Simfonia afrodisiacelor

Încerc să fac “armonizare“ între medicina alopată, eficace, dar simplistă (medicamente VIP) și terapiile alternative, speranța mileniului trei în terapia disfuncțiilor erectile: culori, plante, arome, alimente, echilibrări energetice, gândire pozitivă, meditație, vizualizarea luminii oranj, flacăra oranj.

Asistăm la o luptă între concepția vieții mecanicistă, întemeiată pe proteze, evaluată după statistici și o filosofie a existenței plină de umanitate, de deschidere, chiar de mister sau magie, în care totul devine posibil. Ajutorul terapiilor alternative sunt de un real folos.

Conceptul dezvoltă abordare a sexualității în care omul este considerat un sistem energetic, o ființă nu doar chimică, ci frecvențială, luminoasă și multidimensională, alcătuită din mai multe învelișuri, care reacționează cu mediul înconjurător, de unde primește energie și informații.

El include terapii “blânde “ care să înlocuiască mijloacele chimice distribuite prin seringi și medicamente,evidențiază eficacitatea tipurilor de medicină alternativă.

Medicina insistă în a trata omul ca și cum ar fi o grămadă de carne și oase, o mașinărie căreia trebuie să i se repare piesele, în loc să-l trateze în globalitatea sa: corp, energie, spirit, emoții, stări sufletești.

Dragostea, râsul, masajele, relaxarea... stimulează producerea unor hormoni, o morfină naturală care reduce durerea și tensiunea. Omul este mai combativ și mai rezistent. Sexualitatea, o problemă de viață și sănătate importantă, beneficiază de acest concept..



CUVÂNT CÃTRE CITITOR

Cartea se adresează bărbaților de toate vârstele: și celor care au tulburări sexuale/și celor care nu au încă, dar pot deveni victimele ignoranței.

Deși este o carte scrisă pentru bărbați, încep prin a aduce un buchet de laude femeii:

· Lessing compară femeile cu „cea mai frumoasă jumătate a lumii, floarea vieții, cheia naturii”

· Chateaubriand spunea: ”fără femeie bărbatul va fi mai aspru, grosolan, singuratic și nu va înțelege grația care nu e altceva decât surâsul iubirii. Femeia atârnă în jurul lui florile vieții la fel ca lianele pădurilor care ornamentează trunchiul stejarilor cu ghirlandele lor parfumate”, dar „numai împreună bărbatul și femeia formează omul întreg”.

Montaigne ne îndeamnă „să nu învățăm cum să trăim când viața deja a trecut”.

Fiecare vine pe lume cu aptitudini fizice și psihice care reprezintă un capital valoros. Unii îl irosesc în scurt timp, alții îl valorifică treptat, cu înțelepciune și răbdare și devin stăpânii tendințelor și instinctelor care încearcă să-i conducă. În acest sens educarea bărbaților trebuie începută cu educarea femeilor.

Cartea se adresează deopotrivă femeilor, în ajutorul cărora am încercat să vin: un partener viril o va face fericită/mișcările feministe din ultimul timp au acordat importanță satisfacerii sexuale a femeii.

Sunt adunate în această lucrare sfaturi și remedii pentru înlăturarea tulburărilor sexuale ale bărbatului, la orice vârstă. Bărbații „nestigmatizați” încă de declinul sexual vor găsi remedii pentru „viața sexuală veșnică”.

Seneca spunea „ajungem cu greutate la însănătoșire fiindcă nu știm că suntem bolnavi”.

Comportamentul sexual al bărbatului presupune: experiență, personalitate, educație sexuală, morală sănătoasă.

Stabilitatea unui cuplu depinde și de sincronizarea vieții sexuale. Viața stresantă are corespondent negativ asupra comportamentului sexual. Se constată o creștere a dereglărilor dinamicii sexuale, de natură psihogenă, conflictuală, care necesită cunoașterea cauzelor și găsirea unor remedii.

Există institute medicale „sex clinics” care tratează dereglările sexuale că pe o boală a cuplului și nu a bărbatului izolat.

Pentru timpurile noastre, în care:

· mecanismele care intervin în desfășurarea actului sexual sunt cunoscute, ca și dereglările posibile și modalitățile de combatere a acestora. Ignoranța nu mai are niciun fel de scuză.

Reținerea, jena pe care o manifestă bărbatul cu tulburări sexuale îl determină să nu se adreseze medicului.

Tulburările sexuale pot fi prevenite, ameliorate sau vindecate printr-un tratament instituit la timp.

· În concepția popoarelor antice, sexualitatea fizică se armonizează cu activitatea de ansamblu a individului.

· În concepția creștină, actele trupești sunt în antiteză cu elanurile spirituale, plăcerea fiind condamnată ca un păcat. Ignoranța, ipocrizia, puritanismul religios au sacrificat vieți omenești.

· Ideologia comunistă a dat indicații prețioase ”și a atras atenția asupra “diversiunii” pe care o poate constitui sexualitatea. Gândirea a rămas perplexă în fața acestor probleme peste cinci decenii.

S-a demonstrat: determinismul temperamentului, comportamentului sexual și constituției corporale de nivelul hormonilor sexuali. Stabilirea rolului creierului și hipotalamusului în reglarea comportamentului sexual au dus:

· la apariția de medicamente afrodisiace de sinteză, alături de terapia naturistă, la îndemâna oricui.

Instinctul sexual dispune de o forță impresionantă:

· om sănătos este dotat cu dorință de activitate sexuală

· Schopenhauer aștepta bătrânețea care-l va ”izbăvi” de acest calvar

· pasiunea care unește doi indivizi de sex opus este sentimentul cel mai complex.

o Erika Iong afirma: ”ce poate fi mai dureros decât o femeie alături de un organ sexual moale,

o Toate marile evenimente sunt eclipsate de antiteza dintre femeie și organul sexual moale”.

Orgoliul masculin este îngrozit de teama de comparație. Aici își găsesc cauza complexe de inferioritate, stări anxioase generate de frică că partenera ar putea aspira la mai mult decât poate el oferi și curiozitatea o va face sclava altui bărbat.

Dereglările de dinamică sexuală induc un comportament culpabil în favoarea celuilalt partener. ” Femeia conducător” ascunde insatisfacție sexuală. Ea conviețuiește cu un impotent sau un ignorant. Dorința de a avea ultimul cuvânt este o tentativă a subconștientului de a suplini deficiențe sexuale.

Scopul acestei cărți este:

· de a veni în ajutorul bărbaților cu sau fără tulburări sexuale

· sfaturi și remedii îi vor ajuta.

Medicamentul:

· înainte de a fi un sprijin pentru trup, este un sprijin pentru psihic/înainte de a fi o structură chimică, el reprezintă o speranță.

Nu vorbim despre boli, ci despre bolnavi. Nu se aseamănă om cu om, nu se aseamănă boală cu boală.

Dacă diagnosticul stabilit nu ține seama de contextul psihologic, familial al bărbatului în cauză, riscăm să gustăm din amarul ineficienței. Nu este totul să avem medicamentul, dacă pacientul nu are încredere în vindecarea să. Paracelsus considera că medicamentele „trebuie potrivite cu firea omului”.

Au existat iluștri lecuitori care nu au fost oameni de știință, dar au stăpânit arta de a-i reconforta pe bolnavi, de a modifica starea de spirit, după cum există valoroși specialiști care se dovedesc terapeuți mediocri.

Diverse metode de tratament și diverse medicamente s-au bucurat de laurii victoriei și multe din ele s-au dovedit a fi „simple focuri de paie”.

Aici, mai mult decât oriunde, nu se poate demonstra că o floare aduce primăvara. Timpul este și medic de fericită experiență: leacul lui e târziu, dar sigur.

Dar în paralel cu ”stelele care au luminat și numai în treacăt firmamentul medicinii, o serie de practici medicale, mai puțin strălucitoare în aparență, cum este medicina naturistă, au continuat să se perpetueze.

Euforia preparatelor de sinteză, a cromajelor strălucitoare în aparență și ale tehnicii medicale contemporane, nu au putut „detrona” practici arhaice, care au înfruntat secole (proba aspră a timpului).

Iată de ce:

· plante uscate sunt preferate medicamentelor sintetice/creditul moral al medicinei naturiste este covârșitor

· acest fapt se explică și prin supraviețuirea, din secol în secol, a unui mit în virtutea căruia un element al naturii, o plantă, conține, bine ascunse, reale valori vindecătoare, care se dezvăluie cu dificultate, prin distilare, macerație, etc. /din această realitate decurge respectul sacru pentru farmacia naturii/în credința arhaică, noțiunea de medicament se suprapune peste cea de aliment

· experiențe medicale au demitizat fapte de legendă: drogul magic a putut fi transformat dintr-o simplă fabulație, într-o realitate botanică și farmacologică.

În lucrarea de față sunt descrise remedii variate, medicamente eficiente, utilizabile numai pe bază de prescripție medicală.

Remedii din: plante medicinale, extracte din miere, alimente bogate în vitamine, hormoni

Substanțe afrodisiace și anafrodisiace, oligoelemente necesare funcției sexuale

Respectul pentru propria persoană și pentru parteneră, ne obligă să ne menținem virili.

Este prea mult dacă o femeie cere bărbatului pe care-l iubește să se îngrijească de propria-I virilitate, de care depinde și fericirea ei? Cu astfel de gânduri am realizat această carte:

· adolescent, adult sau vârstnic, bărbatul are motive reale de îngrijorare „vis a vis” de declinul sexual,

· posedând „elementul lucrativ” (penisul), bărbatul este expus riscului de insucces în timpul actului sexual/declinul sexual poate deveni motiv de îngrijorare,

· solicitarea medicului este act de civilizație.

Lucrarea explica cititorului cauzele comportamentului sexual morbid/remedii, pe înțelesul tuturor.

ÎN ATENȚIA CITITORULUI

Medicina pune în centrul investigației bolnavul care este adesea prin subiectivitatea sa, principalul factor de întreținere a bolii.

Într-o epocă în care:

· au apărut supraspecialiști/în care cercetarea corpului a avansat la fel de mult ca și pătrunderea în cosmos/alături de omul bolnav nu rămâne practic nimeni/într-o paradoxală abdicare de la esența medicinii!.

Montaigne considera spiritul uman ca” cel mai mare factor de minuni”. În situația de boală, refuzarea acesteia și încrederea în vindecare, are un efect deosebit.

Orientarea spre care se tinde în domeniul tratamentului tulburărilor sexuale este atitudinea multiterapeutică.

Alegerea unei metode sau a alteia de terapie se înscrie într-un tablou complex în care se întrepătrund

· patologia asociată/personalitatea pacientului/disponibilitatea terapeutului.

Pledez pentru o simbioză între: fitoterapie, chimioterapie, terapii complementare

· criteriul ce se impune este cunoașterea reală a valorii și riscurilor asumate de metodele folosite.

Accidentele terapeutice nu sunt de neglijat!.

Medicamentele de origine vegetală sunt bine tolerate de organismul uman, fenomenele secundare și reacțiile alergice mai rar semnalate decât pentru preparatele de sinteză.

Acupunctură completează medicina modernă, dar nu o substituie.

Refuzul ca și credulitatea “vis a vis “de medicină naturistă sunt extreme nedorite, generate de ignorarea rezultatelor.

Medicația de sinteză are succese rapide, dar: prezenta reacțiilor adverse, dificultățile de conducere a terapiei/impune ca tratamentul medicamentos să fie administrat numai sub control medical.

Fiecare metodă are riscuri care trebuiesc gândite și asumate de pacient și medic.

Câteva sfaturi pentru vraciul care se angajează pe drumul greu și presărat cu necunoscute al vindecării bolnavilor cu tulburări de potența sexuală:

· să nu dorească vindecarea cu” orice preț” (insistența poate duce la o reacție de respingere din parte pacientului)

· efectul” placebo” caracterizează tipul de personalitate echilibrată

· să nu se angajeze în terapie înainte de stabilirea unui diagnostic/să aibă răbdare în a-și asculta pacientul/să aibă capacitatea în a-și urmări propriile reacții afective

· să poată aprecia corect suferința bolnavului (sunt pacienți care-și supraestimează suferința și invers)/în relația cu pacientul să evite grabă în timpul consultului medical

· principiul” economiei afective” în raport cu bolnavul trebuie bine dozat.

· rolul vraciului cere, pe lângă simpatie față de bolnav, intervenție calculată și precisă.

· pentru a avea eficacitate, trebuie să se bazeze pe cunoaștere și experiență.

· metoda sa terapeutica trebuie să include: securitate, acceptabilitate,respect.

Ș;TIINȚA VINDECÃRII

este o asociere între:

§ metode străvechi de tămăduire/cu ceea ce are modern medicina

§ o artă în care se contopesc magie și medicament/atingere iubitoare și bisturiu

§ vindecare prin puterea gândului/rugăciune și meditație

§ un întreg în care omul, după secole de renegare a naturii, este din nou privit ca o entitate: este singura cale posibilă/o speranță întemeiată că ne aflăm în fața unei schimbări.

· pacienți înțelepți care nu se mai mulțumesc cu vizita într-un “atelier de reparat “organe.

· medici care acționează ca medicii-preoți, vindecătorii, șamanii, vracii de odinioară, cu convingerea că oamenii nu sunt mașinării

· că trupul, spiritul și sufletul compun o unitate inseparabilă cu sine, cu ceilalți oameni, cu natura, cu stelele/că cel mai bun medicament pentru om este dragostea.

· concepția acestor medici ne întoarce în timp, spre metodele terapeutice integrale, care reunesc: rugăciunea și meditația, magia și atingerea vindecătoare, folosirea plantelor medicinale/tehnici moderne de analize, intervenții chirurgicale, fizioterapie.

Autorul