| pag. 32-33   II
 CÂNDVA, voi povesti istoria vieții mele, inclusiv povestea atât 
înduioșătoare, cât și plină de învățăminte, a acelor zece ani din 
tinerețea mea. Cred că foarte mulți oameni au trecut prin aceleași 
încercări. Doream din toată inima să fiu bun; dar eram tânăr, eram plin 
de patimi, eram singur, absolut singur, când căutam binele. De fiecare 
dată când încercam să scot la iveală ceea ce se afla în străfundul 
inimii mele - faptul că doream să fiu bun din punct de vedere moral -, 
eram întâmpinat cu dispreț și batjocură; și imediat ce mă lăsam în voia 
patimilor mârșave, eram lăudat și încurajat. Ambiția, dorința de putere,
 cupiditatea, destrăbălarea, trufia, mânia, setea de răzbunare - toate 
acestea erau la mare respect. Lăsându-mă în voia acestor patimi, 
deveneam asemenea celor mai vârstnici și simțeam că aceștia sunt 
mulțumiți de mine. Buna mea mătușica, la care locuiam, făptura cea mai 
curată din lume, îmi spunea întruna că nu-și dorește nimic altceva 
pentru mine decât să am o relație cu o femeie măritată: Rien ne forme un jeune homme comme une liaison avec une femme comme il faut;
 și își mai dorea o altă fericire pentru mine: să devin adjutant, 
preferabil al țarului; și cea mai mare fericire - să mă căsătoresc cu o 
fată foarte bogată și să am, ca urmare a acestei căsătorii, cât mai 
mulți robi.
 Nu pot să-mi amintesc de acești ani fără oroare, dezgust și durere în inimă.
 Am ucis oameni în război, i-am provocat la duel ca să-i ucid, am 
pierdut la cărți, am risipit roadele trudei mujicilor, i-am omorât, am 
trăit în desfrânare, am înșelat. Minciuna, hoția, depravarea de toate 
felurile, beția, violența, crima... Nu a existat nicio nelegiuire pe 
care să n-o comit. Și totuși pentru toate acestea eram lăudat, eram și 
sunt considerat de colegii mei de generație un om relativ moral. Și așa 
am trăit timp de zece ani.
 Pe atunci, îndemnat de înfumurare, de cupiditate și trufie, am 
început să scriu. în scrierile mele făceam același lucru ca și în viață.
 Ca să dobândesc gloria și banii pentru care scriam, trebuia să ascund 
ceea ce este bun și să scot la iveală...
 |