pag. 16-17
Vremea schimbării pentru tînărul adult
Există multe motive pentru care tinerii rămîn să locuiască cu
părinții un timp mai îndelungat. Unele sînt de ordin financiar: locurile
de muncă pentru tineri sînt tot mai greu de găsit, iar un nivel
salarial care să permită un standard de viață pe care mulți îl consideră
acceptabil poate să nu fie atins decît după cîțiva ani în cîmpul
muncii. Apartamentele sărăcăcioase, neîncălzite pe care și le mai
amintesc poate părinții pot părea neatractive pentru tinerii de astăzi,
mulți dintre ei așteptîndu-se cel puțin la același nivel de trai de care
s-au bucurat acasă, înainte să se gîndească măcar la o mutare
permanentă, chiar dacă asta ar presupune să-și ia mai multe slujbe.
Lucrurile nu stau astfel în toate cazurile. Pentru unii, este
insuportabil să locuiască acasă, cu părinții, iar din diverse motive,
din perspectiva acestor tineri, orice tip de viață independentă, la
orice standarde, este de preferat locuirii cu părinții. Faptul că atît
de mulți tineri ajung pe străzi, fără adăpost, în orașe, aparent fără să
dispună de nici o alternativă, constituie o acuzație șocantă la adresa
societății noastre.
Într-o vreme, tinerii se mutau de acasă pentru că erau incapabili să
facă multe dintre lucrurile pe care și le doreau din cauză că locuiau
împreună cu părinții. A veni cît de tîrziu acasă, a avea relații
sexuale, a bea și a socializa erau lucruri mult mai greu de făcut cît
locuiau acasă cu părinții. În prezent, majoritatea acestor probleme nu
mai există. Tinerii au libertăți mult mai mari și dispun totodată de o
intimitate sporită în viața personală, cît încă locuiesc cu părinții.
Pentru mulți, mutatul de acasă și asumarea independenței este în egală
măsură o decizie financiară, nu doar emoțională și evolutivă.
Din perspectiva părinților, aceste schimbări pot avea două
interpretări. Mulți părinți se bucură că fiul sau fiica lor alege să
locuiască în casa părintească și după ce a împlinit 18 sau 21 de ani,
dar după ce împlinește 25 de ani, majoritatea părinților încep să se
întrebe cînd își vor recăpăta spațiul și viața. Am cunoscut părinți ai
căror copii aveau peste 30 de ani și care și-ar fi dorit ca aceștia să
treacă la etapa următoare a vieții lor, dar se simțeau incapabili să-i
forțeze să plece. Această carte este elaborată în scopul de a-i ajuta pe
părinți să gestioneze conflictele de ordin intern și extern asociate cu
parentingul tînărului adult. Cum îl pregătim pentru un viitor
independent? Cum locuim confortabil împreună, deși nu ne simțim foarte
confortabil? Cum îi acordăm libertatea de a evolua ca individ fără a ne
afecta propriile libertăți și drepturi? Și cum gestionăm modificarea
circumstanțelor și transformările noastre emoționale de-a lungul acestei
perioade de schimbare fără să-l facem să se simtă responsabil sau
vinovat de incertitudinile noastre?
Generația actuală de părinți se implică mai mult în gestionarea
vieții copiilor lor decît oricare altă generație anterioară, cu toate
că, în mod ironic, rezultatul este că, deși în prezent copiii au mai
multă libertate, ei sînt mai puțin independenți decît înainte. Ne
străduim să le permitem să devină persoana care aleg ei să fie, dar
decidem cu grijă unde se duc și cu cine anume își petrec timpul. În
consecință, creștem o generație de tineri excepțional de capabili și de
încrezători sub multe aspecte, dar care adesea au deficiențe la
capitolul socializării veritabile - nu relaționează bine cu alții și
tind să fie egoiști și lipsiți de empatie. De asemenea, tind să aibă
așteptări foarte mari de la viață. Media omniprezentă le prezintă
tinerilor o imagine a carierei, relațiilor și stilului de viață care
este hedonistă, neimportantă și, mai presus de toate, disponibilă -, iar
ei pot fi dezamăgiți cînd lucrurile nu sînt așa cum se așteptau.
Prin urmare, parentingul tinerilor adulți prezintă o serie de dileme
interesante. Ne dorim să fie independenți, dar trebuie să veghem asupra
siguranței lor. Ne dorim să fie dezinvolți, să se distreze și să se
bucure de tinerețea lor, dar vrem și să-și construiască niște baze
solide pentru viitor. Vrem să învețe cu perseverență și să aibă
rezultate bune, dar ne dorim și să fie fericiți. Vrem să fie
independenți și liberi, dar vrem și să ne iubească și să aibă nevoie de
noi la fel de mult ca întotdeauna.
în această perioadă marcată de schimbare parentingul poate crea
multe probleme personale. Este cunoscut conceptul de sindrom al cuibului
gol; părinții, îndeosebi mamele, devin... |