pag. 20-21
În paralel cu imaginația lor
înfloritoare, vedem de asemenea cum copiii încep să-și dezvolte latura
logică și aprecierea realității - deși latura imaginativă o va întrece
pe cea rațională până la intrarea în stadiul următor. Ei învață cum
să-și instige frații unul împotriva altuia (după cum probabil că știți,
aceasta este vârsta la care rivalitățile dintre frați se amplifică
nestăvilit). Învață să argumenteze mai eficient; de pildă, atunci când
fratele mai mic vrea să meargă la culcare mai târziu decât fratele mai
mare, el poate aduce argumente ingenioase, precum: ”Nu înțeleg de ce
trebuie să mă culc înaintea lui Barry. Sunt mai mic decât el, deci
corpul meu are nevoie de mai puțin somn!”
Dacă totul merge bine, copiii depășesc etapa aceasta având anumite
capacități: percepția realității începe să devină mai fermă, dar ei
continuă să aibă o fantezie activă și un sentiment de grandoare și
omnipotență. Ei sunt capabili să abordeze relații mai complicate și, în
felul acesta, devin mai stabili emoțional. încep să-și dezvolte
capacitatea de a simți emoții mai ”adulte”, precum vinovăția sau empatia
(deși empatia se pierde cu ușurință atunci când copiii sunt invidioși
sau competitivi). Și sunt capabili să experimenteze o gamă largă de
emoții și drame emoționale - de exemplu, orbitând în jurul dependenței,
rivalității, furiei și iubirii. Toate aceste abilități îi pregătesc pe
copii să se desprindă din sânul familiei și să iasă în lumea largă.
”LUMEA ÎNSEAMNÃ CEILALȚI COPII”
În al șaptelea și al optulea an de viață, orizontul copiilor se
extinde și lumea lor crește. Ei ies din stadiul orientat spre familie al
dezvoltării și intră în lumea haotică a relațiilor cu semenii.
Îndepărtându-se de intrigile relațiilor triunghiulare de acasă, ei se
cufundă în politicile terenului de joacă. La vârsta aceasta, coordonarea
motorie se îmbunătățește și mai mult. De exemplu, copiii pot să sară
coarda, să arunce și să prindă o minge cu un grad de precizie rezonabil.
Când aleargă, pot schimba rapid direcția. Sunt capabili să scrie mai
fluent și desenele lor se îmbunătățesc. Pot să deseneze figuri umane
proporționate mai realist. Sunt în stare să înțeleagă și să comunice
multe idei și concepte înrudite și sunt mai bine pregătiți să-și expună
dorințele, nevoile și fanteziile. Pot să grupeze lucrurile pe categorii -
fie că este vorba de numere, forme sau prietenii. Pot să înțeleagă cum
funcționează numerele (adunarea, scăderea și așa mai departe); pot să
înțeleagă conceptul de formă geometrică și să facă deosebire între
diferite tipuri de prietenie.
Interesul lor pentru intrigi, rivalități și relații triunghiulare
pălește puțin, la fel și o parte din bogăția lumii lor imaginare. În
stadiul acesta este mai probabil ca ei să pretindă că sunt ofițeri de
poliție care îi țin la respect pe indivizii răi, de exemplu, decât
războinici ninja care salvează lumea. Fără să mai fie atât de expansiv
și de grandios, acum obiectivul lor este să stăpânească aptitudinile pe
care le-au deprins.
Copiii se autodefinesc acum mai puțin în termenii modului în care îi
tratează părinții lor, și mai mult în funcție de cum se încadrează în
grupul colegilor de școală. Imaginea despre sine începe să fie definită
de grup - de ierarhia puterii care domină pe terenul de joacă -, în loc
de a fi determinată numai de părinți sau de convingerile lor interioare
(care apar mai târziu). În toate privințele, de la aptitudinile sportive
până la popularitatea înfățișării, inteligență și îmbrăcăminte, copiii
se compară cu ceilalți. La vârsta aceasta, copiii îți pot spune cu
rigoare uimitoare cine are cele mai cool haine, cine spune cele mai mari
minciuni, cine citește cel mai bine, cine aleargă cel mai repede și
cine este cel mai îndrăgit și admirat băiat din clasa a treia.
Cel puțin la început, definiția pe care copiii o dau realității lor
sociale este foarte concretă: ”Dacă Brian crede că sunt un prostănac,
înseamnă că așa sunt”. Asta nu înseamnă că nu se simt iubiți sau
prețuiți de mămica și de tăticul. Dar încep să întrevadă o nouă
realitate: s-ar putea ca ei să fie ”prostănaci”, deși părinții lor îi
iubesc și îi prețuiesc. Ei se autoevaluează în cadrul grupului în... |