Hotul interior

Ce ne îndeamnă să râvnim la acele lucruri care nu ne aparțin, devenind invidioși, sau chiar să ni le însușim uneori, nesocotind, astfel, unul dintre principiile morale esențiale? Avem oare de-a face cu un atribut uman primar, mai mult sau mai puțin îmblânzit de-a lungul veacurilor?

În mituri și basme, furtul și pierderea sunt prezente ca mecanisme declanșatoare ale unor serii de evenimente fatidice sau, din contră, ca germeni ai unei noi stabilități, superioară celei anterioare. Trecând dincolo de simpla narațiune a acestora, cartea de față ne dezvăluie, printr-o fină analiză psihologică, aspectele, motivațiile, rațiunile interioare ale hoției, acelea care scapă adesea privirii moralizatoare, precum și înțelesurile ascunse ale pandantului său, pierderea.
Hoțul interior este o lectură utilă și în același timp plăcută pentru psihologi, psihoterapeuți, asistenți sociali, avocați și, totodată, pentru toți aceia care doresc să înțeleagă rațiunile ascunse ale comportamentelor respinse, în general, de societate.

Un mit esențial despre hoție este povestea Lânii de Aur. Această legendă are cel puțin 3000 de ani și reprezintă o primă ilustrare a furtului unui lucru de preț. [...] Studiind acest mit, vom vedea că Iason, eroul compromis, se comportă, în parte, ca un adolescent care încă nu s-a maturizat ca bărbat, ca un tânăr ce consideră că i se cuvinte totul și care nu-și poate recunoaște limitările. Viitoarea sa soție, Medeea, își ucide mai târziu copiii făcuți cu Iason, pentru a evita rușinea pierderii statutului ei și pentru a-și afirma propria idee de justiție în fața nedreptății lui Iason, pe care ea o resimte ca pe o privațiune. Însă lunga lor poveste mai conține și o altă întrebare: când hoția oprește brutal procesul de individuare? – Robert Tyminski

Stăteam în cabinetul meu de la școală, când a intrat o profesoară și mi-a spus: „A făcut-o din nou.” Am întrebat cine a făcut-o din nou, iar ea mi-a replicat: „Kyle. A furat ceva din poșeta mea,dar una dintre celelalte profesoare l-a prins după aceea, când încerca sa ascundă ce a luat în ghiozdan.” Am întrebat ce furase și mi-a răspuns: „Rujul. La fel ca data trecută.” A continuat: „E un hoț de farduri. Din toate lucrurile de furat, el e obsedat de farduri. Măcar știm, în sfârșit, cine tot lua rujurile.” La vremea aceea, Kyle avea doar 5 ani. – Robert Tyminski

Robert Tyminski este membru al Institutului C.G. Jung din San Francisco și analist jungian, specializat în lucrul cu adulți, adolescenți și copii. De asemenea, este profesor la University of California.

Cuprins

Psihologia hoției și a pierderii
Despre autor
Prefață
Mulțumiri

1. Aspecte ale hoției
2. Povestea Lânii de Aur și a urmărilor sale
3. Considerații teoretice
4. Cum văd mitul clasiciștii
5. Copii care fură
6. Răpirea
7. Furtul din magazine
8. Suflarea unui premiu
9. Tehno-furtul
10. Unele situații de furt în cabinetul de consultații
11. Furtul este necesar din motive economice?
12. Hoții noștri interiori. La bine și la rău