Sfântul Petru, personalitate marcantă a Noului Testament

Sfântul Petru, personaj central al Noului Testament, prinþ al Apostolilor, cum a mai fost numit, reprezintã piatra fundamentalã pe care Iisus ªi-a zidit Biserica Sa.

El, Simon, umilul pescar, cãruia Hristos îi va schimba, încã de la prima întâlnire, numele în Petru, va fi, dupã cum ni-l prezintã Evangheliile, cel mai întreprinzãtor din grupul celor doisprezece, ocupând o poziþie dominantã, ca reprezentant ºi interpret al acestora, ºi primul cãruia i S-a arãtat Iisus înviat.

El este animatorul ºi conducãtorul Bisericii primare din Ierusalim, pentru a se dedica ulterior activitãþii de misionar mai întâi printre iudei, apoi printre pãgâni, impunându-ºi autoritatea ºi prestigiul în determinarea orientãrilor pastorale ºi teologice.

Cu momentele sale de generozitate ºi încredere, dar ºi cu nesiguranþele ºi chiar trãdãrile sale, el rãmâne cel mai apropiat fiecãruia dintre noi.

Mereu iubit de Iisus, Care îi va conferi un rol deosebit, instituindu-l „pãstorul turmei” Sale, Petru va face suprema dovadã a credinþei prin martiriul suferit la Roma, sub Nero.