Una dintre cărțile „cele mai practice“ scrise de Françoise Dolto,
Când părinții se despart se adresează nu numai părinților și copiilor,
ci și juriștilor care decid asupra divorțului.
Când părinții se despart: cum să prevenim suferințele copiilor
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității,
în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00,
deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
”Când părinții pleacă, dacă spațiul nu mai este același, copilul nu se
mai regăsește nici chiar în corpul lui, adică în reperele lui spațiale
și temporale, pentru că unele depind de celelalte. Dimpotrivă, dacă,
atunci când cuplul se desface, copilul poate rămâne în spațiul unde
părinții au fost împreună, există o mediere și travaliul divorțului
decurge mult mai bine pentru el. Dacă nu, deoarece corpul lui s-a
identificat cu casa în care trăiește, când casa este pentru el distrusă,
datorită absenței unui părinte sau dislocării cuplului, sau când el
însuși trebuie s-o părăsească, copilul va cunoaște două niveluri de
destructurare: nivelul spațial, care se răsfrânge asupra corpului;
nivelul afectivității, răsfrânt în sentimente disociate. [...]
Când e foarte mic, copilul nu poate face cu adevărat travaliul afectiv
de a pricepe divorțul, decât dacă rămâne în același spațiu. Așa că, dacă
părinții pot proceda astfel, cel mai bine ar fi ca apartamentul să le
rămână copiilor și ca părinții înșiși să vină alternativ să-și
îndeplinească aici ”datoriile de părinte”. Locul de domiciliu obișnuit
al copiilor ar trebui să fie acela unde au trăit împreună cu cei doi
părinți și unde vor rămâne cu un singur părinte. Lucru valabil nu
doar pentru casă, dar și pentru școală, când este vorba de copii de la
șapte-opt ani în sus. Este contraindicat ca, datorită unui divorț, un
copil să fie constrâns să-și părăsească școala pentru a merge la altă
școală. Putem fi siguri că se va alege cu doi ani de întârziere școlară;
nu se va mai duce la școală pentru că este prea divizat.” * * * Una dintre cărțile ”cele mai practice” scrise de Françoise Dolto,
Când părinții se despart se adresează nu numai părinților și copiilor,
ci și juriștilor care decid asupra divorțului. Ideea asupra căreia
autoarea insistă constant este că trebuie să comunicăm copiilor
adevărul, în forme adecvate, minciunile de tipul ”tata (mama) este
plecat(ă) într-o călătorie” conducând mai târziu la efecte nefaste.
Cuprins:
Cuprins: Prezentare
1 Despărțirea părinților și inconștientul copilului Divorțul
și structura triangulară a copilului. — Încă din viața fetală, mama
este bivocală pentru copil. — Spațiul disociat și continuumurile
corporal, afectiv și social.
2 Să spunem sau să nu spunem? De
ce și cum să le spunem copiilor despre despărțire? — Motivele de divorț
invocate de părinți sunt totdeauna false. — „A nu preveni copilul
înseamnă să-l traumatizezi.”
3 Funcția pozitivă a îndatoririlor Dincolo
de noțiunile judiciare (interes sau drepturi ale copilului?), trebuie
avută în vedere autonomia lui. — Împărțirea timpului. — „Părinții nu mai
au autoritate, ci răspunderi.” — A menține referința la celălalt
părinte. — Copiii vinovați ai mamelor care „le-au sacrificat totul.” —
Datoria de a vizita, nu dreptul de a vizita. — „Nimeni nu se poate pune
de-a curmezișul datoriei altcuiva.” — Reacții psihosomatice la vizitele
părintelui discontinuu. — Locuri neutre? — Pensie alimentară. —
Împotriva încredințării alternante a celor mici.
4 Relația cu noii parteneri ai părinților „Este
esențial pentru dezvoltarea unui copil ca un adult să-l împiedice de a
avea o intimitate totală cu părintele la care stă.” — „Un «tati» nu este
neapărat tatăl.” — Cuvântul părintelui îl face credibil pe noul
partener în ochii copilului. — Părinți homosexuali.
5.Relația cu două linii parentale, respectiv cu două etnii
Bogăția metisajului admis și susținut social. — Regresia copilului al
cărui părinte se întoarce împreună cu el la propriii săi părinți. —
Spusele bunicilor temperând reproșurile nepoților la adresa părinților.
6 Travaliul de castrare Dezorientarea
copilului în fața a „două poluri nord”. — Vicleniile oedipiene. — A
accepta doliul după copilăria mică. — Despre responsabilitatea femeilor
în alcoolismul soților, uneori al fiilor. — Violența dintre părinți nu
este resimțită la fel de copil înainte și după Oedip. — Culpabilitatea:
embolia dezvoltării. — Inflația tatălui și suprainvestirea lui
imaginară. — Dorința necesară de a vrea să stea la celălalt părinte. —
A-ți cinsti părinții nu înseamnă să te identifici cu ei, ci să-ți preiei
răspunderea de tine însuți
7 Copilul și școala Tăcerea
asupra divorțului: fie rușinată, fie excitată. — Lectura textelor
literare: distanțarea față de încercările vieții afective. — A răspunde
fără erotizare la declarațiile de dragoste ale elevilor. — „Limbajul
corpului”: te duci la infirmieră, nu la „psi”, nici la asistenta
socială.
8 Copilul față în față cu justiția Daunele
semnificative: „condamnat”; „din greșeala”; „din vina”. — Justiția nu
trebuie să vrea ca „un copil să fie fericit, ci să-i permită să-și
continuie dinamica de structură”. — A favoriza autonomia mai precoce a
copiilor din părinți divorțați. — A informa copilul despre procedură. —
Copilul să poată vorbi cu judecătorul. — A respecta copilul în
demnitatea lui de subiect.
Caracteristici:
Numărul de pagini
Numărul de pagini
136
Formatul în cm. (l x L)
Formatul în cm. (l x L)
13 x 20
I.S.B.N.
I.S.B.N.
978-606-719-652-8
Traducerea
Traducerea
Magdalena Popescu și Smaranda Bedrosian
Adevăr Divin
