Aurora

pag. 23-24

CAPITOLUL I

DESPRE CERCETAREA FIINȚEI DIVINE ÎN NATURÃ ȘI DESPRE CELE DOUÃ CALITÃȚI

Chiar dacă trupul și sângele nu pot cuprinde Ființa Divină, ci doar spiritul când este luminat și aprins de Dumnezeu, noi vorbim adesea despre Dumnezeu și despre ceea ce este El: amintim fără încetare despre forțele naturii, despre întreaga creație, despre cer și pământ, astre și stihii, despre toate făpturile, precum și despre îngerii cei sfinți, despre diavoli și oameni, Rai și iad.
într-o astfel de privire găsim două calități: una bună și una rea, care străbat ca un singur lucru această lume, în toate forțele sale, în astre și în elemente, precum și în toate creaturile; căci nu există făptură trupească în viața naturală care să n-aibă în sine cele două calități. Dar să ne oprim puțin să vedem ce înseamnă sau este cuvântul calitate; calitatea este mișcarea, vibrația, mobilitatea unui lucru, cum ar fi căldura, care arde, mistuie și mișcă tot ce este cuprins ori pătruns de ea și nu are însușirea ei. Tot ea încălzește și luminează ceea ce este întunecos, rece și umed, și înmoaie ceea ce este tare. Dar ea mai are în sine două specii - lumina și întunericul - despre care trebuie spuse următoarele. Lumina sau inima căldurii este în sine un lucru dătător de bucurie și la prima vedere plăcut, o forță a vieții, o mijlocitoare a vederii de departe a lucrurilor, un izvor al bucuriei cerești. Căci pe toate în această lume le face vii și mișcătoare; vietăți, arbori, plante și ierburi cresc în această lume din puterea luminii, își trag viața din ea ca dintr-o binefacere. Dar căldura poartă în sine și calitatea cea rea, totodată, căci arde, mistuie, distruge sau aruncă în stricăciune. Răul acesta izvorăște, crește și pătrunde în lumină făcând-o mișcătoare și încleștându-se în luptă cu ea, ca și când ar fi un singur lucru cu dublă origine. Și chiar sunt amândouă unul și același lucru, dar cu două izvoare distincte. Lumina există în Dumnezeu fără căldură, dar în natură nu: căci în natură sunt toate calitățile contopite ca într-una singură, în același fel în care Dumnezeu e totul și totul pornește de la Dumnezeu. El este inima și izvorul naturii, din El purcede totul.
Căldura stăpânește în natură și încălzește totul, fiind un izvor în totul; acolo unde n-ar fi așa, apa ar fi mult prea rece și pământul ar încremeni; n-ar exista nici aer. Căldura stăpânește în toate: în arbori, în plante, în ierburi, făcând ca apa să curgă din izvoarele pământului și să ajute să crească tot ce e viu. De aceea se cheamă calitate, pentru că izvorăște în toate, și toate cresc.
Iar lumina din căldură dă tuturor calităților puterea prin care totul să devină plăcut și atrăgător. Căldura fără lumină nu folosește celorlalte calități, ci aduce stricăciune a ceea ce e bun, fiind un izvor al răului; atunci calitatea cea rea din căldură biruie. Pe când lumina din căldură este izvor de viață, în care lucrează Duhul Sfânt; dar în întuneric nu. Căldura face lumina mișcătoare pentru a se răspândi și acționa: iarna vedem lumina soarelui, dar razele căldurii lui nu pot ajunge în aceeași măsură pământul; de aceea nici roade nu cresc.

Despre calificarea frigului

Și frigul este o calitate asemenea căldurii; el califică în toate creațiile naturii și în tot ce se mișcă înlăuntrul ei: în oameni, animale, păsări, pești, viermi, plante și ierburi, fiind potrivnic căldurii și calificând în ea ca și când ar fi unul și același lucru. Căci frigul domolește căldura și o apără de răul din ea. Dar să luăm seama că și frigul are în sine două specii: pe cea bună, care îmblânzește căldura prea mare și o face dulce și plăcută, fiind în toate făpturile o calitate a vieții; căci nicio făptură nu poate exista în afara frigului, care pătrunde și acționează în toate lucrurile. Cealaltă specie este cea rea, căci, unde prinde putere, distruge și nimicește totul precum căldura nepotolită; nicio viață nu e posibilă în frig, fără sprijinul căldurii. Răul frigului este distrugerea vieții și sălașul morții, întocmai ca și răul căldurii.

Despre calificarea aerului și a apei

Aerul își are originea în căldură și în frig; căci căldura și frigul dau naștere la toate și le împlinesc printr-o puternică înlănțuire de mișcări. Când însă frigul îmblânzește căldura, calitățile amândurora se subțiază, și calitatea amară le contractă și le transformă în picături; aerul, cu marea sa mobilitate, se naște din căldură, iar apa din frig.