Întâlniri cu îngerii

pag. 12-13

În învățătura tradițională se spune că atunci când trăiești în univers, și nu într-o mașină creată de om, este loc pentru Îngeri.
Ce sunt îngerii? Și ce fac ei?
În primul rând îngerii sunt puternici. Să nu fiți induși în eroare de imaginea heruvimului nud din era barocă care ne-a umplut imaginația. Când îngerul apare în Scripturi, primul îndemn care apare invariabil este ”Nu te teme”. Așadar, ar fi acestea primele lor cuvinte dacă ar veni ca heruvimi dezgoliți? În acest caz ar spune mai degrabă ”Pune-ți-mi roba”. Dar îngerii sunt grozavi. Poetul Rilke spune că fiecare înger este uimitor. În ce constă puterea lor?
Îngerii sunt ființe pline de înțelepciune. Ei gândesc profund. Sunt experți în a înțelege. Îngerii cunosc deja, prin intuiție, gândurile esențiale ce susțin toate celelalte gânduri, conform lui d”Aquino și a altor teologi, îngerii nu trebuie să meargă la școală ca să învețe esența lucrurilor. Nu au nevoie de un raționament discursiv și experiență pentru a învăța. Ei percep totul intuitiv, imediat.
Sunt experți în intuiție și pot dinamiza intuiția și creativitatea noastră. Acesta este un motiv pentru care artiștii și îngerii sunt prieteni atât de profunzi. Când ne uităm la minunatele, uimitoarele imagini cu îngeri pe care artiștii ni le-au oferit, ne confruntăm nu numai cu un subiect bogat de pictură, ci și cu relația dintre îngeri și artiști. Intuiția este ”autostrada” pe care circulă îngerii.
Îngerii sunt de asemenea buni prieteni cu profeții, și noi avem nevoie de profeți astăzi. Avem nevoie de profeți în fiecare profesie, în fiecare rol de cetățean, în fiecare generație. Avem nevoie de profeți tineri și bătrâni. ”Ce fac profeții?”, întreabă rabinul Heschel. ”Profeții interfereză.” Dacă suntem pe cale să modificăm cursul evoluției umanității astăzi, avem nevoie de profeți și, conform lui d”Aquino, îngerii sunt foarte mult implicați în profeție.
În plus, îngerii au și o voință foarte puternică, iar d”Aquino spune: ”Voința este prin natura lor iubire.” Îngerii nu sunt intelectuali abstracți; sunt iubitori, ființe înțelegătoare. Iubirea invadează înțelegerea lor. Cunoașterea lor este o cunoaștere a inimii.
Așadar, observăm că în domeniile înțelepciunii, cunoașterii, iubirii, compasiunii și profețiilor, îngerii au foarte clar o mulțime de lucruri să ne învețe despre spiritualitate. Și sarcinile lor nu sunt banale. Ei au responsabilități cosmice privind destinul și cunoașterea pe care o poartă. Una dintre aceste sarcini este de a venera. Oriunde se venerează, se pare că îngerii își fac apariția. Într-adevăr, cred că absența lor poate fi comparată cu ceea ce numesc eu o criză a venerației în civilizația occidentală. Atunci când vom învăța să ne rugăm din nou, îngerii se vor întoarce.
Atât mistica Hildegard din Bingen, cât și Toma d”Aquino au vorbit despre faptul că diavolul nu venerează, și prin aceasta se deosebește de îngeri - prin refuzul de a venera. Cât din cultura noastră din ultimele secole a fost într-adevăr un refuz de venerație? Ce este adorarea, dacă nu sunetul pe care îl produce bucuria, sunetul pe care inspirația îl face? Și dacă suntem lipsiți de adorație, este pentru că am fost lipsiți de inspirație și bucurie în mașină, lumea în formă de cușcă în care am trăit. Noua cosmogonie ne trezește din nou să venerăm și să ne minunăm, deci să-L adorăm pe Dumnezeu.
A studia îngerii înseamnă a răspândi lumina deasupra noastră, în special acele aspecte despre noi înșine care au fost lăsate la o parte în civilizația noastră secularizată, sistemele noastre educaționale secularizate și chiar sistemul nostru de adorare secularizat. Prin secularizare mă refer la orice scoate inspirația din lucruri.
Îngerii sunt în permanență în jurul nostru: ne călăuzesc, ne protejează, ne veghează, ne inspiră, ne ajută, ne impulsionează, ne vindecă și câteodată ne ghidează în diferite tărâmuri subtile din care trebuie să ne întoarcem cu mistere pentru această lume specială. Toma d”Aquino spunea: ”Facem lucrarea lui Dumnezeu, alături cu sfinții îngeri.” Dar chiar mai mult decât atât, d”Aquino ne avertizează că îngerii anunță întotdeauna liniștea divină, liniștea care precede propria noastră inspirație, propriile noastre cuvinte, liniștea pe care o aduc meditația și contemplarea.
Îngerii îi fac pe oameni fericiți. Foarte rar poți să vezi pe cineva care a întâlnit un înger și care să nu aibă un zâmbet larg pe față. Să întâlnești un înger înseamnă să te reîntorci la bucurie. Așa cum spunea d”Aquino, fericirea constă în înțelegerea a ceva mai bun decât noi înșine. Ei ne cheamă pentru a fi ființe mai bune.
În sfârșit, păcatul îngerilor întunericului constă în faptul că au avut de-a face cu aroganța, prostia și slăbiciunea. Nu sună asta cunoscut...