„Oare
de ce, atunci când ne regăsim, suntem năpădiți de regrete!? Cum este
posibil să ne întâlnim sufletul pereche, să-l lăsăm apoi să plece-n
lume!? Oare chiar suntem condamnați la eterna reîntoarcere, la
Uroboros!? Întrebări clocotitoare de viață, un volum al regăsirii de
sine într-o lume a adaptării dificile, a ritmului tot mai alert, în care
reperele se estompează. Iubirea și suferința par a fi una și aceeași
stare trăită, dar mai ales simțită. Corina Ozon scrie despre oglinzile
din noi, despre alegeri dificile și fugi, la capătul cărora de multe ori
ne așteaptă fericirea îmbrățisării calde.“ (Cristian Munteanu, psiholog) „Te întrebi de unde vine succesul Corinei Ozon?
Într-o lume în care vorbim foarte rar despre viața noastră secretă,
cel mai adesea confidențial, cu unul-doi prieteni, la cafea sau la
bere, și doar atunci când simțim că explodăm psihic, Corina a avut
îndemânarea, îndrăzneala și talentul să tragă cortina de pe tabuurile pe
care societatea, ipocrită, ni le impune. Să ne pună o oglindă în față
și să ne îndemne să ne privim, cu curaj, călăuziți de personajelor ei. Corina
Ozon face mai degrabă reportaj (a fost ani întregi jurnalistă de presă
scrisă și TV) decât scrie romane. Reportaje despre nefericiri și clipe
de extaz, despre supunere și revoltă, despre viață ternă și viață
spumoasă. De ce reportaj? Pentru că și-a construit în timp niște
comunități solide de cititori, având ca locuri de întâlnire Facebook-ul
și Internetul. Nu a fost deloc simplu să stea serile și nopțile în
discuții online cu membrii acestor comunități (e o povară totuși să te
încarci cu nefericirile, angoasele și problemele pe care miile de
cititorii ți le dau spre rezolvare, cerându-ți sfatul sau măcar să-i
asculți). Astfel că cele mai multe dintre întâmplările povestite în
cărțile Corinei sunt întâmplări autentice. Desigur că întâlnim și
persoane, literați sau nu, care privesc superior cărțile Corinei Ozon.
Mă întreb totuși – și sunt sigur că răspunsul este da – dacă nu cumva
acești „critici” (cu ceva excepții, de pildă norocoșii care trăiesc o
dragoste fantastică pentru un singur om, o viață întreagă) nu sunt ei
înșiși niște ipocriți triști care salivează la unele pagini.“ (Victor Kapra, jurnalist) „Cuvintele
Corinei Ozon nu iartă. Apasă, din nou și din nou, acolo unde avem
oricare dintre noi miezul sufletului, și te obligă să trăiești fiecare
pas alături de amintirile și de stările care ne sunt cele mai proprii,
dar pe care de multe ori încercăm să le ignorăm pentru a ne apăra și
pentru a putea merge mai departe. Asta reușește Corina Ozon: să fie
lângă tine cu dulcele și cu amarul, cu clipele de fericire și de adâncă
tristețe, cu începutul și cu sfârșitul. În definitiv, povestește însăși
Viața.“ (Alexandru Voicescu, scriitor) |
Adevăr Divin
