Cam așa începe fiecare dintre meditațiile propuse de la microfonul Radio
Trinitas, meditații care alcătuiesc împreună acest volum. Sunt doi ani
de transmisie, a câte patru minute fiecare text, de trei ori pe
săptămână, a gândurilor mele despre Evanghelie. Nu pot fi socotite
predici depline, cum ar spune unii. Nici nu aveam cum să exprim
cuvintele de învățătură decât așa, pe formatul propus, ca simple
fărâmituri de prescură. Un soi de respirări, atinse de conjunctura
cotidiană, de oboseală ori de surmenajul social al texturii de lumină
din care se hrănește sufletul creștinului azi. Nu, nu sunt înregistrate
pe grabă și nici doar conjuncturale. De aceea, la îndemnul unora dintre
ascultători, le-am așezat într-un clasor de timbre vocale, încercând, pe
cât a fost posibl, să nu le ucid oralitatea.
A vorbi dinaintea microfonului unui radio cu evlavia atmosferei din
amvon, fără a periclita demersul de comunicare socială a adevărului
evanghelic, nu-i simplu joc cultural. Se simte în adâncul sufletului o
adâncă și benefică tensiune legată de prea-scurtul timp în care
rostești. Mereu am constatat că aș fi spus altfel, altcum. Uneori
reluarea subiectului a însemnat o nouă latură a Evangheliei, tăiată în
adâncimea de diamant pe care aceasta o are. Veți vedea marcate cu cifre
romane etapele rubricii radio transformate acum în carte. Prima zi, a
doua zi, a treia zi. Un soi de construcție-reconstrucție a exegezei, de
dragul ascultătorilor. Pentru că dincolo de limitele studioului Radio
Trinitas – îngăduiți-mi această mărturie –, văd pe bunii noștri creștini
ascultând. În liniștea camerei celui bolnav, la serviciu, la bordul
mașinii ce străbate balansul necruțător al șoselei, în camera de studiu,
în taina înmiresmată a mănăstirilor știu că sunt oameni care ascultă.
Ș;i se bucură. Lor, bucuroșilor ascultători, le dedicăm acest volum
reconstruit din rostiri. În speranța că le va aduce bucuria Ucenicilor
pe drumul Emausului!
|
Adevăr Divin
