A trăi fără cap

pag. 21-22

2 Înțelegerea vederii

Pe măsură ce mă obișnuiam cu descoperirea mea din Himalaya, am început să mi-o descriu în cuvinte, după cum urmează.
Într-un fel sau altul, mă imaginasem în mod vag ca locuind această casă care este trupul meu și privind în afară, spre lume, prin cele două ferestruici rotunde ale acestuia. Acum mi-am dat seama că nu e deloc așa. Privind în depărtare, ce anume poate să-mi spună câți ochi am eu în acest moment - doi sau trei sau sute sau nici unul? De fapt, o singură fereastră apare pe această parte a fațadei mele, iar aceasta este larg deschisă, fără pervaz și imensă, și nu este nimeni care să se uite afară prin ea. întotdeauna cel din fata mea este cel care are ochi si un chip care să-i încadreze; niciodată eu.
Există, așadar, două tipuri - două specii complet diferite - de ființe umane. Primul, din care observ nenumărate specimene, poartă în mod evident un cap pe umeri (și prin "cap" vreau să spun o minge opacă, colorată și plină de păr, cu diferite găuri în ea), în timp ce al doilea tip, din care observ un singur specimen, în mod evident nu poartă așa ceva pe umeri. Iar până acum trecusem cu vederea această diferență considerabilă! Victimă a unei nebunii prelungite, a unei halucinații de-o viață (iar prin "halucinație" înțeleg ceea ce spune dicționarul meu: percepție aparentă a unui obiect care nu este prezent în mod real), m-am văzut invariabil mai mult sau mai puțin asemănător cu toate celelalte persoane, și cu siguranță niciodată nu m-am văzut ca fiind decapitat, ci ca un biped în viață. Am fost orb față de singurul lucru care este mereu prezent și fără de care sunt într-adevăr orb: fată de acest minunat înlocuitor-de-cap, această claritate nemărginită, acest vid luminos și absolut pur, care totuși reprezintă - mai degrabă decât conține - toate lucrurile. Pentru că, oricât de atent mă uit, nu reușesc să găsesc aici niciun ecran gol pe care se proiectează acești munți, soarele și cerul, nici o oglindă clară în care să se reflecte, nicio lentilă transparentă, nicio deschidere prin care să se vadă - și cu atât mai puțin o persoană căreia îi sunt prezentate sau un privitor...