Un roman publicat acum o jumatate de secol, dar mai actual
ca niciodata, devenit reper cultural in Statele Unite ale Americii si
vindut in peste zece milioane de exemplare. Premiul Pulitzer pentru
Harper Lee, trei Oscaruri si doua Globuri de Aur pentru ecranizarea lui
Robert Mulligan, cu Gregory Peck in rolul lui Atticus Finch.
...Sa ucizi o pasare cintatoare este un roman brutal si
onest, abordind cu curaj o problematica mereu de interes : rasismul,
conflictele sociale si pierderea inocentei copilariei, totul filtrat
prin ochii unei fetite, Scout Finch, martora la intimplarile dramatice
declansate intr-un mic orasel sudist atunci cind un barbat de culoare
este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus,
desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati
pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei, Jem,
sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc
intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si
violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea de
linsaj generala, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera
lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si
echilibrat.
„Multi dintre fanii ei sint convinsi ca Harper Lee, autoarea unui
roman devenit aproape instantaneu o opera clasica a literaturii
americane, a incetat de mult din viata. Cartea ei avind ca subiect
conflictele rasiale din Sudul Statelor Unite, distinsa cu Premiul
Pulitzer in 1960, ramine unul dintre marile succese literare ale ultimei
jumatati de secol, iar autoarea insasi este un personaj cheie in recent
lansatul film Capote, care a readus-o in lumina
reflectoarelor. Dar, in ciuda faimei de care se bucura, Harper Lee a
disparut din viata publica de mai bine de patru decenii, urmind exemplul
altor pustnici ca J.D. Salinger sau Thomas Pynchon, retrasi din lume
pentru a evita efectele secundare ale celebritatii.” (The Observer)
„Tot ce-mi doream era sa existe cineva caruia cartea mea sa-i placa
indeajuns incit sa ma incurajeze sa merg mai departe… Nu aveam mari
sperante, dar m-am pomenit coplesita de onoruri, iar acesta a fost,
intr-un fel, un lucru la fel de inspaimintator ca executia rapida la
care ma asteptam.” (Harper Lee) |