Cum gătim realitatea

pag. 24-25

Rețetă pentru alegerea modelului de realitate

Tocmai pentru că, oricum, Viața își vede de treabă independent de noi, este pe deplin potrivit să ne vedem și noi de treaba noastră. Cu puțină imaginație, multă bunăvoință și un pic de curiozitate relaxată, ne putem inventa propriile ”rețete” pentru modelul de realitate pe care vrem să-l trăim. Fără ifose de posesori ai adevărului, doar cu bucuria că, atâta vreme cât suntem vii, avem puterea de a crea, trăind experiențele cu prezență. Nepretențioasă.
Modul în care percepem lumea determină ce credem despre ea și felul în care ne trăim realitățile. Minunea care este viața, fie și numai în ochii noștri, ai celor mai sceptici dintre sceptici, ne îndreptățește să o privim cu încântarea de care este capabil doar omul, să o simțim în toate fanteziile create de simțuri, să o mângâiem atunci când suntem fericiți, să ne regretăm inconștiențele atunci când o năpăstuim.
Avantajul conștiinței și capacitatea de a utiliza rațiunea pentru a transforma emoțiile oferă o cale de ieșire din poveștile care ne-au format și o poartă de intrare către unele favorabile creșterii si voinței de bine. Căci omul este povestitor, înclinat spre a căuta cauze și a inventa sensuri. Viețuiește, uneori bucuros, alteori îngândurat, identificând tipare pe care tot el le-a creat în interacțiunea cu propriile gânduri, emoții și senzații, cu oamenii din jur și cu natura.
Pentru că, dincolo de realitatea obiectivă a lucrurilor, care ar fi ea, creăm realitatea proprie, putem decide să onorăm viața, să ne aplecăm asupra temelor pământului, apei și aerului care ne alcătuiesc, cu aceeași reverență precum cea care ne înalță privirea către cer. Să ne prețuim existența în forma de om, la fel ca existența celorlalte forme pe care le ia viul. Să ne îndrăgostim, senin și iremediabil, de sclipirile inimii și de drăgălășeniile minții fiecărui om, prețuindu-l, cu bune și cu rele, fără posesivitate acaparatoare, respingere dezgustată sau indiferență moderată. Să fim mai prezenți la ce vrea viața de la noi și mai puțin absorbiți de ce vrem noi de la viață. Și, de ce nu, în locul zbaterii de a ne susține separările imaginare, să alegem integralitatea, ființarea mai aproape de cunoaștere, chiar dacă și aceasta ar putea fi încă un văl pe care îl adăugăm Realității.
Am fost educați în interiorul unui sistem de relaționare bazat pe valori, credințe și norme care, împreună, au alcătuit mediul de creștere și modul de adaptare la contextul sociocultural. Uneori, aderăm la acel model pentru că ni s-a părut bun și îl susținem în propria viață ca adulți. Alteori, ne revoltăm și adoptăm un contramodel, prin care să ne opunem celor învățate. În ambele cazuri, prin această adaptare reactivă păstrăm dependența, limitându-ne orizontul de autonomie și de libertate.
Ca mai întotdeauna, există și o a treia posibilitate. În loc să funcționăm prin supunere sau opoziție, am putea alege...