Prezentare:
Există Dumnezeu? Oamenii ajung să cunoască
că există Dumnezeu pe mai multe căi.
Unii, în timpul războiului, aud clar o voce
spunându-le să plece din locul în care au găsit adăpost, și câteva momente
după plecarea lor, o bombă distruge acel adăpost. O asemenea relatare auzim de la o persoană
cunoscută pentru eforturile sale de a descoperi Arca lui Noe.
Alții ajung mai
întâi să creadă că există diavol, și abia
apoi înțeleg că trebuie să existe și Dumnezeu. Există cazuri de oameni care s-au
implicat în paranormal, încercând să vorbească cu „morții” și cu
alte spirite „binevoitoare”. Mai apoi unii dintre ei și-au dat seama că de fapt vorbeau cu diavolul.
Alții spun că cea mai bună dovadă că există Dumnezeu
este că El ne aude atunci când strigăm către El. Acest răspuns a fost dat de
către un credincios creștin
ortodox român unui conațional
care întreba ce dovezi avem că există Dumnezeu.
Alții observă că de fiecare dată când spun sau fac
ceva rău, ceva ce conștiința lor le spune că este rău, li se întâmplă și lor imediat ceva rău. După multe astfel de
„coincidențe”, ajung să recunoască
că există „Cineva” acolo sus Care le urmărește fiecare pas pe care îl fac în viață.
Dar cea mai obișnuită și mai evidentă cale de a cunoaște că
există Dumnezeu este să ne uităm în jurul nostru, la tot ce ne înconjoară, și să ne dăm seama că trebuie să existe un Creator care
ne-a creat pe noi, animalele, plantele, planeta aceasta și întregul Univers.
Pentru a
contracara acest raționament evident, știința
modernă a venit cu teoria Big Bang-ului și cu teoria evoluției. Teoria Big
Bang-ului[1] pretinde că Universul a început să existe acum aproximativ 14 miliarde de
ani, în urma unei mari explozii care a dus la formarea stelelor și planetelor, totul fără nicio intervenție divină. Apoi, teoria evoluției pretinde că materia neînsuflețită, cumva, din nou fără nicio intervenție divină, s-a organizat formând primul organism
viu. Acest organism, spun evoluționiștii, a început să se reproducă și să evolueze, și, de-a lungul a miliarde de ani, și de asemenea fără nicio intervenție divină, s-a transformat până la urmă în
organismele vii pe care le vedem astăzi, oameni, animale și plante.
Citim în Biblie
că Toma nu a crezut că Hristos a înviat până nu L-a văzut cu proprii săi ochi. Iar
atunci Hristos i-a spus:
«Pentru că M-ai
văzut ai crezut. Fericiți cei
ce n-au văzut și au crezut!»[2].
Înțeleg că aceste cuvinte ar putea însemna și fericiți cei ce au
crezut în Dumnezeu fără a vedea multe argumente, sau fericiți cei ce se
supun tuturor regulilor Bisericii fără a încerca să le afle rostul, sau fericiți cei care au
deplină încredere că Dumnezeu a avut motive foarte bune pentru toate regulile
pe care ni le-a lăsat în Biserica Sa, deși noi nu cunoaștem acele motive.
Dragă cititorule, dacă vrei să fii unul dintre
acei fericiți, atunci poți să pui această carte deoparte și să uiți că a fost
scrisă vreodată. Eu nu am
fost unul dintre acei fericiți, credința mea era slabă și avea nevoie de argumente, de răspunsuri. Iar Dumnezeu
m-a ajutat să găsesc acele argumente și răspunsuri. Eu nu sunt nici teolog și nici preot, deci nu am nicio autoritate pentru a învăța pe alți oameni. Prin urmare, în această carte nu încerc să fiu învățător pentru nimeni, ci încerc doar să ofer și altora argumentele și răspunsurile pe care m-a ajutat Dumnezeu să le
găsesc, cu speranța că vor fi folositoare și lor așa cum mi-au fost folositoare mie.
Această carte
este rezultatul a mai bine de zece ani de cercetare a argumentelor pro și contra teoriilor Big Bang-ului și evoluției. Ș;i deoarece această cercetare a necesitat nenumărate
discuții în contradictoriu cu adepți ai evoluției, și această carte este alcătuită tot sub
forma unui dialog. Personajele Daniel, Mihai și Ioan sunt fictive. Niciunul dintre ele nu se
vrea a fi o copie fidelă a autorului, sau al unuia dintre evoluționiștii
menționați mai înainte. Majoritatea întâmplărilor povestite
în carte sunt bazate pe evenimente reale, dar adevăratele identități ale celor
implicați rămân ascunse.
|