www.FotoMars.ro

Am parcurs nu fără emoţie studiul Călugărul şi moartea al înzestratului teolog Cristian Bădiliţă, care abordează problema, totdeauna actuală, a sfîrşitului nostru obştesc. Chiar dacă o reduce la o anchetă, cum afirmă însuşi autorul, privitoare la scrierile monahilor egipteni din vechime, el nu omite nici unul dintre aspectele respectivei tematici. Sfîntul Antonie cel Mare, unul dintre aceşti iluştri monahi egipteni, este acela care a zis că „moartea de-o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavînd-o în minte, moarte este” (Învăţături, n. 49).

Atare optică nu aparţine, însă, doar monahilor egipteni, ci, în general, monahilor, nu mai puţin tuturor creştinilor care şi-au transpus gîndurile în scris. „După cum pîinea este cel mai necesar dintre toate elementele, observa şi Sfîntul Ioan Scărarul, tot astfel gîndirea la moarte este „cea mai necesară între toate celelalte îndeletniciri”. La drept vorbind, n-a existat credincios de-a lungul vremii care să nu fi privit moartea în acelaşi fel. [...]

Abordînd problema morţii este evident că trebuiesc atinse numeroase alte aspecte, ceea ce dl. Cristian Bădiliţă şi face, întemeindu-se pe zicerile şi faptele monahilor egipteni. Concluzia la care ajunge este de natură să ne convingă despre adînca lor înţelepciune, despre folosul de a ne conduce după sfatul şi exemplul lor.