Marea Evanghelie a lui Ioan volumul IX

Domnul nostru Iisus Cristos a spus: ”În ceea ce privește întrebarea despre cum va fi credința ia oamenii din acele vremuri îndepărtate, când Fiul Omului va veni din nou pe acest Pământ a doua oară, Eu vă zic de pe acum vouă că El va găsi mai puțină credință în Dumnezeu decât acum. Căci, în acele vremuri, oamenii, prin cercetări și prin calcule neobosite în toate domeniile și în nenumăratele ramificații ale Pomului Cunoașterii, vor ajunge chiar foarte departe în multe științe și meșteșuguri; ei vor avea realizări minunate cu ajutorul forțelor Naturii, care acum sunt încă necunoscute, și de aceea vor spune: «Vedeți, doar acesta este Dumnezeu, iar altul nu există!» Credința unor astfel de oameni (în Dumnezeu) va fi tocmai de aceea redusă la zero, și aceasta voi găsi Eu la ei atunci când voi veni din nou pe Pământ!” (Marea Evanghelie a lui loan, vol. 9, cap. 89)

pag. 7

...printre ei, ca să le redau lumina vieții pe care au pierdut-o, și; prin ea, Viața cea Veșnică.

7. Eu Însumi sunt Lumina, Calea, veșnicul Adevăr și Viața. Cine crede în Mine și trăiește după Învățătura Mea acela are deja Viața Veșnică în el și nu va mai vedea și nici gusta vreodată moartea, chiar dacă după trup ar mai muri de mii de ori. Cine crede în Mine, îmi respectă poruncile și Mă iubește mai presus de toate, acela este în Mine și Eu sunt în el în Spirit. Iar în acela în care sunt Eu este și Viața cea Veșnică.

8. Și astfel vi L-am arătat pe Dumnezeul cel Adevărat și Viu, așa cum v-am promis. Și acum, cercetați-vă inimile și vedeți dacă credeți aceasta: da, credeți! Acum rămâneți adevărați eroi ai acestei credințe și nu mai lăsați pe nimeni să vă ducă pe căi greșite, și veți trăi, iar puterea Voinței Mele va fi și va rămâne în voi! Așa să fie!”

9. După ce am terminat astfel de vorbit păgânilor de față, ei au fost cuprinși de o adâncă venerație, și nimeni n-a mai îndrăznit să scoată vreun cuvânt.

10. Eu însă le-am spus cu glas blând: ”Reveniți-vă, copiii Mei! Oare sunt Eu, ca adevărat Tată al tuturor oamenilor, atât de cumplit la înfățișare încât să tremurați așa în fața Mea?! Vedeți, Mie nimic nu Îmi este cu neputință, căci în Mine este toată puterea, atât în Cer, cât și pe Pământ, dar nu pot să nu mai fiu ceea ce sunt, la fel cum nici voi nu puteți să nu mai fiți ceea ce sunteți! Eu sunt Cel care sunt, am fost și voi fi în eternitate, și voi la fel. Dacă Eu vă numesc acum copiii Mei iubiți, este pentru că voi sunteți asemenea Mie, iar dacă veți trăi și veți făptui după învățătura și Voința Mea, cu adevărat, nu veți fi cu nimic mai puțin desăvârșiți decât sunt Eu însumi și veți fi în stare să făptuiți minuni asemenea Mie. Căci ce bucurie ar avea un tată desăvârșit dacă în schimb copiii lui ar fi nedesăvârșiți? De aceea, alungați-vă teama și întăriți-vă încrederea și iubirea în Mine, și Îmi veți fi cu mult mai dragi, mai scumpi și mai plăcuți așa!

11. Adevărat vă spun, cine Mă iubește, acela nu trebuie să se teamă de Mine! Căci cei care se tem de Dumnezeu nu L-au cunoscut cu adevărat niciodată, și inima lor e departe de iubirea Lui; și chiar mai mult decât atât: acești copii temători riscă din vina lor să se rătăcească în credința și în cunoașterea lor, pentru că teama le slăbește curajul și voința de a se apropia de Mine cât mai mult cu putință în inimile lor, iar prin aceasta să fie luminați de Mine în toate adevărurile vieții. Dacă ați priceput aceasta, dați acum teama la o parte și nutriți față de Mine iubire și o încredere de copii!”

12. După ce le-am spus acestea, frica idolatră a dispărut din inimile lor și ei au început să Mă slăvească plini de încredere, iar în inimile lor se trezea tot mai mult iubirea. Dar chiar pe deplin nu au putut da frâu liber încrederii și îndrăznelii, căci vechile lor concepții păgâne despre neînduplecarea, severitatea și puterea unui zeu nu puteau să dispară imediat. Dar după vreun ceas, cam cât am poposit Eu în acel han, ei au devenit cu toții mai încrezători, și Eu le-am mai dat unele învățături, care au făcut să crească și să devină mai puternică iubirea lor față de Mine.

Capitolul 5 Sosirea în Ierihon

1. La urmă, ucenicii Mei care aveau bani la ei l-au întrebat pe hangiu cât era de plătit pentru pâine și apă.

2. Hangiul însă le-a răspuns: ”Oh, cum să mă întrebați așa ceva?! Acum eu sunt dator și Îi voi rămâne în veci dator Domnului (Iisus), precum și vouă, care păreți a fi prietenii Lui apropiați! Fiecare din cuvintele pe care ni le-a spus aici nouă este cu mult mai prețios decât toate averile de pe lume! Dacă veți vrea să rămâneți și o mie de ani în casa mea și să vă ospătez zi și noapte, de v-aș cere chiar și doar un singur bănuț nu aș fi bun de altceva decât să fiu aruncat de viu drept hrană șerpilor și balaurilor! Nu mai este însă prea mult până la amiază; ce fericire ar fi pentru mine, Doamne, dacă ai rămâne la prânz la mine împreună cu tovarășii Tăi!”

3. Eu i-am răspuns: ”Prețuiesc bunăvoința ta! Dar noi trebuie să mergem mai departe, căci și prin alte locuri sunt copii sărmani, pe care vreau să-i ajut în curând însă vor sosi aici niște pelerini săraci, care călătoresc de la Eseea spre Ierihon. Ei și-au recăpătat sănătatea trupească în Eseea, dar au doar puțini bani și sunt flămânzi, însetați și obosiți; dă-le de mâncare și de băut și găzduiește-i peste noapte, iar Eu voi prețui toate acestea ca și când M-ai fi primit și găzduit pe Mine!”

4. Hangiul a spus: ”O Doamne și Învățătorule, chiar și dacă vor vrea să rămână un an întreg, acei sărmani vor fi găzduiți și îngrijiți! Și întrucât se află pe marele drum militar, am să le trimit imediat în cale căruța ca să-i aducă încoace!”

5. Eu am spus: ”Și aici îți prețuiesc voința! însă pelerinii despre care ți-am vorbit au plecat din Eseea de ieri noapte și au trecut deja muntele, așa că trebuie să ajungă în câteva ceasuri. Prin. urmare, căruța ta nu le-ar fi de prea mare folos. Dar mâine, când vor pleca de-aici, îi vei putea ajuta dacă vor avea nevoie.

6. Pe viitor însă, să nu mai ceri nimănui să-ți plătească apa; căci am avut grijă ca fântâna ta să aibă de-acum înainte apă curată din belșug. Fii întotdeauna milostiv cu sărmanii, și vei găsi la rândul tău milă în inima...