pag. 32-33
Ecranele hiperactivatoare și
imageria jocurilor pe calculator au un efect profund și pustiitor asupra
psihicului și sănătății mentale a tinerilor, dar, pe deasupra,
afectează și neurobiologia creierului.
În afară de unele studii de imagistică cerebrală care arată paralele
între dependența de ecran și dependența de substanțe, există și un
studiu de imagistică cerebrală din 2016, publicat în revista Molecular
Psychiatry, prin care s-a descoperit că jocurile pe calculator afectează
dezvoltarea proprietăților microstructurale ale creierului, fapt
asociat cu efecte psihologice negative.
Studiul a analizat creierul unor jucători: 114 de băieți și 126 de
fete. Utilizând imagistica prin tensor de difuzie pentru a măsura
”difuzivitatea medie” (DM), sau proprietățile micro-structurale ale
diferitelor zone cerebrale, cercetătorii au descoperit că ”utilizarea
jocurilor pe calculator provoacă în mod direct sau indirect perturbarea
dezvoltării dezirabile a unor rețele neuronale (...) asociate
dezvoltării inteligenței verbale” și că există o legătură între
utilizarea frecventă a jocurilor și dezvoltarea întârziată a
microstructurilor din mari zone cerebrale și a inteligenței verbale.
Pe scurt, cercetătorii au descoperit că DM este cu atât mai mare în
zone esențiale ale creierului cu cât copiii joacă mai mult jocuri pe
calculator - iar creșterea DM înseamnă diminuarea densității țesutului
și a structurilor celulare. Deloc bine.
Adaptarea neurobiologică evolutivă are nevoie de timp; încă avem, în
esență, același creier echipat pentru vânătoare și pentru cules pe care
îl aveau strămoșii noștri. Creierul nostru pur și simplu nu este
proiectat pentru hiperstimularea vizuală cu care ne bombardează
tehnologia digitală dezvoltată recent. În activitatea mea de predare a
neuropsihologiei fac să fie clar că dezvoltarea cerebrală este un proces
fragil, care poate fi perturbat cu ușurință deopotrivă de substimulare
și suprastimulare - cum ar fi suprastimularea cerebrală experimentată de
creierul unui împătimit de jocuri.
Am văzut că cercetarea arată că hiperstimularea prin imageria
ecranului poate să se întipărească în conștiința copiilor și să le
bântuie gândurile și visele - iar acum vedem că, mai mult, ”perturbă”
dezvoltarea cerebrală.
Cu toate astea, continuăm să punem din ce în ce mai multe ecrane în mâinile copiilor din ce în ce mai tineri și mai tineri.
PROVOCAREA DEPENDENȚEI LA COPII
Evident, ecranele digitale de astăzi nu sunt ecranele inofensive ale
televizorului din anii trecuți, cu antene ca urechile de iepure. În
timp ce oamenii își fac griji în privința efectelor televiziunii,
puterea hipnotizatoare a ecranelor digitale absorbante și interactive
asupra minților tinere este cu totul altă mâncare de pește. Pe lângă
studiile abia citate, alte cercetări indică un efect mai puternic de
activare a secreției de dopamină - și, astfel, posibil a unei dependențe
mai mari - decât televizorul, și mai indică și o creștere a numărului
de tulburări clinice cum ar fi ADHD, agresivitate, tulburări afective
și, după cum tocmai am spus, psihoză.
O tânără mamă mi-a povestit că a intrat în toiul nopții în
dormitorul fiului său de 17 ani pentru a verifica dacă e bine și a fost
îngrozită de ce a descoperit: se jucase Minecraft și intrase în transă;
stătea în pat, în capul oaselor, holbându-se, cu ochii roșii și
injectați privind în gol, iar iPad-ul strălucitor stătea alături. Ieșită
din minți, panicată, a trebuit să-l scuture pentru a-l aduce la
realitate.
Mama acelui băiat era o femeie muncitoare, grijulie și bine educată,
care a făcut sacrificii și s-a străduit să se asigure că fiul ei
primește sprijinul și tot ce îi trebuie pentru a deveni un adult... |