Vindecă-ți mintea

Foarte mulți oameni nu știu să rămână calmi, fericiți și focalizați în această lume din ce în ce mai complexă. Ce putem face pentru a ne păstra starea de focalizare, un psihic stabil și o memorie intactă în condițiile în care creierul și corpul nostru sunt bombardate clipă de clipă cu informații și influențe din toate direcțiile? Această carte unică în felul ei combină știința de ultimă oră cu compasiunea și cu înțelepciunea, oferindu-ne răspunsuri extrem de utile.

Vindecă-ți mintea continuă abordarea explorată pentru prima dată de dr. Mona Lisa Schulz și Louise Hay în cartea Totul este bine: Vindecă-ți corpul cu ajutorul medicinei, afirmațiilor și intuiției. În cazul de față, această abordare este aplicată pentru diferite afecțiuni ale minții, cum ar fi depresia, anxietatea și dependența, dar și tulburările de memorie și de învățare sau chiar stările mistice. Dacă vei citi această carte, vei învăța din ea ce se întâmplă în creierul și în corpul tău atunci când:

· Te simți tist, mânios sau panicat;

· Ești dependent de o substanță sau de un comportament;

· Ai dificultăți de concentrare, îți vine greu să citești sau să îți amintești anumite lucruri;

· O traumă din trecut îți întunecă mintea în prezent;

· O stare emoțională reprezintă un indiciu pentru o boală fizică;

· Și multe altele.

În fiecare capitol vei putea trăi o „experiență vindecătoare virtuală” citind despre studiile de caz din Clinica Totul Este Bine, în care dr. Mona Lisa își folosește intuiția medicală pentru a diagnostica diferite probleme de sănătate ale unor clienți tipici. Împreună cu Louise, ea oferă soluții și afirmații pentru restabilirea stării de bunăstare.

Abordarea de tip „o pastilă pentru orice boală” a ajuns atât de prevalentă în zilele noastre încât foarte mulți oameni cred sincer că au nevoie de o intervenție farmaceutică pe cât de scumpă, pe atât de schimbătoare. În realitate, medicamentele nu reprezintă decât una din abordările vindecării minții. Suplimentele nutriționale ne oferă o altă modalitate de susținere a sănătății minții și corpului, iar afirmațiile și diferitele forme de psihoterapie ne pot ajuta să ne reechilibrăm prin schimbarea felului în care gândim. Cartea Vindecă-ți mintea îți pune toate aceste instrumente la dispoziție, ajutându-te astfel să îți alegi singur calea pe care o consideri cea mai utilă pentru a reatinge starea de integritate.

Capitolul 1

Depresia

Te-a împiedicat depresia să înflorești? Ți-au blocat tristețea și frustrarea folosirea plenară a potențialului tău la locul de muncă? Ți-au perturbat durerea și sensibilitatea emoțională relațiile?

Una din cele mai comune afecțiuni fizice din cultura noastră este durerea. Deloc întâmplător, una din cele mai comune tulburări emoționale este durerea psihică. Tristețea, frustrarea și senzația că nu mai faci față au aceeași „chimie” (sau energie) cerebrală. La modul generic, le putem încadra în categoria „depresiei”.

De fapt, ce este depresia? Aceasta este o tristețe excesivă. Cei mai mulți dintre oameni știu acest lucru, dar ce nu realizează ei este faptul că ea reprezintă inclusiv o absență a iubirii și a bucuriei. Cu toții ne simțim când și când abandonați, trădați sau respinși. Dacă tristețea pe care o simțim se prelungește însă prea mult, înseamnă că avem o problemă emoțională care va genera consecințe la nivel fizic.

Ce anume cauzează durerea emoțională asociată cu tristețea, frustrarea sau depresia? Unii oameni simt această durere atunci când pierd pe cineva drag, crezând că l-au pierdut pentru totdeauna. Alții simt că nu valorează nimic, se consideră tratați fără respect la locul de muncă, sau se simt iritați, furioși ori convinși că lucrurile ar trebui să se schimbe. Aceste stări de iritare, de singurătate sau de mânie sunt nuanțe ale tristeții. Dacă aceasta se prelungește, corpul începe să o simtă și el, generând diferite simptome. Spre exemplu, i se face foame, se simte obosit, se mișcă din ce în ce mai lent. Ajungi astfel să trântești ușile, te enervezi din nimic, te critici pe tine însuți, dar și pe ceilalți. Te uiți în oglindă și îți spui: „Nu-mi place cum arăt”. Nu îți dai seama dacă ești trist sau furios. Adevărul este că este greu de spus unde se termină tristețea și unde începe iritabilitatea, sau când explodează mânia.

Perspective asupra depresiei

Sentimentele noastre fac parte integrantă (la nivel intuitiv) din starea noastră de bunăstare, informându-ne că avem nevoi neîmplinite. Atunci când ne simțim triști sau furioși, aceste emoții ne pot copleși, furându-ne viața, și ne pot transforma relațiile într-un câmp de luptă. Putem ajunge astfel să ne abuzăm singuri mâncând prea mult, bând sau intrând în relații inadecvate. De multe ori, atunci când suntem „prost dispuși”, noi ne simțim „insuficient de buni”, căci depresia, mânia și iritabilitatea nu reprezintă exclusiv o stare negativă de spirit, ci și o absență a unei stări pozitive, a bucuriei și a iubirii. Întreaga operă a lui Louise Hay ne învață că starea de sănătate fizică și emoțională începe cu iubirea de sine.

Depresia și intuiția medicală

Din perspectiva intuiției medicale, depresia și mânia fac parte integrantă din sistemul de ghidare emoțională, care ne spune că ceva trebuie să se schimbe. Nu emoțiile în sine reprezintă problema. Mulți oameni consideră tristețea și mânia ceva negativ. De ce? Deoarece nu se simt bine atunci când le experimentează. În realitate, astfel de emoții dificile reprezintă un semnal de alarmă, precum cel care anunță declanșarea unui incendiu. Nici un semnal de alarmă care anunță un incendiu nu este plăcut. El îți zgârie urechile, iar după ce se oprește nu mai dorești să îl asculți vreodată. Într-o manieră similară, atunci când te simți deprimat (sau dacă te afli în prezența unei persoane deprimate), este ca și cum ai auzi o sirenă de alarmă intuitivă. Depresia și tristețea sunt mesaje intuitive care îți spun că ceva din mediul tău este pe punctul de a genera niște rezultate nefericite. Dacă simți o stare de frică sau de disconfort copleșitor în interiorul tău, ție ți se pare că ai ceva de pierdut. Prin urmare, cu prima ocazie în care simți o astfel de stare, oprește-te și întreabă-te ce se întâmplă. De ce s-a declanșat semnalul de alarmă? Este o relație de-a ta pe punctul de a se destrăma? Este cineva în pericol de a se îmbolnăvi? Atunci când o emoție începe să se transforme în depresie sau iritabilitate, este foarte important să te oprești din alte activități și să te întrebi ce anume nu merge bine în viața ta.

Dacă dorești să îți îmbunătățești starea de sănătate emoțională și fizică, este foarte important să sesizezi mesajul intuitiv pe care ți-l transmit stările tale de spirit. Începe prin a observa emoția pe care o simți, apoi dă-i un nume, și în sfârșit reacționează. Să luăm ca exemplu depresia. Aceasta apare inițial în emisfera cerebrală dreaptă, care guvernează emoțiile și intuiția. Ceea ce trebuie să faci este să iei această emoție pură a depresiei sau iritabilității din emisfera cerebrală dreaptă și să o transferi în cea stângă. Aici, o poți identifica (îi poți da un nume), poți stabili ce anume o cauzează și poți decide cum poți reacționa eficient pentru a o liniști.

Să spunem că te afli la locul de muncă și că te simți deprimat. Înainte de a ronțăi un baton Snickers sau de a-ți repezi un coleg care nu are nici o vină, fă o scurtă pauză și întreabă-te ce mesaj intuitiv ascunde respectiva emoție. În acest fel, vei preveni accentuarea depresiei până când va pune complet stăpânire pe mintea și pe corpul tău. Dacă te vei opri din celelalte activități și îți vei analiza emoția, întrebându-te ce anume stă la baza ei și cum poți reacționa eficient în fața ei, vei avea o șansă considerabil mai mare de a te elibera de tristețe și de iritabilitate înainte ca acestea să genereze o veritabilă cascadă de efecte biochimice, care se vor concretiza mai târziu în simptome la nivelul corpului fizic. Vom descrie imediat aceste efecte, iar ceva mai târziu în acest capitol vei afla mai multe despre substanțele chimice care corespund acestor emoții complexe.

Să luăm exemplul mâniei. Ce este această emoție? Ce simți atunci când cineva trântește ușa sau când un alt șofer te depășește brusc pe autostradă, tăindu-ți calea? O stare de mânie. Mânia este o emoție extrem de critică. Ea te face să te consideri tratat fără nici un pic de respect, sau chiar amenințat. Cu prima ocazie în care te simți enervat (de pildă, atunci când stai la o coadă), exasperat, iritat, poate chiar gata să explodezi, oprește-te și conștientizează faptul că tu poți opri din start această emoție (mânia), înainte ca biochimia ei să scape de sub control și să genereze un efect de domino al problemelor de sănătate.

Contemplă-ți măcar o secundă sau două starea de frustrare, de iritare, de resentiment. Imaginează-ți că o transferi din emisfera cerebrală dreaptă și cea stângă. Încearcă să descoperi și să transpui în cuvinte mesajul intuitiv pe care ți-l transmite ea. Încă și mai important, încearcă să afli ce gânduri alimentează emoția, dându-i apă la moară. De cele mai multe ori, la baza acestor emoții nu stă numai faptul că stai la o coadă care nu avansează, că cineva te-a depășit pe șosea, sau chiar presiunea generată de zgomote și de mulțime, ci un tipar mental de gen: „Eu am dreptate, ceilalți greșesc, iar această situație ar trebui să fie diferită”. Este foarte adevărat: nimeni nu ar trebui să se bage în fața ta pe o șosea aglomerată, sau să te împingă din spate la coadă, dar realitatea este că astfel de gânduri (de gen „ar trebui să”) nu fac decât să îți amplifice și mai mult mânia din creier, care ajunge să îți otrăvească astfel întregul corp.

Dacă nu vei descoperi mesajul intuitiv care stă la baza emoției pe care o simți și dacă nu îți vei schimba gândurile asociate cu ea, este posibil ca o oră mai târziu să o iei complet razna. Acest capitol își propune să te ajute să îți transformi aceste momente de nebunie (care altminteri fac parte integrantă din viața normală) într-o stare de sănătate emoțională și fizică.

Efectul de domino al emoțiilor negative: generarea de efecte medicale

Cum se transformă o emoție negativă precum tristețea sau mânia în simptome fizice? Emoția devine o problemă medicală datorită efectului de domino al substanțelor chimice asociate cu ea.

Primul lucru care apare este starea de furie, poate pentru că ai primit o factură prea mare sau poate pentru că cineva s-a despărțit de tine. La fel de bine, poate fi vorba de o stare de tristețe. Poate că ți-a murit un animal de companie sau poate tocmai ai aflat că un prieten bun se mută într-un alt stat. La început, nu te prăbușești psihic, dar pe măsură ce trec zilele, constați că ai o stare de spirit din ce în ce mai sumbră, ca și cum ai intra într-o mlaștină din care nu mai poți ieși. Încetul cu încetul, această stare de spirit se transformă într-un disconfort fără nume, după care apar primele simptome. Emoția mâniei sau tristeții coboară astfel din emisfera cerebrală dreaptă (sfera emoțiilor pure) în zona hipotalamusului.

Dintr-o dată, lucrurile se schimbă, căci hipotalamusul este zona cerebrală care controlează hormonii și care reglează foamea și somnul. De aceea, dacă te afli într-o stare de spirit negativă pe care o prelungești, începi să mănânci prea mult sau prea puțin, să dormi prost, iar sistemul tău hormonal este dat peste cap. În continuare, mânia sau tristețea ajung în glanda pituitară, perturbând și mai tare tiparele hormonale, ale alimentației și ale somnului. În sfârșit, pe măsură ce trec simptomele și lunile, aceste simptome chimice coboară prin trunchiul cerebral către glandele suprarenale, care îți transmit emoțiile în tot restul corpului.

În al doilea rând: dacă te simți frustrat sau deprimat, trunchiul tău cerebral secretă epinefrină, un neurotransmițător care te face să te simți rănit și iritabil. La rândul lor, glandele suprarenale secretă un hormon al stresului numit cortizol, care te face să îți dorești să mănânci din ce în ce mai mult. Bună treabă!

În al treilea rând: hormonul stresului numit cortizol generează mari probleme sistemului imunitar. În acest fel, frustrarea sau tristețea inițială tind să se transforme într-o stare proastă (de depresie) pe termen lung. Depresia „corporală” generează o veritabilă cascadă de citocine, niște substanțe care irită organismul, îți induc o stare de somn și de durere. Citocinele sunt cauza multor inflamații din corp.

În al patrulea rând: datorită acestor citocine, celulele albe din sânge (care aparțin sistemului imunitar) secretă anumite proteine care te fac să te simți slăbit, obosit și să ai dureri. Este o senzație asemănătoare gripei, febrei sau artritei.

În al cincilea rând: citocinele „consumă” neurotransmițătorii care influențează starea de spirit, făcându-te să te simți și mai deprimat. Nivelul norepinefrinei și serotoninei (doi neurotransmițători extrem de importanți pentru o stare de spirit pozitivă) începe să scadă, făcându-te să te simți din ce în ce mai deprimat, mai furios și mai iritabil.

În al șaselea rând: câteva luni mai târziu, depresia și mânia devin încă și mai ancorate în corpul fizic și în organe, îndeosebi în inimă, influențând tensiunea arterială și glicemia. Dacă te duci la medic în această perioadă, acesta va constata că ți-a crescut nivelul homocisteinei din sânge, avertizându-te că riști să te îmbolnăvești de inimă. În această etapă, depresia se manifestă din punct de vedere medical-intuitiv sub forma unei inimi frânte.

În al șaptelea rând: schimbările produse la nivelul neurotransmițătorilor norepinefrină și serotonină generează dureri pretutindeni în corp. La început la nivelul capului, apoi al spatelui, iar în final al întregului corp. Ajungi astfel să simți că de-abia mai reușești să îți urnești corpul.

În al optulea rând: supărarea și depresia pe termen lung încep să îți afecteze inclusiv somnul. Nu mai reușești să adormi, sau te trezești frecvent. Pe de altă parte, în timpul zilei îți este somn tot timpul.

În al nouălea rând: ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, pe măsură ce trec lunile începi să observi că te îngrași de la o zi la alta, sau dimpotrivă, că slăbești, în funcție de genele tale. Dacă te îngrași, ești tentat să mănânci din ce în ce mai mulți carbohidrați – paste, orez, dulciuri – fapt care nu face decât să îți sporească pe zi ce trece numărul de kilograme. Nu este exclus să începi să bei pentru a putea adormi. Ambele mecanisme declanșează un cerc vicios al problemelor de sănătate.

În al zecelea rând: pe măsură ce greutatea ta crește, colesterolul o ia razna, amplificând și mai mult riscul de boală cardiovasculară și de atac cerebral.

În al unsprezecelea rând: nu te-ai plictisit? Căci lucrurile devin din ce în ce mai deprimante. Creșterea în greutate conduce la probleme din ce în ce mai mari legate de insulină și de hipertensiune. Simultan, corpul devine din ce în ce mai inflamat, iar colesterolul plutește liber prin vasele tale de sânge.

În al doisprezecelea rând: colesterolul în combinație cu depresia creează niște molecule numite radicali liberi. În timp, acestea îți îmbâcsesc circuitele memoriei, la fel ca rugina. Constați că trebuie să citești de nenumărate ori o pagină sau un paragraf pentru a înțelege la ce se referă. Nu-ți mai aduci aminte ce ai spus acum câteva secunde. Nu-ți mai amintești numele oamenilor. Tu îți mai amintești ceea ce tocmai ai citit mai sus?

În al treisprezecelea rând: nivelul acizilor grași omega-3 începe să scadă, iar în combinație cu inflamațiile, acest lucru îți amplifică riscul declanșării demenței (peste câteva decenii, dar totuși), lucru care te poate deprima dacă medicul te avertizează în această direcție.

Pe măsură ce vei continua să citești această carte, vei înțeleg că atunci când înțelegi mesajul intuitiv care se ascunde în spatele unei stări de proastă dispoziție, tu te poți elibera nu doar de depresie și de iritabilitate (subiectul capitolului prezent), precum și de anxietate (subiectul capitolului următor), ci îți amplifici literalmente capacitatea de a evita dependențele (subiectul capitolului 3), de a învăța (subiectul capitolului 4) și de a-ți aminti ceea ce tocmai ai învățat, inclusiv de a îmbătrâni mai frumos (subiectul capitolului 5). Vei dispune astfel de o capacitate mai bună de control emoțional, care te va ajuta să îți împlinești întregul potențial fizic și spiritual pe pământ (subiectul capitolului 6).

Rețeaua minte-corp a tristeții și mâniei

Dacă dai drumul la televizor, tot ce poți afla despre depresie este ce medicamente trebuie să iei. De pildă, poți lua Prozac, Lexapro, sau alte medicamente antidepresive. Este oare depresia un deficit de Prozac? Nici vorbă. Ea este un circuit al tristeții care îți afectează creierul și corpul și care o ia razna.

În ce constă rețeaua creier-corp a tristeții? Să începem cu creierul. Zona limbică a acestuia, îndeosebi lobul temporal, este extrem de importantă pentru manifestarea emoțiilor și a intuiției. Această zonă face legătura între sentimente și intuiție pe de o parte și memorie pe de altă parte.

În esență, noi avem doar cinci emoții de bază: mânia, tristețea, teama, iubirea și bucuria. Depresia nu este altceva decât o manifestare prea masivă a tristeții și a mâniei, și prea redusă a iubirii și bucuriei. Medicamentele precum Prozacul, Zoloftul și Lexapro nu fac decât să reducă depresia, motiv pentru care și sunt numite antidepresive. Ele nu amplifică însă iubirea și bucuria. Acestea din urmă nu pot fi cultivate decât cu ajutorul afirmațiilor, al terapiei cognitiv-behavioriste și prin schimbarea stilului de viață cu unul mai bun.

Cealaltă parte a creierului este lobul frontal. Dacă sistemul limbic guvernează emoțiile, lobul frontal guvernează (la modul general) gândirea și acțiunea. În cazul oamenilor care au trăit o traumă, lobul frontal repetă la nesfârșit aceleași amintiri traumatice (ca un disc stricat) atunci când aceștia sunt deprimați. „Nu sunt bun de nimic. Nimeni nu mă va iubi vreodată. Totul este inutil”. Alternativ, tiparul sună astfel: „Eu am dreptate, ceilalți greșesc, lucrurile ar trebui să fie diferite”. O altă parte a lobului frontal ne ajută să acționăm în direcția lucrurilor pe care ni le dorim atunci când simțim o stare de bucurie, sau să cădem în inerție atunci când suntem deprimați cronic.

Ce este mânia? Mânia ar putea fi considerată primul simptom al schimbării hormonale, al creșterii tensiunii arteriale, ca să nu mai vorbim de relațiile abuzive sau de traumele excesive din trecut. La ora actuală există grupuri de management al mâniei, dar cei mai mulți participanți aderă la ele în urma unei decizii judecătorești, nu din proprie inițiativă. De aceea, terapia dă rareori succes în cazul lor. Oricine poate trage un cal până la apă, dar nimeni nu îl poate sili să bea. Depresia și tristețea reprezintă aspecte normale ale experienței umane. La fel și mânia. Oamenii de știință încep să înțeleagă că anatomia mâniei și cea a depresiei sunt absolut similare, suprapunându-se frecvent.

De ce se înfurie oamenii? Pentru că nu obțin ceea ce își doresc, sau lucrurile la care se așteaptă. Mânia este asociată în mare parte cu zona temporală, dar și cu o regiune a lobului frontal numită nucleus accumbens sau zona recompensei. Dacă nu obții ceea ce îți dorești, tu te simți frustrat, iar această stare se poate transforma în furie. Ciclul poate fi reluat apoi de nenumărate ori. După cum poți vedea, o mare parte din rețeaua cerebrală a tristeții se suprapune cu cea a mâniei, motiv pentru care tristețea conduce adeseori la frustrare, iar apoi la senzația că suntem depășiți de evenimente (după care ciclul se repetă la nesfârșit). Ori de câte ori ne simțim triști sau furioși, sfârșim întotdeauna prin a ne simți depășiți!

Ai auzit probabil spunându-se că depresia nu este altceva decât o stare de mânie interiorizată. Poate că ai găsit această expresie într-o carte de popularizare a psihologiei. Adevărul este că acest lucru a fost observat pentru prima dată de către o psihanalistă pe nume Karen Horney. Aceasta susține că depresia este o stare de mânie interiorizată și transformată în ură de sine. Oamenii care se scufundă în această stare trăiesc de regulă într-un mediu imprevizibil, care îi sperie și îi face să se simtă neajutorați. Pentru a se adapta la acest mediu, ei nu se înfurie împotriva celor din jur, ci împotriva lor înșiși. Această atitudine ține de umanitatea noastră. În loc să gândească: „Dumnezeule, acești oameni sunt nebuni! De ce mă aflu aici? cum i-aș putea iubi pe acești indivizi?”, ei ajung să își spună: „Nu merit să fiu iubit. Sunt un om rău”. Pentru a evita abuzurile, ei devin supuși și obedienți. Nu se ceartă cu nimeni, ci devin complet pasivi. Din păcate pentru ei, tiparul „voi încerca să te fac să mă iubești ca să nu îmi faci rău” nu funcționează întotdeauna. Cei care s-au născut într-un astfel de cămin abuziv încearcă să devină „demni de a fi iubiți” prin încercarea de a le fi indispensabili celorlalți. Ei fac tot ce le stă în puteri pentru ei, iar când aceștia nu le răspund prin iubire, ajung la concluzia că nu merită să fie iubiți, motiv pentru care cad în depresie. Aceasta este una din modalitățile prin care mânia interiorizată se transformă în depresie. Doresc să repet: la baza acestei depresii stă mânia împotriva celor care i-au abuzat, nemanifestată însă în exterior, de teama de a nu fi răniți. Alți oameni absorb intuitiv mânia celor din mediul în care trăiesc. De cele mai multe ori avem de-a face cu ambele situații. Prin urmare, depresia și mânia nu reprezintă simple emoții personale, ci inclusiv o reacție intuitivă la mediul înconjurător.

Câteva cuvinte despre diagnostic

Mi-am petrecut o bună parte din perioada de pregătire tratând tristețea cu antidepresive și prin psihoterapie. Atunci când mi-am început rezidențiatul în psihiatrie, eu și colegii mei tratam tristețea, anxietatea și alte tulburări ale minții prin următoarele metode:

1. Ascultam plângerile pacienților noștri legate de starea lor de spirit și de sănătate.

2. Încercam să aflăm ce mănâncă, cum dorm și ce fac.

3. Îți vine sau nu să crezi, le număram simptomele și încercam să le diagnosticăm în funcție de categoriile dintr-un manual considerat un ghid în psihiatrie, numit DSM-IV.

Acesta vorbea de o depresie majoră și una minoră. Unii oameni sufereau de sindromul bipolar I, alții de sindromul bipolar II, iar lista continua. Noi nu aveam la dispoziție aparate de scanare, cu raze X sau analize ale sângelui pentru a putea confirma un diagnostic, așa cum se întâmplă în alte specializări medicale cum ar fi ginecologia, oncologia sau medicina internă. Ce crezi că s-a întâmplat recent, în plin secol XXI? A apărut un manual nou, cu o listă ce include nume diferite pentru diagnosticare. Este vorba de DSM-V.

Prin anii 80 ai fi putut primi un diagnostic de ADD – sindromul deficitului de atenție. Prin anii 90, pentru aceleași simptome ai fi putut fi diagnosticat cu boala Asperger. La începutul anilor 2000 ai fi fost diagnosticat cu sindromul bipolar II. Oare ce diagnostice se vor da pentru aceleași simptome prin anii 2020 sau 2030? Și ce medicamente vor fi prescrise? Oare nu vorbim de unul și același creier!?

În momentul de față, cea mai mare parte a psihiatriei se bazează pe starea de fericire sau de anxietate a pacientului. Deși toți psihiatrii știu cât de des se înfurie pacienții lor, în mod paradoxal nu există vreun diagnostic de mânie. Există în schimb diagnostice care descriu oscilațiile stării de spirit: sindromul bipolar, sindromul borderline, etc. Este suficient să spunem că în această carte ne propunem să te ajutăm să îți vindeci mintea prin folosirea tuturor opțiunilor care există la ora actuală. Nu vom insista asupra etichetelor (adică a diagnosticelor), căci acestea se schimbă de la un deceniu la altul. Creierul nu are însă tendința să se schimbe. Din păcate, etichetele și diagnosticele sunt inclusiv politizate, iar noi nu avem de gând să ne implicăm în astfel de dispute politice.

Depresia, mânia și iubirea de sine

Louise Hay a căutat o soluție pentru tulburările asociate cu oscilațiile stării de spirit. Ea a ajuns la concluzia că tristețea, depresia și mânia pot fi vindecate prin amplificarea stării de iubire și de bucurie. În loc să te întrebi de ce nu te iubești pe tine însuți, dacă te-a rănit cineva sau dacă ai crescut într-un mediu dominat de ură, ea te învață pur și simplu să te iubești așa cum ești, indiferent cu ce tip de probleme te confrunți. Atunci când vorbește despre iubirea de sine, Louise nu se referă la mărimea taliei sau a șoldurilor, ori la culoarea părului tău. Astfel de detalii nu au nimic de-a face cu iubirea de sine, ci cu vanitatea deșartă. Louise susține chiar că ele derivă mai degrabă dintr-o stare de teamă decât de iubire. Ea insistă asupra necesității de a respecta și de a prețui miracolul unic care este fiecare om în parte. Atunci când ne iubim pe noi înșine, noi iubim de fapt divinitatea din noi, o expresie magnifică a vieții. În acest fel, ne racordăm la univers și la iubirea inerentă care curge prin toate formele de viață. Louise consideră că mânia, depresia și tristețea sunt foarte strâns înrudite și mulți psihologi de altădată ar fi fost de acord cu ea. Acest lucru mi se pare absolut uimitor, căci Louise nu are o diplomă de doctorat în psihologie și nu a făcut vreun rezidențiat de psihiatrie, la fel ca cei din profesia mea.

De ce le vine atât de greu oamenilor să se iubească pe ei înșiși? De fapt, înainte ar trebui să ne punem o altă întrebare: cum putem învăța noi să ne iubim pe noi înșine? După ce s-a născut, copilul se uită la cei care îl cresc și îl îngrijesc, și ajunge să creadă că: „Hm, aceasta este iubirea”. El își ancorează această convingere în rețeaua lobului limbic-frontal din creierul său. Din păcate, dacă nu are parte de foarte multă iubire, el își ancorează în acest lob convingerea că nu merită să fie iubit. Acest „defect” cerebral poate lua forma unui circuit cerebral care se repetă la nesfârșit (într-un cerc vicios): „Nu merit să fiu iubit. Nimeni nu mă dorește. Nimeni nu mă va iubi vreodată”. Întreaga sa personalitate se formează în jurul acestei imperfecțiuni cerebrale, creând o imagine de sine care sfârșește prin a-i afecta starea de sănătate fizică și emoțională.

Ție ți s-a întâmplat așa ceva? Ți-ai definit cumva întreaga viață în funcție de această imagine interioară? Există „teoreticieni” care susțin că această imagine de sine este statică. Acest lucru nu este însă adevărat. Orice om își poate schimba imaginea legată de sine. Cărți precum Codul încrederii descriu pe larg diferitele aspecte ale prețuirii de sine și ale încrederii în sine. Orice om poate lucra cu ajutorul afirmațiilor, al terapiei cognitiv-behavioriste și al altor strategii pentru corectarea acestui fișier corupt din mintea sa și din banca memoriei sale corporale, modificându-și astfel starea de spirit, amplificându-și puterea (inclusiv cu ajutorul exercițiilor fizice), practicând tehnici spirituale și conectându-se cu puterea superioară care îl guvernează. Cu alte cuvinte, orice om poate ajunge să se iubească pe el însuși. Cei care doresc acest lucru pot lucra cu un terapeut specializat, care îi poate ajuta să se vindece de durerea resimțită în primele etape ale vieții. Terapeutul joacă rolul de mamă și de tată, ajutându-și pacientul să își remodeleze creierul și banca memoriei sale corporale.

Depresia și mânia

Mi-aș dori să am un dolar pentru toate momentele în care s-a dovedit că pacienții care m-au sunat pentru o consultație intuitiv-medicală aveau o problemă de sănătate legată de rețeaua minte-corp a depresiei și mâniei, dar mi-au declarat că nu sunt deprimați, furioși sau nefericiți. Astfel de oameni nu suferă de o depresie mentală, ci de una corporală. Ce este depresia corporală? Este o condiție medicală în care oamenii nu își conștientizează emoția tristeții și mâniei, și implicit nu discută liber despre ea. În schimb, ei se simt foarte obosiți. Simt o presiune în zona pieptului, nu pot respira, sau își simt picioarele ca de plumb. Nu pot adormi sau se trezesc după ce adorm. Fac cârcei, suferă de hipertensiune, de colesterol, de ulcere, etc. Cum este posibil? În realitate, acești oameni își descriu simptomele generate de schimbările neurochimice generate de efectul de domino de care am vorbit mai devreme. După ce citocinele inflamează organismul, este posibil ca ei să experimenteze numai o parte din problemele generate de efectul de domino produs de depresie și de mânie. Neurotransmițătorii depresiei și mâniei pot genera simptome prevalente în corp, nu neapărat la nivelul creierului. Îți reamintesc în această direcție că dacă nu îți exprimi liber emoția tristeții sau mâniei – transferând-o din emisfera cerebrală dreaptă în cea stângă, numind-o și reacționând într-un fel sau altul în fața ei – aceasta se poate ancora în corpul fizic.

Intuiția medicală este un sistem care îi poate ajuta enorm pe cei care au manifestări fizice (corporale) ale problemelor lor mentale. Atunci când în viața noastră apare o emoție pe care nu o putem gestiona, corpul nostru ne informează prin anumite simptome foarte precise. Spre exemplu, noi putem examina problemele care se manifestă la nivelul celor șapte centri despre care am discutat mai devreme:

· Dacă ai probleme cu sistemul imunitar, sângele, pielea, mușchii și încheieturile, dacă suferi de anemie sau de mononucleoză, cu alte cuvinte, dacă ai probleme asociate cu primul centru, întreabă-te: „Ce sau pe cine am pierdut în familia mea?”

· Dacă experimentezi simptome asociate cu al doilea centru, cu zona pelviană (care corespunde relațiilor), cum ar fi sindromul premenstrual, vaginita, și așa mai departe, întreabă-te: „Am suferit vreo pierdere sau am trăit vreo stare de tristețe ori de mânie asociată cu relațiile sau cu banii?”

· Dacă experimentezi simptome asociate cu cel de-al treilea centru, situat exact la jumătatea corpului tău, cum ar fi un diabet sau diferite alergii, întreabă-te: „Simt cumva o stare de tristețe asociată cu prețuirea de sine sau cu locul de muncă?”

· Problemele care corespund celui de-al patrulea centru, cele cu inima, sânii și plămânii, ar putea fi legate de durerea asociată cu relația de cuplu sau cu copiii.

· Hipotiroidia asociată cu centrul al cincilea s-ar putea datora mâniei generate de o abandonare sau de o excludere.

· Cataracta și celelalte probleme de sănătate asociate cu centrul al șaselea s-ar putea datora incapacității de a vedea bucuria care te așteaptă în față.

· În sfârșit, mânia, rănile sufletești și resentimentele pe termen lung asociate cu cel de-al șaptelea centru pot amplifica riscul de cancer.

Tratarea depresiei și mâniei corporale cu ajutorul medicamentelor

Mulți oameni din întreaga lume apelează la mine pentru o consultanță intuitiv-medicală legată de problemele lor de sănătate cerebrală și corporală. Numeroase suplimente nutriționale, plante medicinale și medicamente utile pentru alinarea problemelor fizice pot alina inclusiv problemele emoționale corespondente. Spre exemplu, numeroase suplimente sau medicamente ce îmbunătățesc starea de spirit, cum ar fi Prozac, Zoloft, 5-HTP sau SAMe, pot fi extrem de utile în cazul bolilor sistemului imunitar. De ce? Deoarece ele influențează mediatorii imuni (cei despre care am vorbit mai devreme, când am descris efectul de domino). La ora actuală, oamenii de știință cred că acești neuromodulatori numiți citocine influențează o gamă largă de boli, cum ar fi Lyme, lupus, sindromul oboselii cronice, fibromialgia sau artrita reumatoidă. Prin urmare, indiferent dacă suferi de depresie, frustrare sau oricare din bolile enumerate mai sus, suplimentele și medicamentele care te pot ajuta sunt aceleași. Spre exemplu, dacă eu îi recomand cuiva să ia rhodiola pentru o condiție artritică, iar persoana a auzit de această plantă, ea îmi spune: „Știu pentru ce este bună rhodiola. Ești convinsă că sunt deprimat și anxios”. Eu îi răspund însă: „Nu, îți recomand rhodiola nu pentru că această plantă îmbunătățește nivelul serotoninei, ci pentru că îmbunătățește nivelul cortizolului, iar tu ai o problemă cu acest hormon secretat de glandele suprarenale”. „Aha. Bine”, îmi răspunde persoana.

Clinica Totul Este Bine

Voi dedica restul acestui capitol Clinicii Totul Este Bine, o experiență virtuală prin care poți afla cum te poți vindeca de depresie, de mânie și de oscilațiile emoționale.

I. Depresia și mânia la nivelul minții și al corpului

Marea majoritate a oamenilor au experimentat aceste emoții într-un moment sau altul al vieții lor. Întrebarea este: suferă mintea și corpul tău chiar în acest moment de depresie sau de mânie? Citește listele de mai jos și bifează simptomele care sunt valabile în viața ta în momentul prezent. Cu alte cuvinte, aplică-ți o lectură intuitivă.

Simptomele minții

· Simți o stare de durere, de tristețe, de singurătate, de agitație, de amărăciune, de frustrare sau de iritare.

· Aceste sentimente ți-au apărut după ce ai pierdut o persoană dragă.

· Cineva la care ții te-a tratat fără respect.

· Aceste sentimente ți-au apărut deoarece nu ai obținut ceea ce îți doreai în plan profesional sau al carierei.

· Ești racordat intuitiv la depresia sau tristețea altei persoane.

· Ești convins că viața nu oferă nici o speranță.

· Te simți fără valoare.

· Te condamni pentru tot ceea ce nu merge bine în jurul tău.

· Ești convins că nu ești tratat corect.

· Ești convins că viața ta ar trebui să se deruleze diferit.

· Îți dorești ca viața ta să se încheie.

· Îți dorești ca viața altei persoane să se încheie.

Simptomele corpului

· Te simți obosit. Ai dureri. Suferi de infecții recurente.

· Nu te poți da jos din pat. Dormi din ce în ce mai mult.

· Nu poți adormi sau te trezești frecvent din somn (nu te poți odihni bine).

· Atunci când mergi, te deplasezi lent sau îți târâi picioarele.

· Îți simți picioarele ca de plumb și ai o postură „căzută”.

· Ai maxilarele și pumnii încleștați.

· Ai fața încinsă și roșie.

· Te trezești că trântești ușile sau lucrurile.

· Suferi de oscilații hormonale. Dacă ești femeie, aceste oscilații devin mai acute în a doua parte a ciclului menstrual sau în timpul menopauzei.

· Dacă ești bărbat și ai trecut de 50 de ani, te simți epuizat și secătuit de energie. Nu-ți mai dorești să faci sex.

· Îți vine să mănânci orice, sau dimpotrivă, îți pierzi complet apetitul.

· Ai o senzație de gol la nivelul stomacului, sau o senzație de stres la nivelul plexului solar.

· Îți vine să bei foarte mult alcool.

· Îți vine să cheltuiești foarte mulți bani pe lucruri de care nu ai strictă nevoie.

· Simți o mare presiune în zona pieptului.

· Suferi de oscilații ale tensiunii arteriale.

· Ai o respirație superficială.

· Simți că ai un nod în gât.

· Nu-ți mai amintești foarte multe lucruri. Nu te poți focaliza, sau te focalizezi asupra unui singur lucru, care te face să te simți anxios și să fierbi în suc propriu.

Dacă te-ai recunoscut în simptomele de mai sus, urmează-mă în Clinica Totul Este Bine și vei găsi aici o gamă largă de soluții care ți-ar putea fi utile. Înainte de a trece însă la treabă, îți propun să urmărim împreună povestea Feliciei.

Felicia: o alunecare lentă în universul sumbru al depresiei

Felicia a venit la clinica mea și mi-a spus că se simte nefericită. Mi s-a părut ironic, căci numele ei înseamnă „fericire”.

Lectura intuitivă

Am analizat viața Feliciei. Aceasta avea o familie plină de iubire. Nu suferise de traume sau de tragedii. Nu am găsit însă nimic care să o pasioneze sau să îi dea un sens în viață. Era ca și cum ar fi trăit într-o casă aproape neluminată. Creierul ei nu se putea focaliza. Felicia nu era interesată de ceva anume, inclusiv de o carieră. Nu dispunea de energie pentru hobby-uri, nu-i venea să iasă în oraș sau să se vadă cu prietenii. În mod paradoxal, oamenii din jurul ei erau foarte activi, chiar dramatici, lucru care o deranja și o umplea de frustrare. Viața i se părea nedreaptă Feliciei, căci oamenii din jurul ei păreau fericiți, iar ea nu era.

Corpul

Lectura mea intuitivă a continuat, focalizându-se asupra stării de sănătate fizică a Feliciei. Am sesizat astfel că „fluidul bateriei” lipsea din creierul ei. M-am întrebat dacă nu există anticorpi care acționează împotriva tiroidei sale. Felicia mi se părea tristă și lipsită de speranță. M-am întrebat dacă nu există probleme cronice care fac ca sistemul ei imunitar să îi atace încheieturile. Am descoperit o astfel de problemă cronică în partea din spate a gâtului și am sesizat că își încleștează dinții și că are mușchii maxilarelor și ai cefei încordați.

Datele concrete

Felicia mi-a spus că s-a luptat întreaga viață cu depresia și cu dezamăgirea. Medicii numesc această condiție distimie, sau tulburare depresivă persistentă. Orice ar fi făcut, Felicia nu reușea să iasă din această stare sumbră de spirit. A încercat diferite suplimente, alimente și medicamente, dar nu a reușit să scape de depresie. Indiferent ce făcea sau cu cine era, nivelul ei energetic rămânea foarte scăzut. Felicia se simțea rătăcită, ca și cum ar fi navigat fără busolă și fără ancoră. Oare de ce nu reușea să fie vreodată fericită, la fel ca cei din jurul ei?

Unii terapeuți i-au spus Feliciei că ar putea suferi de sindromul oboselii cronice, recomandându-i diferite tratamente. Nici unul nu a ajutat-o. Alții i-au spus că suferea de o oboseală a glandelor suprarenale. Felicia a luat suplimente pentru cortizol și pentru tulburările sistemului imunitar, dar depresia nu i-a trecut. A continuat să fie din ce în ce mai tristă, de la o zi la alta. La toate acestea s-au adăugat și resentimentele. Această tristețe o împiedica să se bucure de o intimitate normală în relațiile sale. O parte din tratamentele recomandate pentru sindromul oboselii cronice, fibromialgie sau oboseala glandelor suprarenale au dat inițial unele rezultate, dar mai devreme sau mai târziu nu au mai produs efecte. Medicii i-au spus că suferă de „probleme subclinice ale tiroidei”, dar ea a rămas cu impresia că suferă de un virus.

Soluția

Tu suferi de tristețe și de frustrare? Ți se pare că fericirea fuge de tine, ascunzându-se întotdeauna „după colț”? Dacă suferi de o tristețe persistentă și de o lipsă de energie, există șanse mari să te îmbolnăvești de diferite probleme cum ar fi tulburările sistemului imunitar, diferite dureri și dezechilibre ale estrogenului, ale hormonilor glandelor suprarenale și tiroidei, ca să numesc doar o parte dintre ele. Dacă îți tratezi doar corpul, așa cum a făcut Felicia, fără a integra în acest tratament și mintea, nu îți vei putea restabili starea de sănătate. Invers, dacă îți tratezi doar starea de spirit, depresia și iritabilitatea, vei continua să suferi de simptomele corporale. De ce? Deoarece, pentru a-ți trata depresia și mânia asociate cu ansamblul corp-minte, este important să urmezi un tratament integral. Tristețea și mânia acționează simultan la nivelul corpului și al minții. Aceste emoții sunt ca un incendiu de pădure. Dacă nu sunt ținute sub control, ele pot crea inflamații la nivelul sistemului imunitar. Inflamațiile cauzate de depresie și de mânie conduc la bufeuri de căldură, la înroșirea pielii și la dureri, inclusiv la nivelul încheieturilor. Nu este exclus să apară inclusiv dificultăți de concentrare, un deficit de atenție și o stare de ceață mentală.

Cum putem ști dacă există o tulburare a stării de spirit la nivelul corpului și al minții? Depresia însoțește foarte multe boli inflamatorii. Numeroși marcatori ai inflamațiilor corporale apar inclusiv în cazul depresiei. Prin urmare, nu este suficient să tratăm doar creierul; noi trebuie să susținem inclusiv corpul. Folosirea suplimentelor, medicamentelor și afirmațiilor pentru tratarea tristeții, frustrării și inflamațiilor de la nivelul creierului și al corpului te poate ajuta să îți regăsești pofta de viață și bucuria de a trăi. Prin tratarea stării de spirit, tu nu te rezumi la însănătoșirea stării tale emoționale, ci îți tratezi inclusiv inflamațiile corporale. De altfel, se știe că numeroase antidepresive reduc inflamațiile și îmbunătățesc sistemul imunitar.

Ce putem spune însă despre psihoterapie? Este ea utilă în acest caz? Oamenilor care suferă de distimie, adică de un ciclu interminabil al depresiei, iritabilității și mâniei, le este extrem de utilă terapia cognitiv-behavioristă. Ce este de fapt această terapie cognitiv-behavioristă? Nimic altceva decât o examinare a gândurilor – aspectul cognitiv al terapiei – și o identificare a manierei în care afectează acestea comportamentul. Cu ajutorul unui terapeut specializat în terapia cognitiv-behavioristă în care au încredere, pacienții învață să își identifice și să dea nume tiparelor mentale care le afectează starea de spirit, dar și acțiunile pe care le fac și care au efecte similare. Nu-ți amintește acest lucru de afirmațiile lui Louise Hay? Ba da, și pe bună dreptate. Multe din afirmațiile lui Louise ajută la identificarea tiparelor mentale negative și la înlocuirea lor cu gânduri mai pozitive, mai pline de iubire și de bucurie, adică afirmative.

Medicamentele

Foarte mulți oameni au nevoie de suplimente nutriționale sau chiar de medicamente pentru a-și putea menține o stare de spirit pozitivă. Tu și terapeutul tău sunteți singurii care puteți decide ce tratament este cel mai indicat în cazul tău. Nu îți recomand însă să faci acest lucru de unul singur. Ca o comparație, dacă dorești un copil, nu poți face acest lucru decât împreună cu un partener. Într-o manieră similară, dacă dorești o renaștere a creierului și a corpului tău, tu ai nevoie de un partener. Prin urmare, îți recomand să apelezi la un terapeut în care ai încredere și să examinați împreună de ce suplimente nutriționale, plante medicinale, medicamente sau chiar hormoni ai putea avea nevoie pentru a-ți reconstitui chimia cerebrală adecvată.

La ora actuală nimeni nu știe cu precizie care sunt cele mai benefice medicamente și suplimente pentru această formă de distimie (tulburare depresivă persistentă). Din fericire, tu poți încerca mai multe tratamente posibile, în urma interacțiunii cu terapeutul tău. Prin urmare, nu îți recomand să te izolezi. Cere ajutor. Simpla interacțiune cu un terapeut în care ai încredere îți determină creierul să secrete opiate, niște neurotransmițători care îmbunătățesc starea de spirit. Molecula afecțiunii nu reprezintă un simplu „efect placebo”, adică nu există doar în creierul tău. Aceste opiate care stau la baza empatiei dintre oameni (îmbunătățind starea de spirit) invadează întregul corp și reduc inflamațiile cauzate de sistemul imunitar. De aceea, mobilizează-te și dă telefonul de care ai nevoie. Stabilește conexiunea necesară cu un terapeut, acesta fiind primul pas necesar pentru vindecarea ta.

Dacă suferi de o depresie paralizantă, care ți-ar putea pune în pericol viața, nu spune automat nu medicamentelor. Chiar dacă nu ești un mare fan al medicamentelor, preferând o abordare mai „naturistă”, gândește-te puțin. În cazul diabetului, pancreasul nu mai produce insulină, un hormon (sau neurotransmițător) important pentru chimia creierului și a corpului. Într-o manieră similară, trunchiul cerebral produce neurotransmițători pentru starea noastră de spirit. În cazul anumitor oameni, el încetează (din diferite motive) să mai producă acești neurotransmițători. Probabil că nu ți s-ar părea nimic nelalocul lui ca un diabetic să ia insulină sub formă de medicament, nu-i așa? Este foarte important să înțelegi că avem cu toții de ales, iar în cazul anumitor oameni medicamentele pot fi o opțiune validă, fie pe termen scurt, fie pe termen lung.

Să vedem așadar ce opțiuni ai dacă dorești să iei medicamente. Între acestea se numără antidepresivele triciclice de gen: Prozac, Zoloft, Paxil, Lexapro, etc. Pe de altă parte, există o gamă de antidepresive mai recente, care stimulează chiar neurotransmițătorii produși de trunchiul cerebral (despre care am vorbit mai devreme). Serotonina și norepinefrina sunt influențate de Effexor, Cymbalta, etc. Multe din aceste medicamente combat inclusiv depresia corporală, îndeosebi inflamațiile. Spre exemplu, Cymbalta reduce inflamațiile la nivelul încheieturilor în cazul oamenilor care suferă de sindromul oboselii cronice. Pe de altă parte, există medicamente și mai noi, cum ar fi Abilify, care influențează nivelul dopaminei și al serotoninei din corp. Ele sunt importante pentru persoanele care suferă de o combinație neobișnuită între anxietate și depresie. În sfârșit, există o serie de medicamente rar folosite, dar extrem de eficiente, numite inhibitori ai MAO (monoamin-oxidază), cum ar fi Nardil sau Parnate. Acestea sunt ideale pentru tratarea depresiei pe termen lung, dar necesită o dietă specială.

Dacă nu te simți pregătit să iei medicamente, trebuie să îți informezi medicul personal sau terapeutul. Și în acest caz, ai de ales între mai multe suplimente nutriționale:

· SAMe, 400 mg pe zi pe stomacul gol; 5-HTP sau rhodiola, câte 100 mg de 1-4 ori pe zi, dar numai cu condiția să nu suferi de sindromul bipolar. Discută cu terapeutul tău dacă este cazul sau nu să iei aceste supliment.

· Multivitamine: B6 și B12 sunt esențiale pentru producția de serotonină. L-metilfolatul, câte 15 mg timp de 60 de zile, poate fi de asemenea extrem de util în cazul celor care suferă de depresie.

· Testarea genetică: în ultima vreme a apărut un curent care recomandă testarea genetică pentru a stabili ce medicamente sau suplimente nutriționale sunt cele mai adecvate pentru persoana în cauză. Acestea pot stabili profilul enzimelor P450, subtipul MAO(A), și mulți alți indicatori, motiv pentru care foarte mulți oameni se grăbesc să „își testeze profilul genetic”, îndeosebi dacă primele tratamente nu i-au ajuta să se vindece. Este foarte adevărat că starea de sănătate poate fi determinată de gene, dar nu trebuie să uităm că activarea sau inactivarea genelor noastre depind de nenumărate influențe „epigenetice”, adică de experiențele noastre de viață. În medicină noi suntem învățați să tratăm oamenii, nu anumite „cifre”. De aceea, nu trebuie să crezi că un șir nesfârșit de analize ale sângelui te va ajuta foarte mult să găsești răspunsurile pe care le cauți. Statistic vorbind, cu cât medicii fac mai multe analize, cu atât mai probabilă devine obținerea unor rezultate fals pozitive, care detectează diferite nereguli în organism, indiferent dacă acestea sunt relevante sau nu.

Suferi de o stare de ceață mentală? Ai probleme de concentrare? Dacă da, există foarte multe suplimente care îmbunătățesc aceste simptome, pe lângă schimbarea în bine a stării emoționale:

· Ginkgo biloba, 240 mg, îmbunătățește puterea de concentrare și atenția. Întreabă-ți însă terapeutul dacă acest supliment este sigur pentru tine, căci unul din efectele sale secundare constă în subțierea sângelui.

· Ginseng siberian: se recomandă pentru echilibrarea cortizolului, oboselii glandelor suprarenale, și pentru capacitatea de concentrare și atenție.

· Ciocolata (cacaoa) conține feniletilalanină (PEA), o substanță care stimulează motivația și energia prin amplificarea producției de dopamină.

Alte tratamente pentru depresie

Schimbările pe termen lung ale neurotransmițătorilor care influențează starea de spirit pot afecta inclusiv sistemul imunitar. Acupunctura și plantele medicinale chinezești pot reduce aceste inflamații. Prin urmare, dacă suferi de o depresie la nivel corporal (la fel ca Felicia), indiferent dacă este vorba de sindromul oboselii cronice, de dureri sau de alte simptome, poți apela la un acupuncturist sau la un expert în medicina chineză tradițională, care îți pot oferi un tratament pentru meridianul splinei, cel al stomacului sau cel al rinichilor. Mulți acupuncturiști recomandă inclusiv plante medicinale, cum ar fi os draconis, care ușurează depresia și durerile corporale, și alină insomnia.

Deși depresia conduce frecvent la o mare oboseală fizică, este recomandabil să lucrezi cu un antrenor de exerciții fizice pentru reabilitarea glandelor suprarenale. Cele mai recomandate în această direcție sunt exercițiile aerobice. Dacă nu poți mai mult, începe cu 5 minute pe zi în prima săptămână și crește acest interval la 10 minute în a doua săptămână, și așa mai departe, până când vei putea face 20-30 de minute de exerciții pe zi. Este cunoscut faptul că exercițiile fizice conduc la secreția de opiate care îmbunătățesc starea de spirit și stimulează sistemul imunitar.

Peste toate, îți recomand să te uiți cât mai mult la filme și la programe care te fac să râzi! Evită în schimb cu cea mai mare grijă programele care te fac să plângi. La fel, cultivă compania oamenilor care te amuză, evitându-i în schimb pe cei care te deprimă și mai tare. De ce? Deoarece studiile au arătat că una din cauzele principale ale depresiei este chiar compania oamenilor deprimați. Nu vreau să spun cu asta că trebuie să îți eviți cei mai buni prieteni dacă aceștia trec printr-o perioadă mai proastă. Merită totuși să îți faci un inventar mai atent al prietenilor și cunoștințelor tale. Dacă ai un psihoterapeut, examinează împreună cu el relațiile din viața ta, pentru a înțelege mai bine care dintre ele te îmbolnăvesc și care te susțin cu adevărat.

Apropo de prieteni, ieși afară din casă! Propune-ți să ai un contact cel puțin cu o persoană pe zi, și nu vorbesc în nici un caz de poștaș. Du-te la o cafenea, într-un centru de recreație sau într-unul spiritual, și angrenează-te într-o conversație cu alți oameni. Izolarea este cea mai bună prietenă a depresiei. Prin urmare, nu te izola. Socializează!

Fă un masaj. Această tehnică asigură secreția unor neurotransmițători care îmbunătățesc starea de spirit și sistemul imunitar.

Conectează-te cu spiritualitatea ta, fie sub călăuzirea unui ghid, fie printr-o plimbare prin natură, prin rugăciune, meditație, sau chiar într-o postură meditativă. Orice încercare de a intra în contact cu divinitatea te ajută să te simți mai complet și să speri că mai devreme sau mai târziu totul se va rezolva.

Dacă ai tendința de a cădea în depresie în anumite perioade ale anului, cum ar fi toamna sau iarna, discută cu terapeutul tău despre acest lucru. Cumpără-ți o sursă de lumină cu spectru integral, care se găsește în foarte multe magazine naturiste.

Afirmații

Iubirea este opusul depresiei. Nu întâmplător, Louise îi încurajează pe cei care se simt deprimați să învețe cum să se iubească pe ei înșiși. Urmează și tu cele zece recomandări ale lui Louise pentru astfel de cazuri:

1. Nu te mai critica niciodată, nici în prezent, nici în viitor! Autocritica nu schimbă niciodată lucrurile, ci doar agravează situația negativă. Prin urmare, refuză să te mai critici și acceptă-te exact așa cum ești.

2. Nu te speria singur. Dacă te iubești cu adevărat, nu mai cultiva gânduri care te sperie, căci acestea nu fac decât să înrăutățească și mai mult starea de spirit negativă în care ai căzut. Nu mai fă din țânțar armăsar!

3. Fii blând, bun și răbdător cu tine însuți. Ca să înțelegi mai bine puterea răbdării, gândește-te la o grădină. Orice grădină începe de la un simplu petic de pământ pe care plantezi niște semințe. Le uzi apoi zilnic și ai grijă de lăstarii fragili care apar. Multă vreme nu pare să se întâmple însă nimic.

Dacă vei continua să faci însă ce trebuie, mai devreme sau mai târziu plantele vor răsări, vor crește și vor înflori. Gândește-te la viața sau la mintea ta ca la o grădină. Ce fel de evenimente dorești să se întâmple în viața ta? Ce tip de semințe trebuie să plantezi pentru ca acestea să se producă? Selectează-ți gândurile (semințele) care vor da naștere cândva la experiențele pe care ți le dorești.

4. Fii blând cu mintea ta. Ura de sine nu este altceva decât disprețul și respingerea la adresa gândurilor tale. Nu te detesta numai pentru că ai gânduri. Schimbă-ți cu blândețe aceste gânduri, orientându-le mai degrabă către iubirea de sine. Orice om merită să fie iubit, inclusiv tu!

5. Laudă-te. Nu ezita să te ridici în slăvi. Autocritica nu face decât să înlănțuiască spiritul interior, în timp ce aprecierea de sine îl eliberează. De aceea, spune-ți cât de bine te descurci în toate privințele, până la cea mai neînsemnată. Foarte mulți oameni refuză să facă vreun efort pentru a-și crea viața pe care și-o doresc, pentru simplul motiv că nu cred că o merită. Poate că așa li s-a spus când erau mici, când părinții i-au criticat pentru că nu știu să stea pe oliță sau au refuzat să le ia o înghețată, spunându-le că nu merită. În realitate, nu trebuie să ai foarte multe lucruri bune în viață pentru a te convinge că le meriți. Această convingere reprezintă afirmarea voinței noastre de a accepta binele în viața noastră. Permite-ți să accepți binele indiferent dacă ești de părere că îl meriți sau nu.

6. Descoperă modalități de a te sprijini pe tine însuți. Apelează la prieteni și lasă-i să te ajute. Solicitarea de ajutor atunci când ai nevoie de el reprezintă un act de putere, nu de slăbiciune. Este absurd să încerci să faci totul de unul singur, iar apoi să te înfurii pentru că nu ai reușit. Există incredibil de multe modalități prin care poți primi ajutor. Una sunt prietenii. Alta sunt grupurile de sprijin, care există pentru aproape orice. Dacă nu găsești un grup de sprijin pentru ceea ce te interesează, ți-l poți forma singur.

7. Manifestă-ți iubirea față de aspectele tale negative. Nu uita că tu ai fost cel care ți-ai creat toate tiparele și obiceiurile negative, pentru a-ți îndeplini anumite nevoi, iar acest mecanism a funcționat. Nu există om care să nu fi făcut vreodată alegeri greșite. Ceea ce contează este să nu te cramponezi de ele. Vestea bună este că tu ai întotdeauna de ales. Tu poți renunța oricând dorești la un tipar vechi, alegând unul diferit, care să te susțină și să te ajute. Renunțarea cu iubire la vechile tipare negative te ajută să faci lin tranziția către tiparele noi, mai pozitive.

8. Ai grijă de corpul tău. Reamintește-ți că acesta reprezintă casa în care locuiești. Tu te-ai mutat în ea atunci când te-ai născut, și nu o vei părăsi decât atunci când vei pleca de pe această planetă. Prin urmare, iubește-ți casa și ai grijă de ea. Fă exerciții fizice care îți plac, lucruri care te distrează, și ai grijă ce introduci în corp. Abuzul de droguri este prevalent pe pământ, fiind una din cele mai populare metode de escapism. Chiar dacă te droghezi, nu înseamnă însă că ești un om rău. Înseamnă doar că nu ți-ai găsit o modalitate mai pozitivă de a-ți împlini nevoile. Din păcate, drogurile modifică realitatea și inhibă sistemul imunitar până la un nivel periculos. În consecință, cultivă idea că ești în siguranță atunci când îți conștientizezi sentimentele; nu mai încerca să le ascunzi sub preș cu ajutorul drogurilor. Conștientizarea propriilor sentimente face parte integrantă din iubirea de sine. De altfel, nu trebuie să uiți că acestea sunt efemere. Ele nu rămân niciodată pentru totdeauna.

9. Lucrează cu oglinda. Cunosc enorm de mulți oameni care și-au schimbat întreaga viață uitându-se pur și simplu în oglindă și spunându-și: „Te iubesc. Te iubesc sincer și necondiționat”. La început ți se va părea nefiresc sau neadevărat, și ar putea scoate la suprafață o stare de tristețe, mânie sau teamă, dar dacă vei continua să repeți această afirmație simplă ori de câte ori te afli în fața unei oglinzi, energia ta interioară va începe să se schimbe. Vei învăța astfel să renunți la gândurile și comportamentele distructive și să te accepți pe tine însuți, considerându-te o ființă care merită să fie iubită.

10. Există mai multe modalități prin care poți lucra cu oglinda. Personal, primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineață este să mă așez în fața oglinzii și să îmi spun: „Te iubesc. Ce pot face astăzi pentru tine pentru a te face fericită?” Aplică și tu această metodă, iar apoi ascultă răspunsul primit. La început este posibil să nu auzi nici un mesaj, căci ești atât de obișnuit să te critici și să te umilești singur încât nu știi cum să reacționezi în fața unui gând atât de plin de iubire. Continuă să asculți însă și învață să capeți încredere în tine însuți. Ori de câte ori ți se întâmplă ceva neplăcut, grăbește-te în fața oglinzii și spune-ți: „Te iubesc! Te iubesc necondiționat, indiferent de ceea ce s-a întâmplat!” Evenimentele apar și dispar, dar iubirea de sine rămâne constantă și reprezintă cel mai important lucru din viața ta.

11. Lucrează cu iertarea în fața oglinzii. Privește-te în ochi și spune-ți: „Te iert. Te iert pentru că te-ai cramponat atât de mult timp de vechile tipare negative. Te iert pentru că nu te-ai iubit pe tine însuți. Te iert pentru tot ce ai făcut vreodată”. Dacă dorești, poți discuta inclusiv cu alți oameni în fața oglinzii. Spune-le în această formă tot ceea ce ai dori să le spui în realitate, dar te temi. Iartă-i. Solicită-le iubirea și aprobarea. Aceasta este o modalitate minunată de a discuta cu părinții sau cu partenerul de cuplu. La fel de bine, poți discuta cu medicul tău, cu șeful sau cu orice alt om căruia îți este teamă să îi spui în față ce gândești. Nu uita însă să îți închei întotdeauna aceste conversații spunându-ți că te iubești și te aprobi pe tine însuți.

12. Lucrul care contează cel mai mult este intenția. Spune-ți: „Am intenția de a învăța să mă iubesc pe mine însumi”. Crede-mă: universul te va auzi!

II. Stările emoționale oscilante

Ciclurile emoționale pot include toate simptomele depresiei și mâniei pe care le-am analizat în secțiunea precedentă. La acestea se adaugă și așa-numitele stări emoționale oscilante, care apar și dispar periodic, fiind însoțite adeseori de probleme de sănătate la fel de oscilante, aparent fără vreo legătură cu experiențele vieții. Corpul manifestă la rândul lui simptome oscilante, fiind când bolnav, când sănătos, aparent fără vreo legătură cu ceea ce faci pentru sănătatea ta. Când ți-e lumea mai dragă, te trezești în derivă. Nu numai că devii deprimat și frustrat de acest lucru (cine nu ar fi?), dar te mai și îmbolnăvești fizic. În cele din urmă începi să te simți mai bine, dar peste o lună sau două întregul ciclu se repetă. În timp, perioadele de fericire devin din ce în ce mai scurte, iar cele neplăcute din ce în ce mai lungi.

Unii oameni compară stările emoționale oscilante cu sindromul bipolar. Într-adevăr, acesta constă într-o trecere de la tristețe la bucurie, apoi la iritabilitate și mânie, și tot așa, la infinit. Creierul acestor oameni pare să aibă dificultăți în a-și menține o stare emoțională, oscilând dramatic între depresie și o bucurie excesivă, iar apoi furie și iritabilitate, sau diferite stări amestecate și confuze. Personal, am convingerea că există inclusiv un sindrom bipolar corporal, în cazul căruia neurochimia organismului are probleme la fel de mari cu menținerea stării de echilibru. Într-un astfel de caz, indiferent de ceea ce mănânci, ce suplimente iei, ce tratamente faci și ce medicamente consumi, corpul tău nu reușește să își mențină starea de echilibru. Acest lucru poate fi explicat: mulți neurotransmițători care guvernează sistemul imunitar, cel hormonal, digestia, alergiile, sistemul cardiovascular și așa mai departe guvernează în același timp depresia, tristețea, bucuria, mânia, iubirea și teama. Prin urmare, în cazul în care creierul tău are probleme cu mecanismul de menținere a stării de echilibru, corpul va avea mai devreme sau mai târziu același tip de probleme.

Citește lista simptomelor care urmează (care se adaugă la listele din secțiunea precedentă) și bifează-le pe cele care se aplică în viața ta în momentul prezent.

Simptomele minții

· Deși în general ai o stare de spirit bună, când și când te simți fără nici un motiv rănit, respins sau mohorât.

· Ai momente în