Fragmente din carte:
…astăzi e la modă să dăm vina pe părintii nostri practic pentru orice.
Credem că din cauza lor avem o stimă de sine scăzută. Dacă ei ar fi fost
altfel, am fi dat pe dinafară de atâta iubire de sine. Dacă analizăm
însă îndeaproape felul în care s-au purtat cu noi părintii, oricât ne-ar
fi maltratat ei e floare la ureche fată de ce ne facem noi astăzi. Da,
poate că mama ta îti spunea mai mereu: „Dragă, tu nu o să fii niciodată
în stare să faci cutare lucru”. Dar acum îti spui singur: „Esti un
nimeni. Niciodată nu faci lucrurile cum trebuie. Mereu o dai în bară. Te
urăsc”. Poate că părintii s-au purtat josnic, dar noi avem fată de noi
un comportament distructiv.
Multi am alunecat într-o vâltoare prost camuflată a urii de sine. Ș;i
căutăm neîncetat, chiar cu disperare, o cale de a ne elibera, fie
evoluând, fie fugind, evadând. Poate că reusesc cu acest grad academic,
sau acest loc de muncă, sau acest seminar, acest terapeut, această
relatie, această dietă sau acest proiect. De cele mai multe ori însă
medicamentul se dovedeste ineficient, iar lantul se tot îngroasă si se
tot strânge.
Aceeasi melodramă se petrece cu oameni diferiti din localităti diferite.
Începem să întelegem că într-un fel sau altul noi suntem problema, dar
nu stim ce să facem ca să iesim din această situatie. Nu suntem destul
de puternici ca să ne reducem la tăcere pe noi însine. Ne autosabotăm si
ne punem singuri bete în roate: în carieră, în relatiile noastre, chiar
si cu copiii nostri. Cădem în patima alcoolului. Ne drogăm. Îi
controlăm pe altii. Persecutăm. Suntem codependenti. Mâncăm în
exces. Ne ascundem. Atacăm. Nu contează de ce gen e disfunctia. Putem să
găsim nenumărate moduri diferite ca să exprimăm cât de mult ne urâm pe
noi însine.
Dar de exprimat, o vom exprima cu sigurantă. Energia emotională
trebuie să meargă undeva, iar ura de sine este o emotie puternică. Când o
canalizăm spre interior, ea devine iadul nostru personal: dependentă,
obsesie, comportament compulsiv, depresie, relatii violente, boală. Când
o proiectăm în exterior, ea devine iadul nostru colectiv:
violentă, război, infractiuni, oprimare. Însă e unul si acelasi lucru:
iadul are multe încăperi...
|
Adevăr Divin
