Întoarce-te la copilul din tine

Bun găsit, dragul meu prieten! Îți mulțumesc că ai decis să ne întâlnim. Mă bucur să te cunosc și te felicit pentru alegerea făcută. Sper din suflet că la sfârșitul acestei mici călătorii pe care o vom face împreună, TU să fii cel care te vei felicita. Pentru că, de fapt, ceea ce vreau eu să-ți amintesc prin acest dialog pe care îl vom purta este că în această călătorie pe care toți o facem pe Pământ, ceea ce contează, de fapt, cu adevărat ești chiar TU. Da, dragă prietene, călătoria aceasta poate fi minunată dacă știm să ne bucurăm cu adevărat de fiecare etapă a ei, fără să ne grăbim spre destinație! Ce spui? Am reușit cât de cât să-ți stârnesc curiozitatea? Te prinzi în acest joc? Vrei să însușim împreună o nouă abordare? Păi... dacă mă întrebi pe mine, eu zic să încerci. La urma urmei, nu ai nimic de pierdut, nu? Așa că, pregătește-te să plecăm împreună în această călătorie care se numește – atât de frumos – VIAȚA! Ia-ți cu tine un echipament ușor și lejer, o încălțăminte comodă și un rucsac în care, pentru început, vei așeza DECIZIA. Cum care decizie? ACEEA DE A FI TU ÎNSUȚI! Aaa... deja ai început să mă bați la cap cu întrebările! În regulă! Știi doar că pentru asta sunt prietenii – o să-ți răspund cu plăcere: da, este foarte importantă această decizie, deoarece: Cea mai importantă persoană din viața ta ești tu. A fi cu tine înseamnă a te iubi. Manifestă-te așa cum simți și așa cum ești. Fii tu însuți, fără să te străduiești a fi perfect. Simte-te liber, renunță la clișee. Sufletul tău este frumos, iubește-l. Ești unic, deci ai încredere în tine! „Tu ești singura persoană cu care vei trăi pentru totdeauna!”1 Ei, ce crezi, ești curios? Am reușit cât de cât să te conving? Atunci, hai să ne pregătim de drum! Încet, încet, vom umple rucsacul. Cu ce? Vei vedea pe parcursul călătoriei. Deocamdată, cu permisiunea ta, în acest minunat joc, îmi voi lua rolul de ghid. Așadar, să ne urăm „drum bun!”

................................................................................................................................................................

Pe parcursul acelor luni, așa cum îți spuneam, am trecut prin diverse faze în lupta mea cu mine însămi de această dată. La început, vinovăția mă chinuia îngrozitor. Cuvântul „dacă” devenise în mintea mea instrument de tortură – dacă aș fi făcut mai mult pentru ei, dacă aș fi fost mai atentă, dacă m-aș fi comportat altfel… – toate aceste întrebări fără răspuns nu făceau însă altceva decât să-mi adâncească și mai mult prăpastia în care simțeam că mă prăbușesc. Săptămâni și luni de-a rândul, pot să spun că doar am supraviețuit și atât. Eram ca un robot care doar se mișcă și respiră. Așteptam înserarea în speranța că somnul îmi va aduce uitarea. Din păcate, dimineața începea la fel de dureros. Stăteam zile întregi în pat, rememorând și analizând fapte, date, momente. Sute de întrebări mi se încolăceau haotic în minte. Mi-ar fi trebuit un înțelept care să-mi lămurească sutele de „DE CE”-uri cu care începeau, de obicei, toate gândurile mele. Mă surprindeam privind ore în șir spre telefon, în speranța că va suna, că îmi va da cineva o soluție miraculoasă care să mă scoată din cumplita suferință în care mă aruncasem cu mintea și sufletul meu. Simțeam că propria mea casă mi-a devenit mormânt și că minunata lumină a soarelui mă doare acum. Cum de ajunsesem aici? Unde greșisem oare atât de mult? De ce mă lăsasem atât de absorbită de toate grijile cotidiene, fără să-mi aduc aminte și de mine? Ce anume se întâmplase și când ajunsesem atât de singură? Când se crease vidul acesta din jurul meu fără ca eu să-l observ? Oare de ce mă simțeam atât de pustiită? La urma urmei, mai erau și alți părinți cărora le plecaseră copiii de acasă. Și alti oameni pierduseră persoane dragi. Și totuși, viața mergea mai departe cu bune și cu rele! Oare eu de ce am impresia că a mea s-a oprit în loc și că nimic, dintr-o dată, nu mai are niciun sens? Nu mai sunt oare în stare să mă adun și să merg mai departe cum am făcut-o de fiecare dată? Unde a dispărut femeia puternică care rezolva problemele tuturor și pe care toți se puteau bizui? Cea care nu spunea niciodată „nu pot”, indiferent cât de greu i-ar fi fost! Mă torturam singură cu vinovății închipuite, regrete tardive și critici nejustificate. Într-un cuvânt, eram propriul meu dușman. Și atunci, cum să reușesc să mă echilibrez? Cum să nu simt acel vid interior care mă devora până la ultima celulă, dacă eu însămi mi-l creasem? De ce căutam numai în afara mea? Doar până la urmă, seara sau în momentele de singurătate, tot EU cu MINE rămâneam! Și am realizat atunci că toată viața mea îmi îndreptasem atenția, timpul și așteptările într-o direcție greșită! Am uitat de trecerea anilor, încercând să câștig iubirea celor din jur, dăruind tot ceea ce credeam că este mai bun în mine, chiar dacă, de multe ori, îmi sacrificam propriile visuri și scopuri personale, ba chiar și sănătatea, ca să descopăr acum că aceste minunate lucruri pe care le-am căutat cu atâta disperare pretutindeni au existat dintotdeauna, de fapt, în mine însămi! M-am oprit, uluită, din vârtejul acela de gânduri și sentimente contradictorii și am privit, pentru prima dată, cu calm și detașare, în interiorul meu. „ Ce interesant! De aceea îmi vorbeai tu despre opriri sau stații? Și ce-ai descoperit?” Am descoperit o fetiță cu ochii mari și triști, care tânjea după apreciere și IUBIRE! O FETIȚÃ PE CARE EU ÎNSÃMI O LÃSASEM ORFANÃ CU MULȚI ANI ÎN URMÃ! O fetiță care se străduise să câștige aprecierea tuturor, să demonstreze că poate fi la înălțimea așteptărilor, căreia îi era frică să nu dezamăgească, care crezuse că, oferind necondiționat totul, va primi cu aceeași măsură. O fetiță care rămăsese orfană acum pentru a doua oară! „ Ooo! Draga mea prietenă! Poți să-ți spun și eu acum așa? Ce frumos mi se pare acest lucru pe care mi-l povestești! Și ce-ai făcut în acele momente?” Am luat-o în brațe și am plâns împreună, promițându-i că, de acum încolo, nu o voi mai părăsi niciodată și că voi avea grijă să primească tot sprijinul și iubirea după care tânjise până atunci! Am asigurat-o că voi fi eu părintele ei, că întotdeauna ea va fi pe primul loc, că nimeni nu o va mai critica și că, INDIFERENT DE CE A FÃCUT ȘI CE VA FACE, O VOI IUBI NECONDIȚIONAT AȘA CUM ESTE! Dintr-o dată, acea senzație cumplită de singurătate și inutilitate a dispărut, s-a topit. Regăsind fetița, m-am regăsit, de fapt, pe mine. Am descoperit în ea acea piatră prețioasă numită iubire pe care noi, treptat, odată cu trecerea anilor, o acoperim cu straturile problemelor emoționale cu care ne confruntăm de-a lungul vieții. Ca prin farmec, viața mea a căpătat iarăși sens. Unul nou, profund, înălțător. Acela de a trăi pentru mine și cu mine. Descoperisem acea iubire pură care reprezintă însăși sursa vieții, acea libertate absolută care nu mă condiționează niciodată. M-am trezit că sunt învăluită de o pace divină. În sfârșit, m-am cunoscut cu adevărat, mi-am regăsit esența, pacea, sufletul meu. Am libertatea absolută acum să-l îngrijesc și să mă bucur împreună cu el. Nu mai trebuie să aștept să sune telefonul ca să mă simt bine și nici să fac eforturi până la renunțarea de sine pentru a câștiga bunăvoința celor din jur. De ce aș mai fi cău tat ceva în afara mea acum când realizasem că această iubire pură sunt chiar eu, acea fetiță care a venit pe acest pământ cu toate aceste daruri, ca toți ceilalți. Mi-am propus să încep să o cunosc mai bine. A trecut un an de atunci și în fiecare zi, continui să mă redescopăr, bucurându-mă ca un copil. E o experiență minunată care îți schimbă total modul în care te percepi. Întreaga viață se naște și se modelează din fluxul iubirii. De aceea, este minunat atunci când reușești să te integrezi în acel flux. „Sunt de-a dreptul uluit! Dintr-o dată, m-ai făcut să zâmbesc și să simt o stare de duioșie! „ Mă bucur din suflet dacă am reușit acest lucru. Aceasta înseamnă că suntem pe drumul cel bun și că sinceritatea cu care mi-am dezvăluit sufletul în fața ta nu a fost în zadar. Am făcut-o tocmai pentru a înțelege cât de importantă este pentru noi această minunată stare: IUBIREA DE SINE. Indiferent în ce etapă a vieții o descoperim, ea este cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi. E acel combustibil secret care face ca trenul vieții noastre să călătorească lin și fără suferință.” Îți mulțumesc, ghidule, că mi-ai împărtășit și mie acest secret! „Cu mare drag, prietene, dar acum, trebuie să mai reții un aspect la fel de important: nu e suficient să știi acest lucru, este nevoie să o și manifești. Abia atunci, scopul călătoriei noastre va fi împlinit în totalitate! La fel ca tine, și eu am crezut că, odată ce mi-am propus acest lucru, restul va veni de la sine. Din păcate, lucrurile, pentru mine, nu erau atât de simple cum păreau la prima vedere. După ce am descoperit un lucru știut de mii de ani (că puterea stă în mine însămi), mi-am propus să-mi schimb complet abordarea și să încep să mă iubesc cu adevărat. Însă vechile obiceiuri de a percepe viața nu erau atât de ușor de anihilat. Eram conștientă de eficiența scopului propus, mă străduiam din ce în ce mai des să îmi ascult și inima, nu numai mintea, dar mereu mă trezeam că aceasta îmi impune limite. Mi-am dat seama că va fi un proces de durată și de aceea, am început să studiez și să experimentez tot ceea ce credeam și simțeam eu că mă ajuta în această dezvoltare personală și spirituală pe care mi-o propusesem. Dintr-o dată, viața mea începuse să aibă un nou sens! Unul care reușea să-mi umple sufletul de bucurie! Citeam, meditam, mă rugam și încercam în orice moment al vieții să mă bucur și să-mi ofer mie însămi iubire. Să mă apreciez și să mă accept așa cum sunt, fără să mai regret nimic din trecut și fără să-mi fie frică de viitor. Încercam să trăiesc în timpul lui ACUM, bucurându-mă de tot ceea ce-mi oferea viața și Divinitatea. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult ceea ce-mi spui! Abia aștept următoarea etapă a călătoriei noastre! Mă bucur. Deocamdată, ai mare grijă de rucsacul tău și pregătește-te să-l umpli! Așa cum îți spuneam, eram încântată de noul traseu pe care trenul vieții mele se înscrisese. Dar trebuie să-ți mărturisesc că oricâte eforturi făceam, îmi era destul de dificil să manifest iubirea de sine. Îmi ofeream mult mai des ca odinioară mici bucurii, eram mult mai tolerantă cu mine, iar momentele în care încercam, în sfârșit, să mă poziționez pe primul loc în prioritățile mele se înmulțiseră. Însă nu de puține ori, surprindeam un oarecare sentiment de vinovăție. Oare nu devin prea egoistă? Pentru că acum, acele opriri în care reușeam să privesc în interiorul meu erau mult mai dese și mai relaxate, mi-am dat seama că nu voi reuși niciodată să mă iubesc cu adevărat fără ca, mai întâi, SÃ MÃ IERT pe mine însămi! Să te ierți? Ce mai vrei să spui și cu asta? Chiar că ești omul surprizelor! Da, dragul meu, nu fi așa mirat și, te rog, odată cu urechile, deschide-ți și rucsacul minunat! Pentru că IERTAREA este a doua CHEIE pe care te voi ruga să o pui bine în bagajul tău! Deocamdată, ai însă încredere în mine și crede-mă pe cuvânt. Va veni și momentul în care te vei bucura că m-ai ascultat și ai ales să încerci să folosești aceste CHEI! Bine, bine, cum spui tu, le voi păstra cu grijă! La urma urmei, ce am de pierdut? Știi cum se spune: dacă încerci și nu e adevărat, n-ai pierdut nimic, dar dacă nu încerci și e adevărat, ai pierdut totul! Ei, simpaticul meu companion, văd că încep și eu să învăț lucruri noi de la tine. Călătoria noastră devine din ce în ce mai plăcută și mai constructivă. Mă bucur, însă aș vrea totuși să-mi dai și aici câteva lămuriri! Ce-ai vrut să spui mai devreme referindu-te la IERTARE? O voi face cu cel mai mare drag, mai ales că este parte integrantă din experiența noastră. Dar ca să fie mai amuzant, te-aș întreba următorul lucru: când aștepți pe cineva drag, un musafir special care urmează să vină la tine, ce faci?

...................................................................................................................................................................

Tocmai de aceea te-am și invitat în această călătorie în care ne-am propus să redescoperim iubirea de sine, pentru că ea este, în fond, remediul tuturor problemelor. Iubirea este acea energie a universului care face ca totul să evolueze în armonie. Găsirea ei presupune îndepărtarea și anihilarea tuturor aspectelor despre care ți-am vorbit. Ea este Soluția supremă. Este darul cel mai mare pe care Divinitatea ni l-a făcut atunci când ne-a trimis cu o misiune pe acest Pământ. De aceea, este esențial pentru evoluția noastră pe toate planurile să o redescoperim și să o manifestăm. Este asul din mâneca umanității, dacă vrei să-i spunem așa. Frumusețea cea mai mare este că noi am avut-o dintotdeauna în interiorul nostru. Totul este să o redescoperim, dând la o parte straturile de zgură cu care am sufocat-o de-a lungul vieții. Așa că mi-am propus să o luăm pas cu pas, până ajungem la ea. Nu poți oferi sau primi iubire de la cei din jur dacă nu ți-o oferi, mai întâi, tu însuți, pentru că tu ești cel care o poartă în interior. Tu ești cel care trebuie să o regăsească, făcând-o să strălucească în toată splendoarea ei, vindecându-te pe tine și, implicit, Eul tău surprins în toate experiențele din viața ta. Așa că mă bucur nespus să-ți împărtășesc această metodă de întoarcere la copilul din tine. Am văzut cât de bine funcționează la mine și la cei pe care i-am ghidat să o facă. Văzând rezultatele ei spectaculoase și aproape spontane, mi-am propus să o perfecționez împreună cu tine, oferind-o tuturor celor care își doresc să-și trăiască adevărata menire pentru care au venit, și anume aceea de a manifesta iubirea divină în toate formele ei și de a duce o viață sănătoasă și armonioasă. „Din câte am constatat, și în ființa mea, s-au adunat suficiente straturi peste această piatră prețioasă. Ce-ar trebui să fac pentru a începe să le îndepărtez?” Lucrul cel mai important pe care trebuia să-l faci, l-ai făcut. Acela de a lua decizia să pornești împreună cu mine în această expediție minunată a descoperirii comorii din interiorul nostru. Restul ține doar de voință și perseverență, de dorința ta de a fi fericit și sănătos. Așa că până la momentul în care o să fii pregătit să experimentăm împreună toate etapele ei, eu zic să fii din nou copil, propunându-ți să vindeci copilul din tine. Începe cu prima etapă a „Jocului”. O vom denumi metoda fotografiei copil. După cum bine ai sesizat, te confrunți cu suficiente probleme emoționale care îți afectează în mod negativ mai toate aspectele vieții (autocritică, vinovăție, resentimente, teamă). Așa că nu mai sta pe gânduri și ia măsuri. Nu aștepta și nu le mai lăsa să-ți facă rău, căci rezolvarea lor este la îndemâna ta acum.

..................................................................................................................................................................

Jocul- Metoda fotografiei copil

Când ai o clipă de liniște și îți oferi un moment de intimitate cu tine însuți, pentru a te putea concentra, așază-te într-un loc în care să nu fii deranjat de nimeni cel puțin douăzeci de minute. Ți-aș recomanda să fie un mediu cât mai prietenos și reconfortant, pentru a te putea abandona simțurilor tale și pentru a putea fi relaxat. O respirație ușor controlată te-ar putea ajuta în demersul tău. Pune-ți la îndemână o fotografie de pe vremea când erai copil, de preferință de la vârsta de trei – cinci ani. Ai grijă să fie cât mai clară, iar ochii să fie destul de bine evidențiați. Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, iar energiile noastre care se imprimă în fotografii se păstrează de-a lungul timpului. De aceea, aceștia îți vor oferi un bun canal de comunicare cu tine însuți, deoa

rece 70 % din comunicarea cu Sinele se face prin intermediul lor. Dacă ai la îndemână, poți folosi chiar și o lupă. Ce-ți rămâne de făcut este să te deschizi în fața emoțiilor tale și să te „joci” cu ele. Ai la dispoziție vizualizarea, puterea minții, relaxarea. Folosește-ți din plin aceste daruri, fiind relaxat și creându-ți ție însuși senzația că te joci. Dar în această detașare, menține-ți percepția trează pentru a putea identifica mesajele pe care partea emoțională a creierului tău le va transfera în corp sub formă de senzații. Privește zâmbind în ochii de copil și întreabă-l: „Ce mai faci?”. Fii foarte atent la ceea ce simți. Chiar dacă pentru moment, ai impresia că nu se întâmplă nimic, respiră adânc și pune din nou întrebarea: „Ce mai faci?”. Percepe-ți fiecare senzație care apare și las-o să se manifeste. Indiferent cât de intensă va fi aceasta, n-o reprima, nu o bloca și nu fugi de ea. Dă-ți frâu liber sentimentelor, oricare vor fi acestea. Dacă îți vine să plângi, fă-o, dacă îți vine să râzi, la fel. Fii atent la orice cuvânt îți apare în minte, identifică-ți orice senzație nouă apărută în corpul tău. Scanează-l relaxat, luând act de ceea ce îți semnalează (încordare, durere etc.), conștientizeaz-o, las-o să se manifeste, apoi folosește-ți imaginația topind-o într-o lumină alb-strălucitoare. Poți continua dialogul până devii complet liniștit. Este posibil să-ți revină în memorie o amintire din copilărie despre care nici nu-ți mai amintești. Procedează la fel. Dacă este o amintire neplăcută, conștientizeaz-o, fără a o retrăi în amănunt, iar în momentul topirii în oceanul de lumină, cere-i iertare. „Îmi pare rău, iartă-mă. Prezintă-i apoi copilului varianta pozitivă a acestei amintiri (pur și simplu, schimbă scenariul cu unul fericit, păstrând personajele). Continuă dialogul cu copilul din tine, de data aceasta schimbând întrebarea:

„Cum te simți?”. Procedează la fel ca și prima dată, lăsându-te ghidat de senzațiile și intuiția ta. Dacă simți nevoia, inițiază cu el un dialog. Folosește un ton blând și protector. Ascultă ce are de spus. Dacă are nemulțumiri, oferă-i soluții pline de iubire. Când îl simți că se liniștește, întreabă-l: „Totul este în regulă cu tine?”. Fii pozitiv. În momentul în care te simți perfect detașat, încheie-ți meditația, mulțumindu-i copilului din poză și din interiorul tău, și promite-i că vei avea grijă de el și-l vei iubi necondiționat, indiferent de circumstanțe. După ce termini, este bine să notezi mesajele mai importante pe care le-ai recepționat (indiferent sub ce formă le-ai primit – senzații, gânduri, imagini). Îți vor fi de folos mai târziu, când vei trece la rezolvarea lor amănunțită. Este posibil ca după această fascinantă întâlnire, să fii cuprins de o moleșeală plăcută, apoi de un somn odihnitor. De aceea, este bine să-ți rezervi câteva momente pentru acest lucru. De asemenea, dacă emoțiile apărute în urma dialogului sunt intense și pot deveni apăsătoare, nu insista prea mult asupra lor. Conștientizează-le plenar și nu te scufunda prea adânc în ele. Eventual, vei reveni la o nouă întâlnire. Ia doar act de acestea, eliberează-le și treci mai departe. De asemenea, nu încerca să le găsești atunci explicații, ci doar fii conștient de mesajul și intensitatea lor. Aș vrea să-ți atrag atenția că, indiferent ce amintiri ți se vor releva, ia doar act de ele, fără a emite judecăți, oricât de dureroase ar fi acestea. Cramponarea nu face decât să le lege și mai mult de noi. Transcende-ți mintea și lasă spiritul să se manifeste. Dacă la prima întâlnire, trăirile devin prea intense și simți că e prea mult pentru tine, nu forța, mulțumește-i copilului, spune-i că o să revii și ia o pauză. Amintește-ți că acesta este în interiorul tău și că îl poți ori când contacta. Când te simți pregătit, revino la el, continuând dialogul cu aceleași întrebări. Repetă această procedură atât cât simți tu că este nevoie. În momentul în care vei avea senzația că acesta îți zâmbește luminos, iar întâlnirea îți stârnește doar o senzație plăcută și un zâmbet șăgalnic, atunci înseamnă că poți să treci la etapa următoare, acea a copilului de șapte – opt ani (metoda fotografiei elev). Procedează la fel: cu multă blândețe, ascultă-ți sufletul să vezi ce are de spus. Nu folosi mintea analitică pentru a căuta explicații la ceea ce-ți transmite, ci doar experimentează prin toate simțurile tale. Conversațiile pot fi făcute într-una, două sau mai multe ședințe. Depinde ce ai acumulat până la acea etapă și ce are de spus copilul. Sufletul tău va ști să-ți spună când să te oprești. Totul este să rămâi deschis la ceea ce-ți comunică el. Atunci când îl percepi luminos, iar spiritul tău vibrează scăldându-se în zâmbetul său inocent, treci la etapa adolescentului (15 – 19 ani) (metoda fotografiei-adolescent), procedând identic. Fii receptiv și plin de iubire. Ascultă-i pe ei, căci te asculți pe tine! Vindecă-i pe ei, căci te vindeci pe tine. Iubește-i pe ei, căci te iubești pe tine! Dacă simți nevoia, după ce ai discutat cu fiecare în parte, poți să stabilești câteva întâlniri cu toți trei, respectând însă ordinea cronologică a vârstelor. De asemenea, poți să extinzi experiența și la alte limite de vârstă. Intuiția te va ghida, totul este să o asculți prin toate simțurile tale. Am avut un pacient care, după ce a parcurs procedura, mi-a spus că el simte nevoia să discute și cu Eul său mai tânăr, cel de 20 – 25 de ani. În acea perioadă, intuia că acumulase cele mai traumatizante emoții. L-am încurajat să o facă, iar experiența pe care a trăit-o a fost de-a dreptul dramatică! Însă, indiferent la ce etapă de vârstă vrei să ajungi, nu uita că, mai întâi, este necesar să-i asculți pe cei mici. După ce termini conversațiile, odihnește-te puțin și revino la îndeletnicirile tale zilnice. Detașează-te de momentul respectiv, învăluindu-l în iubire și nu-ți petrece toată ziua sub impactul unor eventuale emoții negative. Rolul acestor întâlniri este acela de a conștientiza, elibera și vindeca, nicidecum de a ne găsi noi motive de suferință. Dacă te simți ușor amețit sau tulburat în urma celor descoperite, bea puțină apă, plimbă-te în natură, încercând să te bucuri de tot ceea ce ne oferă ea. Există și posibilitatea ca la prima întâlnire, să ai senzația că nu reușești să percepi niciun mesaj, crezând că acesta nu are nimic de comunicat. Personal, nu am întâlnit încă o asemenea situație, dar nu trebuie să o excludem. Nu te descuraja; probabil, blocajul este mai puternic decât te-ai așteptat sau ești atât de concentrat pe rezultate, încât nu reușești să te relaxezi suficient de mult astfel încât să auzi plânsetul copilului din interiorul tău. De multe ori ne este frică să ne relaxăm total pentru o clipă, de teamă că lucrurile o vor lua razna dacă abandonăm ideea de control. Însă nu trebuie să-ți faci griji, căci simplul fapt că te-ai întors la el a declanșat procesul de vindecare. Mai devreme sau mai târziu, acele mesaje vor veni la tine sub forma unor sentimente, amintiri sau chiar vise. Copilul din interiorul tău a tânjit prea mult după afecțiunea ta, iar ție ți-a fost prea dor de el ca acum să nu puteți comunica. Important este să fii deschis, deoarece el te va ghida exact înspre problemele care l-au făcut să sufere.

..................................................................................................................................................................

INTREBÃRI Ș;I RÃSPUNSURI

1. Cine poate folosi această metodă?

Oricine își dorește cu adevărat să se cunoască, să se vindece și să își schimbe viața în bine.

2. Dacă nu are alte opțiuni sau nu dorește să le aibă, o poate experimenta de unul singur? Va avea aceeași eficiență?

La modul ideal, așa cum îți spuneam și mai devreme, mai ales pentru cei care știu că au suferit traume severe în copilărie sau adolescență, ar fi indicat ca cel puțin prima oară să o parcurgă împreună cu cineva care este bine intenționat, care stăpânește bine metoda și are oricând disponibilitatea și priceperea de a-l ghida și a-i oferi soluții pline de compasiune și înțelegere. În cazul în care nu are această posibilitate sau încă nu se simte pregătit să o facă, o poate experimenta și singur, ținând cont de anumite recomandări: să citească atent și integral cartea; să recitească foarte atent de cel puțin două ori etapele metodei, reținând toate detaliile care sunt extrem de importante, urmând-o pas cu pas, fără a sări vreo etapă. Dacă are posibilitatea, își poate înregistra propria voce care să îl ghideze sau poate folosi un DVD cu indicațiile mele. Când o parcurge pentru prima oară, este de recomandat respectarea tuturor etapelor și a tuturor indicațiilor pentru o eficiență cât mai mare și pentru a nu crea confuzie copilului interior. Încrederea, deschiderea, optimismul, abordarea pozitivă a tuturor problemelor apărute îi vor fi de mare ajutor. Să nu uite că „nu există înălțimi de neatins, ci numai aripi prea scurte”.

3. Cum procedez în momentul în care copilul interior nu răspunde?

Așa cum ți-am mai spus, copilul interior a așteptat, dorindu-și prea mult să fie regăsit și vindecat, ca să nu răspundă. Singurele blocaje care pot apărea pot fi determinate tot de limitele dictate de neîncrederea în noi. Sau adultul este prea crispat și atașat de rezultat. Succesul constă în a fi relaxat, detașat și deschis emoțiilor și posibilității de a se cunoaște în sfârșit cu adevărat. Este important să manifești răbdare și înțelegere. E suficient că l-ai salutat, întrebându-l ce mai face și cum se simte. Dacă ai impresia că nu-ți răspunde, respiră adânc, relaxează-te și întreabă din nou cu blândețe. Uneori, pentru copiii care au suferit traume majore, cuvintele magice „te iubesc” rostite din tot sufletul pot face, cu adevărat, minuni. Reia întâlnirea mai târziu sau a doua zi, atunci când ești pregătit. Oricum, este important să dedici, zilnic, cel puțin zece minute acestui moment. Dacă ai început procesul și nu ești mulțumit de rezultate, nu renunța și nu fă pauze mari. Copilul interior nu trebuie să se simtă abandonat din nou. La prima experiență, așa cum ți-am mai spus, pot apărea doar emoții dublate de cuvinte (frică, singurătate, abandon, rușine etc.). Acestea pot fi însoțite de simptome fizice (frig, căldură, furnicături, durere într-o anumită zonă). Toate se pot rezolva prin cele două soluții magice: iertare și iubire.

4. In condițiile în care mi se relevă o amintire traumatizantă încă de la prima întâlnire, ce fac?

În niciun caz n-o reprima și nici te lăsa antrenat în retrăirea amănuntelor acelei amintiri. Conștientizeaz-o doar și las-o să plece. Apoi, așa cum ți-am explicat și în prima parte a metodei, liniștește copilul și schimbă scenariul, prezentându-i varianta pozitivă. Pur și simplu, ajutat de imaginație, creează o altă abordare, din perspectiva celor două soluții miraculoase: iertarea și iubirea. În cazul în care te simți copleșit de emoțiile declanșate de ea, apelează la ajutor. Cheamă ghidul, mentorul sau orice alt personaj dorești pentru a-ți pune la dispoziție mijloacele, resursele necesare rezolvării acestei probleme. Sau roagă-l pe el să o facă. Prezența sa vă va crea atât ție, cât și copilului interior o stare de pace și de siguranță. După ce vați liniștit, iar sentimentul de relaxare s-a instalat, te ocupi și de senzațiile fizice dacă acestea au apărut (de exemplu: o durere ascuțită în șold – o conștientizezi, o lași să se intensifice, apoi o dizolvi în lumină sau o „ambalezi” și o încredințezi mentorului sau Universului).

5. Cum știu când trebuie să închei o ședință?

Intuiția ta și, mai ales, copilul interior te vor ghida. De multe ori, corpul fizic îți dă semnale (te simți obosit, somnolent) sau ai senzația că emoțiile trăite îți sunt suficiente în acea zi. Dar și copilul interior îți va spune: „gata, ajunge, sunt obosit, vreau să dorm”, „poți să pleci, e totul în regulă acum” ori „gata pe astăzi, am de învățat pentru examen” sau „acum ajunge, vreau să plec la joacă”. Am întâlnit toate variantele despre care îți vorbesc. Întotdeauna îl întrebi pe copil dacă poți să pleci, îi mulțumești promițându-i că te întorci, iar atunci când acesta devine luminos și jucăuș, îl rogi să te susțină în demersul tău de cunoaștere și vindecare. Salutul vostru de rămas bun va conține, obligatoriu, și cuvintele magice „te iubesc”.

6. De câte întâlniri am nevoie?

Acest lucru depinde de personalitatea fiecăruia și de cantitatea de emoții reziduale acumulate. De obicei, copiii uită repede și iartă ușor. De aceea, evoluția va fi, cu siguranță, spectaculoasă de la o întâlnire la alta. Procesul nu trebuie forțat și nici grăbit. Trecem la etapa următoare doar atunci când cei trei sunt veseli, optimiști și, după cum vei vedea, vor fi extrem de încântați să te ajute în demersul tău. Vacanța pe care le-o vei propune va fi primită de toți cu entuziasm. În cazul în care nu cădeți de acord asupra destinației, încercați să ajungeți la un consens sau, eventual, trageți la sorți. Promite-i celui care a avut o opinie diferită că veți merge și în locul dorit de acesta.

7. Pot să extind metoda și asupra altor etape de vârstă?

Desigur, însă nu înainte de a-ți fi vindecat copilul interior. După ce ai parcurs metoda integral cu cei trei, dacă dorești, o aplici și altor nivele de vârstă (de preferință, tot în ordine cronologică), urmând aceiași pași. Numai după ce ai trecut cu fiecare măcar o dată prin toate etapele metodei, poți să te folosești de acestea separat (o deblocare emoțională, un simptom fizic apărut în corp etc.). Cu alte cuvinte, extinzi parteneriatul, folosind, punctual, una dintre seri, în funcție de problema apărută pe moment în cadrul activității tale de zi cu zi.

8. Cum gestionez emoțiile din timpul sau de după parcurgerea unei etape?

Acest proces nu are niciun fel de efecte negative. Fii conștient că emoțiile puternice pe care le resimți sunt deja stocate în organismul tău. Chiar dacă, la un moment dat, intensitatea lor te copleșește și deschizi ochii, nu se va întâmpla nimic, deoarece nu ai făcut altceva decât să trăiești ceea ce se află oricum în interiorul tău. Acum nu faci decât să devii conștient de acestea și să le eliberezi. Dacă le lași în pace fără să te cramponezi și fără să le analizezi, ele vin și trec. Nu pot dura mai mult de câteva clipe. Respiră profund și rămâi ancorat în momentul prezent. Nu le retrăi, lasă-le să plece. În genere, emoțiile sunt un fenomen natural și sănătos (bucuria, veselia – sunt tot niște trăiri, nu?). Nici cele negative nu sunt nocive dacă durează puțin. Mai rău este atunci când le stocăm în interior, lăsându-ne măcinați de ele sau retrăindu-le mereu într-o cramponare distructivă. De aceea, te-am îndemnat să faci curat în cămara sufletului tău. Este la fel ca atunci când faci curățenie generală în casă... Inițial, se ridică praf, se simte mirosul substanțelor dezinfectante, este curent etc. Dar apoi, satisfacția este maximă și ne simțim minunat.

9. Există posibilitatea să experimentez emoții și mai târziu, după încheierea etapei?

Acest aspect se poate produce în funcție de cantitatea de emoții stocate, de sensibilitatea fiecăruia și de modul său de percepție. Uneori, e posibil ca, pentru puțin timp, să te simți ușor dezorientat, fragil sau chiar somnolent. Sunt simptome firești și fac parte integrantă din procesul de vindecare declanșat în interiorul corpului tău. În niciun caz nu trebuie să te îngrijorezi. Dimpotrivă, bucură-te, căci ele nu fac decât să îți indice că vindecarea a început. De aceea, ți-am recomandat să-ți acorzi timpul necesar pentru a-ți reveni complet (chiar să dormi puțin, dacă simți nevoia). Se poate întâmpla ca, în zilele următoare, să experimentezi anumite stări apărute din neant sau să conștientizezi diferite întâmplări asociate cu amintirea sau emoția pe care tocmai ți-ai vindecat-o. Și acestea reprezintă tot semnale pozitive pe care corpul ți le transmite, arătând că procesul de vindecare se află în plină desfășurare, fapt ce determină eliminarea acestor emoții reziduale toxice. Este la fel ca atunci când aplici un program de detoxifiere corpului fizic. Ai încredere în înțelepciunea ființei tale și lasă-ți corpul și sufletul să se vindece în ritmul său!

10. Cum procedez însă cu cei pe care vreau să îi ajut, dar care au reținerea de a folosi cheia spre sufletul lor?

Ceea ce poți să faci tu este să le prezinți opțiunea pe care o au și faptul că îi poți ajuta. În rest, așa cum îți spuneam la început, decizia este a fiecăruia. Nu trebuie să insiști, să-i agasezi sau să le încalci liberul arbitru, căci atunci buna ta intenție va fi sortită eșecului. Fiecare hotărăște asupra modului în care dorește să-și trăiască viața. Dacă frica, îndoiala sau neîncrederea îi determină să aleagă masca, înseamnă că și-au asumat și riscul ca, la un moment dat, să se sufoce sub ea. E o alegere pe care trebuie să o respecți, fără să judeci sau să condamni. Fiecare are lecțiile sale de viață pe care și le asumă și din care are de învățat. Drumul vieții este, în fond, unul singur. Direcția pe care o apuci în intersecții este opțională.

Am înțeles și voi urma sfaturile tale. Însă dacă îmi permiți o sugestie (așa ca între doi prieteni, la o prăjitură), nu crezi că ar fi bine, mai ales pentru cei care nu au prea multă încredere în ei, să recapitulăm metoda „Jocului” sub forma unui text „ghid” foarte bine structurat pe etape? Eu cred că le-ar fi mult mai ușor în parcurgerea lui! Iată încă o consecință a procesului de vindecare prin care treci! Propunerea ta, pe lângă faptul că este altruistă, mi se pare extrem de binevenită. Așa că mă voi strădui să fac uz de toate cunoștințele dobândite în perioada formării mele ca dascăl și modelator de suflete și caractere, pentru a o reda cât mai bine. Însă, pentru că un vechi proverb ne spune că „unde-s doi, puterea crește”, te voi ruga să mă ajuți și TU. Mai ales că acum nu mai ești singur! Îl ai lângă tine ca partener pe copilul interior, vindecat și fericit, așadar are cine să te ajute și să te susțină! Hai să ne îmbrățișăm, să binecuvântăm această drumeție pe care am parcurs-o împreună și să ne urăm SUCCES!

Margareta Achitei ne-a adus o carte foarte frumoasa, scrisa din experienta proprie, “ Intoarce-te la copilul din tine “. Cartea nu este doar un parcurs personal, ci si un ghid pentru cei ce vor sa se cunoasca mai bine.
Oricate vise ai avea si oricate planuri ti-ai dori sa iti iasa nimic nu va avea succes pana cand nu-ti vei asculta intuitia, pana cand nu te vei intalni cu Copilul Interior. Daca vrei sa stii cum poti face acest lucru te ajut cu cateva sfaturi aici – www.copiluldintine.ro si https://www.facebook.com/copiluldintine/?fref=ts.