Suntem la librărie! Comenzile plasate le expediem în cel mai scurt timp posibil. Vă mulțumim. Transport GRATUIT la comenzile de peste 160 lei prin curier Cargus, curier DPD sau poșta română. Transport GRATUIT la comenzile de peste 240 lei prin EasyBox Sameday.
Să joace perfect: asta era forța care îl mâna în viață. Nu dorea neapărat să își
învingă adversarii și să câștige trofee – chiar dacă, după cum a și recunoscut,
de altfel, îi plăcea ideea că ar putea deveni bogat și celebru...
Roger Federer. În căutarea perfecțiunii
45.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Roger Federer” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Era 11 septembrie 1996. Fusesem însărcinat de Tages-Anzeiger
să scriu, pentru ziua următoare, un text despre World Youth Cup, un fel de Cupa
Davis pentru juniori, care tocmai avusese loc la Zürich, unde își avea redacția
noastră sediul central. Eram sceptic. Să scriu o istorie despre un turneu în
care jucau echipe de tineri de 15-16 ani pe care nu îi cunoștea nimeni?
…................................................
În acea după-amiază însorită de sfârșit de vară l-am întâlnit pentru întâia
oară, la baza sportivă și de agrement Guggach, pe Roger Federer. Tocmai
împlinise 15 ani, fiind de fapt prea tânăr pentru acest turneu. Referințele
sale erau însă impresionante: câștigase deja cinci titluri naționale de master,
era cel mai bun elvețian pe grupa de vârstă de până în 16 ani și deja numărul
88 din țară.
Roger Federer era, fără îndoială, un giuvaer neșlefuit. Eram uimit că nimeni nu
mai spusese sau scrisese nimic despre el.
• René Stauffer
Să joace perfect: asta era forța care îl mâna în viață. Nu dorea neapărat să își
învingă adversarii și să câștige trofee – chiar dacă, după cum a și recunoscut,
de altfel, îi plăcea ideea că ar putea deveni bogat și celebru. Instinctiv,
pentru el calea era scopul, iar calea era reprezentată de încercarea de a lovi și
trimite mingile perfect cu racheta sa. Părea că este posedat de ideea aceasta,
ceea ce explica de ce se enerva atât de tare chiar și după schimburile de mingi
câștigate. Obsesia lui nu era dominarea adversarului, ci a mingii, pe care o
iubea și o ura totodată.
Aspirațiile lui Federer erau înalte – prea înalte însă pentru a și le putea
atinge în acel moment. În această relație tensionată dintre așteptări și
realitate, sentimentele îi însoțeau fiecare mișcare. Părea să simtă ce
posibilități stăteau ascunse în el și că putea face mult mai mult decât făcea
deja, dar nu reușea încă să își transpună visurile în realitate.
Adevăr Divin
