De ce să colorăm mandala?
Cele mai bune idei ne vin atunci când nu ne gândim la ele.
Pentru că mintea se relaxează și vede totul dintr-o perspectivă inedită.
Mandala e un joc pentru minte și ochi.
Făcută din forme și culori, e o poartă magică spre un tărâm spiritual mai
înalt.
Vom ajunge astfel la echilibru interior și armonie cu lumea înconjurătoare.
Să cunoaștem prin imagini civilizația dacică.
Vom înțelege simbolurile venerate de străbunii noștri
și vom afla rădăcinile credințelor noastre actuale.
Putem vedea viitorul privind în oglinda trecutului.
Semnificația culorilor
Mandala reprezintă o diagramă cosmologică folosită în meditație. Un asemenea
cerc magic reunește în interiorul său mai multe forme geometrice concentrice,
așezate pe diferite niveluri vizuale.
Chiar dacă rostul lor e acela de a fi colorate în funcție de preferințele
personale, mandalele nu sunt niște simple desene. Toate elementele grafice au o
semnificație. Fiecare formă trebuie asociată cu o culoare. Iată, așadar, care
este semnificația celor mai des întâlnite culori:
ALB
Albul a fost dintotdeauna culoarea purității. Dar și a vindecării, a unei vieți
noi, a lucrurilor suave. Exprimă pace, împăcare și inocență. Sugerează calm și
sinceritate. Are efectul de a liniști. E culoarea zăpezii neatinse, de pe
piscurile munților. Și a lupului alb, un simbol al înțelepciunii în cultura
dacică. Albi erau norii spre care dacii aruncau săgeți când trimiteau mesaje
zeilor. Tot albă era și spuma valurilor în care se scălda Zeul Mării Negre. Albe
erau și bărbile înțelepților daci.
NEGRU
E culoarea cea mai întunecată. Simbolizează puterea, supremația asupra tuturor
celorlalte culori. De asemenea, semnifică ceva distant și rece. Are efectul de
a intimida. În mod implicit, este asociată cu singurătatea, tristețea, apăsarea
și durerea sufletească. Însă e reprezentativă și pentru eleganța naturală. Aceasta
e culoarea nopții, a aripilor de vultur și a tăciunelui.
BEJ
E o culoare neutră, ce sugerează naturalețea și pragmatismul. De una singură,
creează un efect de monotonie. Cojoacele dacilor, din blană de oaie, aveau
această culoare. La fel și încălțările lor din piele. Și rochiile femeilor, din
fire de in, cânepă și lână toarsă, erau în diverse nuanțe de bej. Tulnicul din
lemn de tei avea această nuanță. La fel, și arcurile de vânătoare ale vitejilor
daci.
ocru & auriu
Ocru e o culoare caldă și calmă, deși sugerează ideea de vânătoare. Aurul
extras din munții Daciei a fost prelucrat de meșteri pricepuți, iar din el au
fost făcute bijuterii pentru nobilime. Tot în aur au fost bătute și monedele
cele mai valoroase. Cele mai cunoscute obiecte de tezaur care au făcut parte
din Comoara Dacilor sunt tot din aur.
gri & argintiu
Griul, cu numeroasele sale nuanțe, e o culoare neutră, detașată. E culoarea
stâncilor din vârful munților și, mai ales, a Sfinxului. Sure erau bărbile lui
Dromichete și Lisimah. Iar argintie era culoarea armelor ce se ciocneau în
luptă. Vasele din argint aflate pe masa regilor erau simbolul bogăției și al
puterii acestora. De asemenea, multe dintre bijuteriile cu care se împodobea
nobilimea erau tot din argint.
CAFENIU & bronz
Cafeniul este o culoare apropiată de pământ. Sugerează maturitate, soliditate,
forță și încredere. Vestiții bouri și zimbri din munții Daciei aveau blana
cafenie. Și capra Ibex avea aceeași culoare. Căciula nobililor daci, denumită
pileus, avea de obicei nuanțe cafenii. Iar din bronz erau multe dintre
scuturile cu care dacii se apărau în războaiele purtate împotriva
cotropitorilor. Și tot din
bronz se făureau unele fibule și câteva dintre monede.
cărămiziu & arămiu
Cărămiziul este o culoare caldă și telurică. Duce cu gândul la pământurile arse
de soare și la fortificațiile solide, făcute din materiale naturale. Semnifică
stabilitatea și durabilitatea. Cărămizii erau pietrele aflate la temelia
cetăților și a zidurilor de apărare ridicate de daci. Și vasele din lut ars
aveau aceeași culoare. Meșteri pricepuți, dacii prelucrau arama pentru a face
din ea unelte și vase, dar și podoabe pentru oamenii de rând. Iar roșcat era
pieptul zăganilor care vegheau munții, zburând pe deasupra genunilor. Tot
roșcat era și părul dacilor.
ROȘU
E o culoare primară, caldă, mare aducătoare de energie. E culoarea sângelui, a
vieții. Trădează curaj, pasiune, independență și multă încredere în sine. E și
o dovadă a capacității de a iubi. Stimulează simțurile, provoacă intelectul și
îndeamnă la acțiune. Tocmai de aceea, mulți războinici aplică această culoare
pe steagul lor de luptă. Însă, dacă e folosit în exces, fiind foarte vizibil,
roșul e perceput ca o agresiune și, în consecință, predispune la iritare și la
mânie, stârnind conflicte.
GALBEN
Încă o culoare primară, caldă. Este, prin excelență, una plină de lumină. Are
strălucirea soarelui, dar și a lămâii. S-a constatat că, pe de o parte,
galbenul predispune la comunicare, în special fiindcă dă senzația de afecțiune
și intimitate între oameni. De asemenea, facilitează instaurarea unei atmosfere
relaxate. Pe de altă parte, această culoare trezește atenția, stimulează
creativitatea și mărește puterea de concentrare. Tocmai
combinarea acestor două aspecte face ca galbenul să fie culoarea simbolurilor
solare dacice. Dar nu trebuie uitat că nuanțele întunecate de galben sugerează
gelozia, lașitatea și duplicitatea.
ORANJ
E cea de-a treia culoare caldă, însă de data aceasta avem de-a face cu o
culoare secundară. Are efecte benefice asupra oamenilor, pentru că dă senzația
de protecție, anihilează resentimentele, generează optimism și înveselește. În
consecință, oranjul îndeamnă oamenii să socializeze. E o culoare ce poate
reumple de energie un om sfârșit, care și-a epuizat forțele în lupta cu
provocările vieții. De asemenea, stimulează spiritul uman și semnifică
fericirea. Totuși, folosit în exces, oranjul poate provoca anxietate.
ALBASTRU
E a treia dintre culorile primare, însă aceasta intră în categoria celor reci.
Caracterizează infinitul și, prin extensie, nemurirea. Este culoarea cerului și
a mării. Dar și a lacurilor glaciare, în care zeii se priveau ca într-o
oglindă. Se spune că tot
albastră era și privirea celor mai mulți dintre daci. În
mod specific, e considerată culoarea nobleței, a loialității și a intuiției. A celor hotărâți să lupte pentru un
obiectiv ambițios. Albastrul e asociat și cu intelectul, mai ales cu nevoia de
cunoaștere, poate pentru că are efectul de a calma spiritul și de a predispune
la rațiune. Pe de altă parte, această culoare îndeamnă la meditație sau visare,
fiindcă protejează sensibilitatea artistică și îi oferă privitorului liniște
sufletească. Însă, dacă e privit în exces, albastrul conduce la pasivitate
exagerată și generează depresie.
VERDE
De asemenea, o culoare secundară, însă din categoria celor reci. Nuanțele
închise amintesc de pădurile în care dacii își pândeau dușmanii înainte de
atac. Nuanțele deschise, crude reclădesc speranța, sugerând primăvara –
anotimpul în care natura revine la viață. E culoarea fertilității, a pământului
plin de roade. Caracterizează tinerețea plină de vigoare, dar și vindecarea,
fiind asociată cu plantele medicinale pe care le foloseau în trecut vracii, din
învățăturile cărora a luat naștere medicina modernă. Denotă echilibru și
stabilitate în timp. Dar și verdele are conotații negative, fiind considerată
culoarea invidiei și a lăcomiei.
VIOLET
E tot o culoare secundară și, de asemenea, una rece. Violetul e sofisticat și
elegant. E specific unui spirit elevat și, poate, de aceea a devenit culoarea
conducătorilor spirituali, religioși sau politici – în general, fiind destinată
celor puternici și bogați. E o culoare impunătoare. Denotă cunoașterea ocultă
sau paranormală și influența mistică a celor inițiați. În același timp, este
culoarea emoțiilor puternice. Folosită în exces, dă sentimente de melancolie și
chiar de tristețe. |
Adevăr Divin
