Conștiința atomului

pag. 32-33

...cum Einstein a lăsat să se înțeleagă, întreg sistemul nostru solar e doar o sferă, s-ar putea deduce că el poate fi, la rândul lui, doar un atom cosmic; în felul acesta ne-am afla într-o schemă și mai vastă și am avea un centru în jurul căruia se rotește sistemul nostru și în care el se comportă ca electronul față de atom. Ni s-a spus de către astronomi că întregul nostru sistem se învârtește probabil împrejurul unui punct central din ceruri.
Astfel, ideea de bază pe care am căutat să o accentuez se poate trasa în întregime prin atomul chimistului și fizicianului, prin om, prin Viața dătătoare de energie a unei planete, până la Logos, divinitatea sistemului nostru solar, Inteligența sau Viața care stă în spatele întregii manifestări sau a naturii, și mai departe la o schemă mai mare în care chiar Dumnezeul nostru trebuie să-și îndeplinească partea Sa și să-și afle locul Său. Acesta e un minunat tablou, dacă este adevărat.
Nu pot trata în această seară diferitele dezvoltări ale acestei inteligențe care animă toți atomii, ci aș dori să mă ocup un moment de metoda lor de evoluție și aceasta din punct de vedere uman (care ne interesează îndeaproape), amintindu-ne totdeauna că ceea ce este adevărat pentru un atom trebuie să fie adevărat, într-un grad mai mare sau mai mic, pentru toți.
Considerând pe larg atomii sistemului solar, incluzând sistemul însuși, sunt lucruri demne de observat: primul e viața intensă și activitatea atomului însuși și energia lui atomică internă; și al doilea este interacțiunea dintre el și ceilalți atomi - respingând pe unii și atrăgând pe alții. Poate că astfel am putea deduce din aceste fapte că metoda de evoluție a fiecărui atom poate fi pusă pe seama a două cauze: viața internă a atomului însuși și interacțiunea sau relația lui cu ceilalți atomi. Aceste două aspecte se observă cu precizie în evoluția atomului uman. Primul a fost accentuat de Christos când a spus: ”împărăția lui Dumnezeu este în voi înșivă”, îndrumând astfel toți atomii umani spre centrul de viață sau energie din ei înșiși și învățându-i că trebuie să se dezvolte și să crească din și prin acel centru. Fiecare dintre noi este conștient de faptul de a fi centrat în el însuși; el consideră totul din punctul lui de vedere, iar întâmplările din afară îl interesează numai atât cât îl privesc pe el. Avem de-a face numai cu lucrurile care ne afectează personal, și tot ceea ce se întâmplă altora la un anumit stadiu al evoluției noastre, este important numai în măsura în care ne privește pe noi. Acesta este stadiul prezent și e caracteristic majorității oamenilor, este perioada individualismului intens, în care conceptul ”eului” este de cea mai supremă importanță. Aceasta necesită multă activitate internă.
A doua cale prin care atomul uman se dezvoltă este prin interacțiunea lui cu toți ceilalți atomi și acest fapt abia acum începe să se manifeste în inteligența umană și să capete importanța cuvenită. Abia acum începem să ne dăm seama de semnificația relativă a competiției și a cooperației și suntem pe punctul de a înțelege că nu putem să ne trăim viața în mod egoist și separat de grupul în care ne găsim; începem să învățăm că, dacă fratele nostru rămâne în urmă și nu face progrese și dacă ceilalți atomi umani nu vibrează așa cum ar trebui, fiecare atom din întreaga colectivitate este afectat. Nimeni nu va fi complet până când toate celelalte unități nu au atins cea mai deplină și completă dezvoltare.
Săptămâna viitoare voi stărui mai mult în privința aceasta, când mă voi ocupa de chestiunea construirii formelor. In această seară caut numai, în concluzia acestei conferințe, să aduc în conștiința dumneavoastră o apreciere a locului pe care îl avem fiecare în schema generală, și să ne permită să realizăm importanța...