbite în „zone locuibile” în care se pot forma oceane, întrucât temperatura planetei nu este nici prea ridicată, nici prea scăzută. De altfel, echipa lui Petigura deținea deja date care confirmau faptul că pe aceste planete există apă în stare lichidă. Atunci când combini doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen, obții apă lichidă. NASA dovedise anterior că stelele emană nenumărate tone de hidrogen și oxigen sub formă de gaze. Atunci când aceste gaze ajung pe o planetă cu o temperatură adecvată, ele se combină și dau naștere apei, atmosferei, ploii și oceanelor.

Studiul lui Petigura se încheie cu concluzia uluitoare că 22% dintre toate stelele comparabile cu soarele nostru care există în univers au planete înzestrate cu apă similare pământului, care orbitează în jurul lor, în zone în care viața întrunește condiții adecvate pentru a apărea. Cea mai apropiată stea cu o planetă similară pământului în jurul ei este situată la doar 12 ani-lumină, putând fi atinsă cu ușurință în decursul unei vieți umane dacă tehnologia noastră ar avansa suficient de mult pentru a ne oferi posibilitatea de a călători cu viteza luminii. Adevărata magie se produce însă dacă aplicăm procentul de 22% întregului univers cunoscut. Rezultatele sunt incredibile, fiind sintetizate într-un articol intitulat „Paradoxul Fermi” pe site-ul WaitButBuy.com.

Astfel, se estimează că există între 100-400 de miliarde de stele cu planete locuibile în jur numai în Calea Lactee. Pe de altă parte, se știe la ora actuală că pentru fiecare stea din Calea Lactee există o întreagă galaxie în univers. O galaxie nu este altceva decât un grup uriaș de stele. Odată înarmați cu aceste cifre, putem dovedi că pentru fiecare bob de nisip de pe pământ există câte 10.000 de stele în univers. Acest număr este atât de mare încât mintea umană nu îl poate cuprinde, căci boabele de nisip de pe pământ sunt practic nenumărate. Povestea devine și mai fascinantă dacă ne gândim că aproximativ 5% din aceste stele sunt similare soarelui nostru, conform datelor furnizate de NASA. Cu alte cuvinte, în univers există circa 500 de cvintilioane, adică de miliarde de miliarde de stele similare soarelui nostru.

Fiecare din aceste stele similare soarelui are o „zonă locuibilă” în care o planetă poate da naștere oceanelor și apei lichide. Dacă 5% din totalul stelelor care există în univers sunt similare soarelui nostru, iar echipa lui Petigura a descoperit că o cincime din acestea ar putea avea planete similare pământului în jurul lor, înseamnă că 1% din toate stelele din univers ar putea avea în jur o planetă pe care am putea locui. Cu alte cuvinte, în cosmos ar putea exista 100 de miliarde de miliarde de planete similare pământului, ceea ce înseamnă că pentru fiecare bob de nisip de pe pământ există câte o sută de planete similare pământului în univers. Pornind de la aceste cifre, putem presupune că numai în galaxia noastră există aproximativ un miliard de pământuri. Dacă pornim de la premisa că doar 1% din aceste lumi ce conțin apă și-au creat forme de viață, putem trage concluzia că fiecare bob de nisip de pe pământ reprezintă o planetă locuită similară pământului din univers.

Să presupunem că doar 1% din aceste planete locuite au forme de viață care au evoluat până la crearea unor civilizații inteligente, precum cea umană de pe pământ. Acest lucru ar însemna că în universul nostru există 10 cvadrilioane, adică zece milioane de miliarde de civilizații inteligente. Dacă aplicăm această logică Căii Lactee, numai în galaxia noastră există 100.000 de civilizații inteligente pe cele circa un miliard de planete similare pământului, care ne așteaptă. Această perspectivă schimbă dramatic paradigma actuală, fiind cu atât mai veridică cu cât provine de la surse oficiale ce operează cu datele NASA. Dacă ținem cont de aceste calcule, ipoteza că suntem singuri în univers pare dintr-o dată ridicolă, fiind similară cu credințele fanatice ale fundamentaliștilor religioși, care pot fi atât de ușor demontate.

„Paradoxul Fermi” ne cere să ținem cont inclusiv de vârsta universului, estimată la ora actuală la aproximativ 13 miliarde de ani. Pământul s-a format doar în urmă cu 4,54 miliarde de ani. Prin urmare, putem presupune fără un efort prea mare că o altă planetă similară pământului nostru s-ar fi putut forma în urmă cu 8 miliarde de ani, în jurul unei stele mai vechi (similare soarelui). Să ne imaginăm acum că această planetă a evoluat până la nivelul nostru curent de inteligență și de tehnologie în același interval de timp ca și noi: de 4,54 miliarde de ani. Acest lucru ar însemna că civilizația de pe respectiva planetă a avut la dispoziție alte 3,46 de miliarde de ani pentru a evolua dincolo de nivelul pe care l-am atins noi la ora actuală. Gradul tehnologiei, inteligenței și sofisticării atinse de această civilizație într-un interval de timp atât de lung ar depăși probabil tot ce putem înțelege noi cu mintea pe care o avem.

Pe data de 5 martie 2015, NASA a anunțat că aproape jumătate din planeta Marte a fost acoperită cândva de un ocean similar celor de pe pământ, cu o adâncime de aproximativ 1,6 kilometri. Pe 28 septembrie în același an, NASA a anunțat că apa lichidă continuă să existe și astăzi pe Marte, dar în cantități limitate. În sfârșit, pe 5 noiembrie 2015, NASA a anunțat că Marte a avut o atmosferă similară celei terestre care a dispărut, posibil în urma unui eveniment solar. La rândul ei, planeta Pluto are o atmosferă uimitor de asemănătoare celei terestre. Potrivit unui articol BBC publicat în data de 12 martie 2015, în care este citată NASA, s-a descoperit că luna lui Jupiter, Ganymede, are un ocean chiar sub suprafața sa. La fel și ceilalți sateliți ai planetei: „Este vorba de planetele pitice Pluto și Ceres; de celelalte luni ale lui Jupiter, Europa și Calisto; de lunile lui Saturn: Enceladus, Titan și Mimas; și posibil de luna lui Neptun, Triton. ‚Sistemul solar pare dintr-o dată un loc destul de umed’, glumește Jim Green, directorul agenției spațiale a Statelor Unite responsabil de știința planetelor”.

Aceste descoperiri oficiale schimbă tot ce am fost învățați de mici să credem. În propriul nostru sistem solar există așadar mai multe locuri în care ar putea exista forme de viață (de un tip sau altul). Marte pare să fi fost o planetă suficient de asemănătoare pământului pentru ca o civilizație inteligentă să fi înflorit pe ea în trecut. Aceste descoperiri care schimbă paradigma sunt publicate ici și colo în media oficială, câte una pe rând. Ele nu au parte niciodată de o publicitate majoră, fiind uitate în scurt timp în lumea noastră saturată de informații. Dacă unim însă între ele aceste piese de puzzle, noi putem construi o imagine de ansamblu diferită de cea pe care marea majoritate a o confundă la ora actuală cu adevărul absolut.

Sămânța cosmică

O altă revoluție științifică a avut loc cu doar o lună înaintea publicării studiului din Proceed­ings of the National Academy of Sciences, în septembrie 2013. A fost prea târziu atunci să includ aceste date în cartea mea anterioară, Cheia sincronicității, dar mi-aș fi dorit să o pot face. Îmi amintesc și astăzi perfect de momentul în care mă aflam într-un avion și citeam în revista Quanta articolul intitulat „O nestemată în inima fizicii cuantice”. Chiar dacă avionul se afla în plină ascensiune, mi-aș fi dorit să îmi desfac centura de siguranță și să țopăi pe aleea dintre scaune, țipând de uimire și de bucurie. Toți acei ani de jurnalism și cercetări științifice au dat rezultate, și încă într-o manieră la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Sute de piese de puzzle și-au găsit poziția în mintea mea, și pentru prima dată am putut vedea imaginea de ansamblu pe care o creau.

Cei mai mulți dintre oameni cred că universul în care trăim s-a născut în urma unui „Big Bang”. Acest model ne învață că „la început nu a existat nimic”. Subit, din acest „nimic” s-a născut „ceva”. Cu alte cuvinte, „nimicul” a dat naștere întregii materii din univers printr-o explozie subită, pe care oamenii de știință au numit-o „Big Bang”. De bună seamă, pare foarte îndoielnic ca „nimicul” să poată „exploda”, creând astfel întregul univers. Această ipoteză ne spune practic că putem obține ceva din nimic. Chiar dacă putem accepta această idee, apare în mod firesc întrebarea: de ce ar fi creată materia o singură dată, și anume în momentul apariției universului? De ce nu ar continua procesul de transformare a energiei invizibile (adică a „nimicului”) în materia pe care o vedem la ora actuală?

Modelul Big Bang-ului a fost susținut științific de teoriile referitoare la găurile negre ale lui Stephen Hawking. În realitate, Big Bang-ul rămâne până astăzi o supoziție rămasă nedemonstrată. Puțini știu că însuși mentorul lui Hawking, Sir Roger Penrose, a lucrat la o teorie științifică extrem de diferită referitoare la originea și la natura universului. Hawking și Penrose și-au dezbătut public cele două modele de foarte mulți ani încoace, dar mas-media a ignorat până acum viziunea celui din urmă. Penrose a studiat mișcările energiei la nivel cuantic și a căutat un tipar ascuns care să le unifice. El a descoperit dovezi convingătoare care atestă că tot ceea ce vedem în univers – inclusiv timpul și spațiul – este recreat clipă de clipă dintr-un singur punct. Cu alte cuvinte, nu există spațiu, materie, energie și timp așa cum ni le imaginăm noi, ci doar „distorsiuni” ale acestui punct singular. Începutul, mijlocul și sfârșitul universului există în simultaneitate.

Povestea devine încă și mai bizară dacă ținem seama de convingerea lui Penrose că acest „punct” este de fapt o formă geometrică tridimensională destul de stranie, creată în principal din triunghiuri, așa cum se vede în ilustrația de mai jos.

Fig. 1: Modelul lui Sir Roger Penrose referitor la un tipar geometric ca sursă a universului cunoscut

Penrose a elaborat un model matematic pentru a demonstra că aceasta este maniera în care funcționează universul și a obținut rezultate foarte bune, până când s-a izbit de un zid. Teoria sa a rămas astfel un mister științific fascinant, dar nedovedit, până când Nima Arkani-Hmed și Jaroslav Trnka, doi oameni de știință de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), au redeschis investigația. Dând dovadă de un geniu matematic absolut, cei doi savanți au demonstrat că ideea de bază a lui Penrose era corectă, doar forma geometrică era greșită. Prin corectarea premisei matematice, cei doi oameni de știință au dovedit că universul așa cum îl cunoaștem noi nu există. El se comportă exact ca o hologramă: pare să fie solid și tridimensional, dar în realitate nu există deloc. Dacă mărim imaginea până la nivelul cuantic, singurul lucru pe care îl găsim este o „particulă” singulară care creează întregul univers, inclusiv timpul și spațiul. Această „particulă” arată ca un grup de patru piramide triunghiulare (sau tetraedre) lipite:

„Amplituhedronul” – Sămânța geometrică a Universului

Deși putem vedea 100-400 de miliarde de galaxii în univers, și la modul potențial 100 de miliarde de miliarde de planete similare pământului (câte 100 de lumi acvatice pentru fiecare bob de nisip de pe pământ), la ora actuală există dovezi că toate acestea emană dintr-o singură formă geometrică. Universul pare să fie un copac uriaș cu nenumărate ramuri, care a crescut însă dintr-o singură sămânță infinit de mică. Oricât de confuz ar părea la prima vedere, această sămânță este de fapt singurul lucru care există cu adevărat. Copacul nu este decât o iluzie. Nu există început sau sfârșit. Sămânța și copacul coexistă în același timp.

Geometria sacră

Apare astfel întrebarea: „Ce anume este universul?” Cum putem explica materia aparent solidă pe care o vedem în fața ochilor? În prima mea carte, Investigații referitoare la Câmpul-Sursă, am prezentat dovezi ample care atestă că atomii și moleculele nu sunt alcătuite din particule, ci dintr-o energie manifestată sub forma unor tipare geometrice. Știința ne spune că nucleul unui atom este alcătuit din protoni și din neutroni. Dr. Robert Moon a descoperit încă din anul 1987 că multe din marile mistere ale atomului ar putea fi soluționate dacă am privi fiecare proton ca fiind colțul unei forme geometrice simple, cum ar fi un cub. Acest model rezolvă într-o manieră elegantă problema dualității unde-particule, potrivit căreia particulele subatomice pot acționa ca niște unde și invers. Dr. Moon a conchis că în interiorul atomului nu există particule, ci doar unde energetice care alcătuiesc anumite forme geometrice. Cel mai simplu exemplu pe care îl putem da este cel al oxigenului. Într-o moleculă de oxigen există opt protoni. Dr. Moon identifică cei opt protoni cu cele opt colțuri ale unui cub. Cu alte cuvinte, dacă am putea vedea nucleul unui atom de oxigen, am vedea practic un cub. Acesta nu este însă solid, ci reprezintă o undă.

Pe măsură ce avansăm către elementele mai grele, cubul rămâne în interiorul nucleului, iar colțurile sale continuă să reprezinte protoni, dar el este acoperit de alte forme geometrice. Obținem astfel pe rând un octaedru, un icosaedru și un dodecaedru. Aceste forme dau naștere celor mai stabile și mai abundente elemente de pe pământ: oxigenul (cubul), siliciul (octaedrul), fierul (icosaedrul) și paladiul (dodecaedrul), rezolvând astfel un număr impresionant de probleme ale fizicii cuantice.

Fig. 3 Modelul geometric al atomului, de dr. Robert Moon

Deși mi-ar plăcea să explorez din nou aceste detalii tehnice, realitatea este că am scris deja Investigațiile referitoare la Câmpul-Sursă. Cartea de față nu își mai propune să prezinte un nou discurs științific referitor la conștiință, biologie și fizică, deși vom relua pe scurt o parte din aceste concepte. Cel mai important lucru asupra căruia doresc să insist în momentul de față este că această geometrie este forma vizibilă a vibrației. Acest lucru a fost demonstrat extrem de elegant de dr. Hand Jenny, care a creat o serie de tipare geometrice extrem de frumoase (inclusiv acela al cubului) într-o picătură de apă. Dr. Jenny a început cu nisipul care plutește într-o picătură de apă, dând naștere unui lichid mâlos și albicios. Când a pus în vibrație această apă folosind tonalități sonore pure, precum cele pe care le auzim atunci când apăsăm pe clapele albe ale unui pian, particulele de nisip s-au aranjat într-o manieră aproape miraculoasă în diferite tipare geometrice frumoase, ca și cum s-ar fi aflat sub influența unei forțe misterioase invizibile.

Fig. 4: Tipare geometrice într-o picătură de apă aflată în vibrație, observate de dr. Hans Jenny

Aceeași picătură de apă și același nisip dau naștere unor tipare geometrice complet diferite (inclusiv cubului) în funcție de sunetul cu care rezonează. După cum se poate vedea, atunci când apa rezonează cu anumite frecvențe sonore, ea generează un tipar tridimensional alcătuit din triunghiuri, asemănător Stelei lui David. Acesta prezintă similitudini uimitoare cu forma triunghiulară pe care au descoperit-o oamenii de știință de la Caltech, ajungând la concluzia că ea reprezintă sămânța universului.

Marea majoritate a oamenilor continuă să creadă că materia este alcătuită din particule solide, dure și tangibile. Dacă ne recalibrăm însă modelele științifice în jurul ideii că atomii nu sunt altceva decât tipare energetice geometrice, înseamnă că întreaga materie s-ar fi putut forma datorită unei unde similare celei sonore, reverberată în întregul univers. Exact asta ne spun tradițiile spirituale din vechime. Hindușii și budiștii cred că universul s-a format pornind de la un sunet primordial pe care ei îl numesc aum. Adepții acestor căi spirituale își petrec ore în șir incantând acest sunet, cu convingerea că acest lucru îi va apropia de Creator. La rândul ei, cartea biblică a Genezei spune: „La început a fost cuvântul”. Indienii nativi americani bat din tobe pentru a onora astfel bătăile inimii Mamei – adică a universului.

Să presupunem pentru o clipă că oamenii de știință de la Caltech au dreptate și că întregul univers s-a născut ca o emanație a unei singure semințe. Așa cum știm, noi suntem ființe vii și conștiente, înconjurate de o mare varietate a vieții biologice. Deși părem separați de restul realității din jur, noi suntem interconectați printr-o energie ascunsă din lumea cuantică ce curge continuu, creând întreaga materie. În ultimă instanță, viața de pe pământ nu este altceva decât rezultatul acestei semințe universale – dacă acest model nou este corect. Prin urmare, sămânța trebuie să conțină deja toate ingredientele necesare pentru a produce viața biologică și conștiința. Cu alte cuvinte, ea trebuie să fie vie și inteligentă ea însăși. Toate lucrurile de care este nevoie pentru a crea civilizații inteligente precum cea de pe pământ trebuie să fie conținute în sămânță. În consecință, ingredientele necesare pentru a produce o viață inteligentă au o natură cosmică, ceea ce înseamnă că viața și conștiința impregnează întregul univers. De asemenea, viața trebuie să aibă o componentă energetică care nu necesită un material biologic fizic pentru a putea exista. Această energie este ea însăși vie, dând naștere unui „Câmp-Sursă” (după cum l-am numit eu), și întreaga materie din univers face parte integrantă dintr-un cosmos viu.

Dacă ai citit deja cărțile mele anterioare, Investigații referitoare la Câmpul-Sursă și Cheia sincronicității, ai avut acces la dovezi științifice ample care susțin aceste afirmații. Cosmosul nu este un vid întunecat presărat cu bule nesimțitoare de gaz care ard din cauza fuziunii nucleare. El este viu, conștient și inteligent, fiind special conceput pentru a produce viață biologică. Codurile care produc ADN-ul, proteinele și celulele sunt scrise direct în legile fizicii cuantice. Dovada mea favorită care confirmă acest lucru provine de la biologul dr. Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel, care a transformat moleculele obișnuite de apă dintr-un container sigilat în ADN. Tot ce a făcut el în acest scop a fost să plaseze în vecinătatea primului container un altul, de asemenea sigilat, cu apă ce conținea ADN, la care a adăugat niște electricitate statică. Într-o manieră neverosimilă, hidrogenul și oxigenul din apa sterilă s-au transmutat în aminoacizi complecși care s-au asamblat și au format molecule de ADN. Experimentele lui Montagnier sunt foarte bine susținute științific și au fost repetate de foarte multe ori. De bună seamă, mas-media nu a publicat aproape nimic în legătură cu ele, chiar după ce savantul și-a prezentat cercetările în fața plenului Națiunilor Unite în anul 2014. Dacă acest lucru este posibil (și îți reamintesc în această direcție că Montagnier a primit Premiul Nobel), de ce ar fi diferit ADN-ul uman? Cel mai probabil, codul care produce viața umană este scris deja în universul însuși. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca pe marea majoritate a celor 100 de miliarde de miliarde de planete similare pământului din univers să trăiască oameni mai mult sau mai puțin la fel ca noi.

„Legea lui Unu”, un set de cărți spirituale pe care le vom explora pe larg ceva mai târziu în această lucrare, ne spune că aproximativ 40% din viața inteligentă care există în univers este umană sau cel puțin umanoidă, având un corp cu un cap, ochi, un nas, o gură, două urechi, care merge pe două picioare și are două brațe cu două mâini ce pot meșteri aproape orice. Textul ne spune de asemenea că există peste 67 de milioane de lumi locuite numai în galaxia noastră, respectiv circa 67% din totalul planetelor similare pământului din estimarea lui Petigura.

Dacă universul ne-a produs pe toți dintr-o singură sămânță, de ce ne aflăm aici? În ce constă menirea noastră superioară pe planeta pământ? De ce pare aceasta atât de deteriorată, la limita unei distrugeri catastrofale? De ce există atât de mulți oameni care suferă de o durere atât de intensă și de singurătate? Cum se face că trăim într-o stare de confuzie atât de lipsită de speranță, fără nici o dovadă clară că nu suntem singuri în univers? Dacă există într-adevăr alte civilizații inteligente, acestea își văd liniște de treburi, indiferent dacă noi suntem sau nu conștienți de existența lor. În acest caz, de ce nu se arată acestea? De ce nu ne spun cine sunt și de ce nu ne revelează adevărata natură a universului? Cine știe? Poate că nu suntem suficient de maturi (la nivel planetar) pentru a afla aceste secrete…

Revelarea informațiilor ascunse referitoare la OZN-uri

Un alt mister esențial pe care îl vom explora în această carte este cel referitor la lumea ascunsă a secretelor guvernamentale. Documentele Snowden au fost publicate în iunie 2013, imediat după ce am terminat cartea Cheia sincronicității, în care am prezis faptul că astfel de informații vor fi revelate public. Peste noapte, whistle-blower-i[1] ridiculizați și numiți ani la rând „teoreticieni ai conspirației”, au devenit bravi vestitori ai unor adevăruri terifiante. Numai în primele șase luni a fost publicată o cantitate enormă de informații, iar procesul a continuat până în prezent. La ora actuală se știe că suntem supravegheați în toate felurile imaginabile. Nimic nu mai este considerat privat. Spre exemplu, dacă cineva își face fotografii în stare de nuditate, o persoană la fel ca Snowden care lucrează la NSA dispune de softul necesar pentru a se uita la acestea ori de câte ori dorește. Putem fi priviți prin camerele de luat vederi ale telefoanelor mobile și ale laptop-urilor. Toate conversațiile pe care le purtăm la telefon pot fi transpuse în scris de un sistem precum Siri de la Apple, iar aceste transcrieri pot fi organizate în baze uriașe de date, unde pot fi accesate prin căutarea de cuvinte-cheie. Acest „ochi atotvăzător” există de foarte mulți ani, ascuns în secretul cel mai deplin. Snowden a dovedit că există secrete uluitor de elaborate care ne sunt ascunse și care ar putea schimba într-o manieră radicală tot ce știm despre viața noastră pe pământ.

În această carte voi prezenta mărturiile mai multor whistle-blower-i, ale căror informații fac ca revelațiile lui Snowden să pară simple jocuri de copii de grădiniță. Există dovezi copleșitoare care atestă că OZN-urile și extratereștrii nu numai că există alături de noi, dar au existat pe pământ de-a lungul întregii istorii înregistrate. Marea majoritate a oamenilor cred că nu există un răspuns decisiv la întrebarea: „Oare suntem singuri pe această planetă?” În realitate, am cunoscut whistle-blower-i care au avut contacte personale, față în față, cu tot felul de extratereștri umanoizi, și care nu mai au demult îndoieli că OZN-urile sunt cât se poate de reale.

Unii dintre acești oameni au devenit deja figuri publice, așa că îți voi oferi toate link-urile necesare pentru a-i putea urmări personal pe Internet. Alții mi-au relatat personal informațiile lor, iar poveștile pe care mi le-au spus s-au dovedit a fi absolut uluitoare. Insider-ii[2] susțin că pe pământ există deja foarte multe civilizații inteligente, dar acest adevăr ne este ascuns în mod deliberat. Milioane de oameni au urmărit cu aviditate informațiile pe care le-am prezentat în clipurile mele video și în emisiunile de televiziune de pe YouTube, pe site-ul meu și în alte părți, și un număr enorm dintre ei au declarat că doresc să afle mai multe. Povestea este complexă, și pentru a o putea relata corect, va trebui să sintetizez „scurgeri de informații” care durează de 22 de ani și care provin de la o gamă largă de indivizi dintre cei mai fascinanți cu putință. Identitatea multora dintre ei trebuie ascunsă din motive de siguranță. În a doua parte a cărții voi insista asupra informațiilor pe care le-am primit de la ei și asupra manierei în care putem integra aceste informații în marele mozaic de ansamblu.

Pune-ți următoarea întrebare: nu ți se pare ciudat că dispunem de tehnologia de a aseleniza pe lună încă din anul 1969, dar nici un cosmonaut nu a mai fost trimis de atunci încoace pe satelitul natural al pământului? Nu te uimește faptul că programul spațial lunar a fost întrerupt, ca și cum nu ar exista nimic interesant de văzut pe lună? Știai că guvernul Statelor Unite a revelat faptul că dispune de un avion spațial secret, X-37B, care a orbitat în jurul pământului timp de aproape doi ani înaintea aselenizării? Ce au făcut cosmonauții din acesta? Este oare posibil ca ei să fi îndeplinit misiuni pe lună și chiar pe Marte, iar la ora actuală să existe deja baze umane pe aceste corpuri cerești? Am vorbit cu foarte mulți insider-i care susțin că au trăit și au lucrat în aceste baze de pe lună, Marte și de pe celelalte planete din sistemul nostru solar, ba chiar și din alte părți ale cosmosului. Mulți dintre ei afirmă că au avut contacte cu extratereștrii. Încă și mai surprinzător pare faptul că acești extratereștri arată aproape la fel ca oamenii, sau cel puțin sunt în mare măsură umanoizi.

Henry Deacon pretinde că s-a întâlnit cu 43 de specii diferite de extratereștri care arată aproape la fel ca oamenii. Pete Peterson susține că a văzut circa 13 varietăți diferite. Amândoi au apărut în clipurile video ale Project Camelot, alături de mine. Sergentul Clifford Stone a apărut în public la evenimentul din cadrul Proiectului Discolsure[3] din mai 2001, unde a declarat că a avut contacte personale cu 57 de specii de extratereștri care operează în spațiul aerian al pământului. Am participat personal la acest eveniment care a făcut istorie și la care dr. Steven Greer[4] a adus 39 de whistle-blower-i care au lucrat în poziții înalte, pentru a împărtăși ceea ce știu la Clubul Presei Naționale din Washington, în fața mas-mediei internaționale. Absolut toți insider-ii s-au oferit să depună mărturie în fața Congresului American pentru a spune adevărul sub jurământ, lăsându-se interogați la modul cel mai riguros. Nu s-a întâmplat însă nimic de genul acesta. Nici unul dintre ei nu a fost citat vreodată de Congres. În ceea ce mă privește, am avut însă șansa de a discuta cu ei la acel eveniment. Poveștile pe care mi le-au spus s-au dovedit absolut fascinante, iar marea majoritate a oamenilor încă nu știu nimic despre ele. Alți insider-i au apărut mai târziu în viața mea, prezentându-mi însă informații infinit mai importante decât toate cele revelate în cadrul Proiectului Disclosure.

Înțeleg cât de ridicol trebuie să îți pară aceste informații dacă nu ești familiarizat cu ele. Te încurajez însă să îți deschizi mintea și să nu decizi pe loc că acestea sunt simple prostii. Una din cele mai fascinante caracteristici ale acestei investigații este aceea că foarte mulți insider-i diferiți au relatat practic aceleași lucruri în acești 22 de ani. Am ascuns multă vreme în mod deliberat marea majoritate a informațiilor primite de la ei, tocmai cu scopul de a-i deosebi pe cei care oferă informații reale de impostori și șarlatani. Există nenumărate exemple de oameni care au inventat povești pe Internet cu scopul de a obține o faimă rapidă, lucru care se întâmplă adeseori atunci când o poveste nouă și interesantă devine „virală” în comunitatea OZN. Politica mea a fost să nu acuz niciodată pe cineva de faptul că inventează astfel de povești. Mi-am propus de foarte mult timp să nu acuz niciodată pe altcineva de faptul că relatează povești fabricate, căci am descoperit că acest lucru nu face decât să dezlănțuie mânia adepților fanatici ai persoanei respective, care încearcă din răsputeri să îți distrugă online reputația. Cunosc zeci de exemple de oameni care se pretind insider-i și care apar public cu „noi informații” la o săptămână sau două după ce dezvălui personal noi crâmpeie din informațiile care mi-au fost dezvăluite. Primesc apoi tot felul de email-uri de la oameni entuziasmați de cele citite sau auzite, și care nu știu că eu am fost cel care a dezvăluit primul respectivele informații, cu o săptămână sau două mai devreme.

Un indiciu major al faptului că un insider este autentic constă în faptul că îmi oferă într-o conversație 20 sau 30 de informații pe care le-am auzit inclusiv de la alții, dar pe care nu le-am făcut niciodată publice online. Consider că acest lucru nu ar putea fi posibil decât dacă există într-adevăr un adevăr comun la care acești oameni au avut acces. Unii sceptici susțin că guvernul nu își poate găsi nici măcar o foaie de hârtie în propriile sertare din cauza birocrației, așa că cu greu putem vorbi de mari secrete ascunse. Nu este însă cazul! Proiectul Manhattan a dovedit că guvernul poate păstra secrete extrem de bine păzite. Mai bine de 130.000 de angajați au lucrat în secret la dezvoltarea bombei nucleare în cadrul Proiectului Manhattan timp de peste un deceniu. Dintre acestea a făcut parte inclusiv dr. Robert Moon, care a descoperit natura geometrică a atomului. Cei mai mulți dintre acești angajați nu au știut nici o clipă la ce au lucrat. Bazele și laboratoarele au fost ținute secrete, la fel ca și tehnologia rezultată. Nici unul din cei peste 130.000 de angajați nu a dezvăluit vreodată secretul. Abia după detonarea bombei au aflat ei la ce au lucrat în toți acei ani.

Într-o manieră similară, unul din insider-ii mei susține că a avut o slujbă la o bază militară în care nu a făcut altceva decât să disece corpuri extraterestre, căutând organe identificabile. În primele nouă luni nu a primit decât „fileuri de somon” de țesut biologic, spunându-i-se să le disece și să le analizeze. În următorul mandat de nouă luni, el a început să primească părți corporale întregi, cum ar fi brațe și picioare ce păreau umanoide, dar erau totuși diferite. Abia în cel de-al treilea mandat de nouă luni a început să primească el corpuri întregi sau semi-intacte. Nici chiar atunci nu i s-a spus însă că acestea aparțineau unor extratereștri. Nu i s-a permis niciodată să pună întrebări despre aceste cadavre sau despre munca sa. Insider-ul meu pretinde că a făcut personal autopsia a aproximativ 2000 de varietăți diferite de extratereștri umanoizi. Aceștia aveau înălțimi variabile, de la mai puțin de 30 cm la mai mult de 15 metri. În cele din urmă, un prieten cu un rang militar înalt l-a strecurat într-un hangar și i-a arătat o navă spațială curioasă, cu o formă de diamant. Din păcate, a fost prins, bătut, amenințat cu moartea dacă va dezvălui vreodată ce a văzut acolo, apoi concediat. Mai târziu, a fost prins din nou, amenințat și bătut, numai pentru că s-a plimbat cu bicicleta prin munții din apropierea bazei în care a lucrat cândva. Aceste experiențe i-au provocat un sindrom sever al stresului post-traumatic (SSPT), de care suferă inclusiv în momentul de față. Nu și-a propus niciodată să devină o figură publică și nu a profitat în nici un fel de pe urma dezvăluirilor făcute. S-a dovedit că acest om cunoștea foarte multe din secretele care mi-au fost dezvăluite de alți insider-i autentici.

Din tot acest corp de informații colective oferite de insider-i rezultă o mega-poveste pe care îmi propun să o prezint sintetic în cartea de față, cu implicații atât personale cât și cosmice. Pentru început, aflăm că există extratereștri buni și răi, care s-au luptat unii cu ceilalți în sistemul nostru solar de sute de mii de ani. Ambele tipuri au intrat într-un contact direct cu oamenii de pe pământ receptivi la mesajele lor. Extratereștrii negativi îi contactează de regulă pe oamenii care dispun deja de foarte mulți bani și de foarte multă putere, oferindu-le instrumente pentru a-și spori și mai mult controlul pe pământ. Extratereștrii pozitivi sunt predispuși să îi contacteze pe oamenii cu un caracter nobil, care trăiesc cultivând principiul iertării, al acceptării, al răbdării și al iubirii. Vom examina în detaliu în această carte metodele lor de contact, pornind chiar de la exemplul meu personal. La început, acești extratereștri ne contactează prin intermediul imaginației noastre. Nu putem fi siguri dacă ceea ce vedem și auzim este real sau un simplu vis. Viața noastră se umple cu coincidențe din ce în ce mai bizare. Suspectăm ceva, dar nu suntem singuri, și oscilăm între înțelegere și o mare confuzie. Extratereștrii adoptă această metodă pentru a preveni teama, oferindu-ne astfel o introducere graduală și plăcută în această realitate mai presus de cea pe care o cunoaștem.

Ambele tipuri de extratereștri s-au implicat direct în viața de la suprafața pământului în trecutul umanității. Alegerile individuale și colective pe care le facem vor determina rezultatul acestei bătălii pentru fiecare dintre noi. Ambele tipuri de extratereștri sunt supuși unei Prime Directive similare celei din Star Trek, care afirmă că nu se pot revela oamenilor și nu pot interfera cu dezvoltarea lor până când pe pământ nu există o majoritate care își dorește acest lucru. Exploratorii științifici moderni adoptă o politică similară atunci când studiază triburile indigene. Ei sunt conștienți că dacă se prezintă și se inserează singuri în cultura acestora, se produce un fenomen numit „en-culturalizare”. Triburile indigene renunță rapid la limba, cultura și obiceiurile lor, adoptând alimentația, limba, tehnologia, informațiile și convingerile vizitatorilor lor.

Foarte mulți insider-i mi-au spus că există un plan gradual de revelare a adevărului care operează deja cel puțin din anii 50 pe pământ. Unii îl numesc „Dezvăluirea Treptată a Informațiilor”, sau DTP[5]. Deși ni se spune public că OZN-urile nu există, nenumărate filme și programe de televiziune vorbesc despre aceștia ca și cum adevărul ar fi deja evident, ba chiar fac glume afirmând cât de ridicole sunt îndoielile pe care încă le mai au unii. Marii sceptici arată din ce în ce mai mult ca niște fanatici religioși.

Cel mai mare secret pe care mi l-au împărtășit insider-ii este că pe pământ se petrece la ora actuală o schimbare energetică masivă. Se pare că sistemul solar intră actualmente într-un nor din galaxia noastră încărcat cu particule energetice aflate pe o frecvență mult mai înaltă. Această zonă cu o energie superioară are un efect profund asupra conștiinței și asupra ADN-ului nostru. De foarte mulți ani încoace, am citit felurite surse spirituale care au profețit acest lucru. Astfel, povestea apare într-o formă sau alta în Biblie, în Coran, în scripturile hinduse, în cele budiste și în foarte multe alte texte din antichitate. La nivel colectiv, există 35 de tradiții spirituale antice care prezic sosirea unor timpuri de mari zbateri pe pământ, în care oamenii vor suferi intens, urmate însă de o Epocă de Aur care va depăși cu mult tot ce am văzut până acum. De-a lungul anilor am făcut un efort considerabil de a pune cap la cap aceste informații, combinându-le cu cele științifice, pentru a dovedi că acest proces se întâmplă deja.

În trecut am abordat această investigație bazându-mă pe integrarea foarte multor date științifice. Între altele, am explorat extensiv misterele vechilor civilizații, care au vorbit despre „zeii” ce au pășit printre oameni și care au construit marile structuri din piatră pe care încă le mai putem vedea pe pământ. Multe dintre aceste structuri au fost create cu pietre atât de grele încât nici o macara din epoca noastră nu le-ar putea ridica vreodată. Spre exemplu, templul antic din Baalbek, în Liban, are trei stâlpi dreptunghiulari din piatră care cântăresc fiecare mai mult de o mie de tone, fiind susținuți de o structură ce îi menține la câteva zeci de centimetri deasupra solului. În anul 2015 a fost descoperită în apropiere o piatră dreptunghiulară încă și mai mare, care cântărește nu mai puțin de 1650 de tone și are o lungime de aproape 22 metri. Piatra a fost descoperită lângă o alta aproape la fel de grea, ceea ce indică faptul că piatra de sus trebuie să fi fost ridicată pentru ca cea de dedesubt să poată fi sculptată. Arheologii oficiali au încercat să explice acest mister prin rostogolirea pietrelor de către sălbaticii primitivi prin folosirea unor frânghii. Această idee este nu doar imposibilă, ci de-a dreptul ridicolă, lucru pe care l-am demonstrat cu argumente științifice în cartea mea anterioară, Investigații referitoare la Câmpul-Sursă. De ce apar aceste structuri gigantice din piatră în atâtea culturi diferite din lume, complet izolate unele de celelalte? De ce și-ar fi propus vreodată oamenii primitivi să realizeze proiecte inginerești aproape imposibil de realizat chiar și cu tehnologia modernă? Dacă a fost într-adevăr posibil ca oamenii primitivi să ridice blocuri de piatră ce cântăreau sute sau chiar mii de tone pentru a construi monumente fabuloase, de ce nu fac același lucru și culturile primitive moderne?

Punerea unor astfel de întrebări și încercarea de a afla răspunsuri la ele face parte integrantă dintr-un proces de maturizare și de trezire spirituală. Noi trebuie să ne cultivăm tăria de a risca să fim luați peste picior și ridiculizați de prietenii și de familia noastră. Istoria noastră conține nenumărate exemple în care oamenii au crezut că știu totul, pentru ca o descoperire majoră să le schimbe apoi complet perspectiva asupra lumii. Foarte mult timp, ei nu au înțeles că există creaturi invizibile pentru ochiul liber care îi puteau îmbolnăvi de infecții, așa că medicii nu se spălau pe mâini înainte de a face operații chirurgicale. Ei erau convinși că bolile erau cauzate de „sângele contaminat” și că singurul remediu consta în a-i pune pe bolnavi să sângereze. La fel, foarte mult timp oamenii au crezut că pământul este plat, fiind centrul sistemului nostru solar, iar cel care se rotește în jurul lui este soarele, la fel ca și celelalte planete. Ei au crezut foarte mult timp că obiectele cad la sol printr-un fel de magie, neînțelegând fenomenul gravitației până la apariția lui Newton. Chiar și în secolul XX, oameni de știință proeminenți au declarat sus și tare că zborul unor obiecte mai grele decât aerul era imposibil, refuzând să accepte patru ani la rând invenția fraților Wright, chiar dacă avionul acesta a reușit să se ridice în aer la Kitty Hawk.

După toate aparențele, cel mai important lucru pe care extratereștrii pozitivi doresc să îl ascultăm este mesajul marilor religii. Lumea în care trăim pare complet deteriorată, iar noi ne confruntăm zilnic cu probleme aparent imposibil de soluționat. Indiferent cât de dezamăgiți, de deprimați și de lipsiți de speranță ne-am simți, noi suntem capabili să trecem printr-un proces masiv de transformare. Foarte mulți cititori și cei care mă ascultă ori îmi privesc clipurile video mă consideră un fel de autoritate în domeniu, dar ceea ce nu știu ei este cât de mult am suferit pentru a ajunge aici. Prin urmare, mă pregătesc acum să fac dezvăluiri complete. În adolescență eram un puști care nu părea să se îndrepte într-o direcție anume. Eram extrem de supraponderal, aveam părul lung și nepieptănat, purtam tricouri negre de tip rock-and-roll și nu eram dispus să ascult pe nimeni. Era foarte timid, speriat de respingerea semenilor mei, și îi lăsam pe prietenii și pe colegii mei de clasă să mă calce în picioare. Agresorii îmi puteau face orice doreau, fără teama că vor suferi vreodată consecințele faptelor lor. Foștii mei colegi de clasă au rămas șocați la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului văzând cât de mult m-am transformat între timp și ce am făcut cu viața mea.

Inițial nu am vrut să includ în această carte informații personale. Mi-am schimbat însă intenția când mi-am luat una din puținele vacanțe reale pe care le-am avut în viața mea de adult și m-am dus în munții Banff, în statul Alberta, Canada, timp de o lună. Am citit atunci cele patru texte principale din Noul Testament, Evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Până atunci nu am citit niciodată aceste texte, întrucât am respins întotdeauna creștinismul. Când am citit însă evangheliile, mi-am dat seama că acestea conțin zeci de referințe la ascensiunea personală și la cea globală, pe care până atunci le ratasem.

Am fost nevoit să recunosc astfel (cu reticență) că toate elementele cheie ale investigației mele existau deja în Biblie. Există pe pământ o organizație globală mult mai malefică decât își îngăduie să realizeze marea majoritate a oamenilor. Răul a pătruns deja în toate aspectele societății noastre, inclusiv în guvernare, armată, sistemul financiar, mas-media oficială și marile corporații. Insider-ii mi-au revelat că această entitate este susținută în secret (dacă nu cumva chiar controlată integral) de niște extratereștri umanoizi incredibil de malefici. Aceste ființe au o ură atât de pură față de noi încât le putem considera întruchipări absolute ale răului. La extrema opusă a spectrului îl avem pe Iisus, care a oferit umanității învățături identice cu cele pe care le-am auzit și le-am împărtășit în toți acești ani, despre iubirea și iertarea aproapelui, și care a declarat că iubirea reprezintă cheia mântuirii acestei lumi. Există foarte multe referințe în Biblie referitoare la un „momentul al adevărului” celest, în care umanitatea va trece în masă printr-un proces de evoluție spontană. Acest moment pare să implice o transmisie incredibilă de lumină extrem de strălucitoare de către soare, care ne va transforma pe toți, ajutându-ne să trecem pe un nivel superior al evoluției umane.

După ce am descoperit aceste dovezi noi în Biblie, m-am întors la referințele originale referitoare la acest eveniment pe care le-am găsit în scripturile hinduse și zoroastriene. Hindușii au numit această explozie solară: focul Samavartaka, iar zoroastrienii: Fraso-kereti. Am menționat pe scurt cele două povești în cartea Investigații referitoare la Câmpul-Sursă, iar la sfârșitul lucrării Cheia sincronicității am prezentat mai multe citate din Coran care prezic același tip de eveniment. M-am întors așadar la diferite alte scripturi spirituale și filozofice și am căutat cât mai multe detalii referitoare la acest eveniment. Diferite cuvinte-cheie mi-au permis accesul la o serie de informații uitate, pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Am început să descopăr pe Internet lucrări științifice accesate de foarte puține persoane (spre exemplu, una a fost accesată doar de 27 de persoane), care comentau același eveniment solar dintr-o perspectivă academică. Am descoperit numeroase alte referințe (extrem de amănunțite) la eveniment în cele mai diferite culturi. În consecință, am ajuns la concluzia că am rezolvat în sfârșit marele puzzle al Misterelor Ascensiunii, pe care am încercat să îl construiesc în toți acești ani. Există dovezi copleșitoare care atestă că ne îndreptăm către un eveniment masiv ce va transforma în întregime viața de pe pământ așa cum o cunoaștem noi. Fenomenul este absolut natural și inevitabil, iar dacă se va petrece într-adevăr, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne pregătim în vederea lui. După toate aparențele, cu cât ne pregătim mai abitir în vederea ascensiunii la nivel personal, cu atât mai rapid se va petrece evenimentul la nivel colectiv, fiind „autorizat” de noi.

Impulsul compulsiv al repetiției

Marea majoritate a surselor spirituale pe care le-am descoperit pe acest subiect sunt de acord că cea mai importantă modalitate de a ne pregăti în vederea ascensiunii constă în a „lucra cu noi înșine” pentru a deveni mai plini de iubire, iertându-ne pe noi înșine și pe ceilalți în viața de zi cu zi. Sună ușor, dar nu este, căci noi am devenit dependenți la nivel fizic de drame, stres și de situațiile toxice. Dr. Sigmund Freud, părintele psihoterapiei, a făcut referire la această dependență numind-o „impulsul compulsiv al repetiției”. În anul 1989, dr. Bessel A. van der Kolk a sintetizat perfect acest fenomen în cartea Impulsul compulsiv al repetiției traumelor. Studiul său conține atât de multe referințe la sfârșitul fiecărei fraze că m-am simțit dator să le elimin din citatul următor, pentru a-l face mai ușor de citit:

Foarte mulți oameni traumatizați se expun, după toate aparențele într-o manieră compulsiv-obsesivă, unor situații care le aduc aminte de trauma originală suferită. Aceste repetiții comportamentale sunt rareori înțelese la nivel conștient, persoana în cauză nefăcând nici o asociere cu experiența sa anterioară de viață. În mod surprinzător, acest „impuls compulsiv al repetiției” nu a fost explorat în mod sistematic în cei 70 de ani de când a fost descoperit, deși este descris în mod regulat în literatura clinică de specialitate… Repetarea victimizării reprezintă una din cele mai importante cauze ale violenței. Marea majoritate a criminalilor au fost abuzați fizic sau sexual când erau copii… Actele autodistructive sunt comune în rândul copiilor abuzați… Într-un studiu referitor la adulți care au suferit recent un accident, 57% dintre subiecți au făcut dovada unor repetiții comportamentale, iar 51% dintre ei au vizualizat imagini mentale recurente… Cel puțin patru studii referitoare la violența în familie au arătat că există o relație directă între severitatea abuzurilor fizice suferite în copilărie și violența conjugală de peste ani. Este interesant și faptul că s-a dovedit că primatele neumane supuse unor abuzuri și privațiuni timpurii sunt mai predispuse să se angreneze în relații violente cu semenii lor în etapa de adulți…

Unii oameni traumatizați rămân preocupați de trauma suferită în detrimentul altor experiențe de viață și continuă să o recreeze într-o formă sau alta, pentru ei înșiși sau pentru alții. Astfel, mulți veterani de război se înrolează ca mercenari, multe victime ale incestului încep să se prostitueze și multe victime ale abuzurilor fizice în copilărie provoacă abuzuri similare în familiile de adopție sau se automutilează. Alte victime se identifică cu agresorul lor și le fac altora ce le-a făcut acesta lor. Potrivit observațiilor clinice, acești oameni simt o stare relativă de teamă, de gol interior, de plictiseală și de anxietate atunci când nu sunt implicați în activități care le aduc aminte de trauma suferită… Numeroși observatori ai legăturilor sociale traumatice au declarat că victimele au devenit dependente de abuzatorii lor. Erschak se întreabă de ce nu se oprește abuzatorul când vede că produce răni și durere, și de ce nu îl părăsește victima sa? Tot el răspunde că „cei doi sunt dependenți unul de celălalt și respectiv de abuzuri. Ei intră în acest joc al interacțiunilor și devin la fel de neputincioși ca și un dependent de droguri”.

Dr. van der Kolk revelează că această dependență are o natură biochimică. Corpul uman conține un „sistem natural al opioidelor” care secretă substanțe chimice identice cu heroina și morfina. Atunci când ne angrenăm într-o repetiție compulsivă a traumei suferite, noi trăim o stare de euforie chimică. Acest gen de dependență este foarte periculoasă, întrucât creează o senzație de ușurare a durerii la nivelul întregului corp numită „analgezie indusă a stresului”:

Starr, Solomon, Erschak și alții ar putea avea dreptate atunci când postulează că oamenii pot deveni dependenți psihologic unii de alții… Nivelele ridicate de stres (inclusiv de stres social) activează sistemele opioidelor. S-a dovedit că animalele expuse unor șocuri inevitabile își dezvoltă o analgezie indusă a stresului (AIS) ori de câte ori sunt expuse din nou aceluiași stres… Conform descoperirilor noastre, șapte din opt veterani ai războiului din Vietnam experimentează o reducere cu 30% a percepției durerii atunci când se uită la un film care prezintă luptele din Vietnam… Această analgezie generată de 15 minute de film de război este echivalentă cu aceea care apare în urma injectării a 8 mg de morfină… În funcție de stimulii care condiționează reacția de secreție a opioidelor, comportamentul autodistructiv poate include implicarea cronică în relații cu partener