www.FotoMars.ro

DESCRIERE pentru titlul: PUTEREA LUNII NOI

Cu această lucrare, sper să-ţi clarific un aspect prea puţin cunoscut. Prin combinarea puterii atracţiei fizice, gravitaţionale a Lunii şi a Soarelui la timpul potrivit cu proprietăţile metafizice ale controlului mental, poţi folosi marea putere de a atrage lucruri pe care ţi le doreşti.

Pescuitul este mai bun în cele trei zile de creştere ale Lunii Noi; vânătorii prind mai mult vânat în aceleaşi trei zile; rănile se vindecă mai repede în timpul creşterii Lunii Noi pentru că circulaţia sângelui este stimulată; oceanul se ridică şi produce cele mai uriaşe fluxuri în timpul creşterii Lunii Noi; oamenii buni sunt şi mai buni în timpul acestei perioade iar oamenii răi devin şi mai răi. Cu alte cuvinte, creşterea Lunii Noi afectează practic aproape toate lucrurile de pe planeta Pământ. Sună ca ceva dintr-o carte SF? Ei bine, nu este. Acesta este de fapt un adevăr ştiinţific. Faptul ce reiese de aici este că Luna, în special în timpul fazei când se află între Pământ şi Soare, are o puternică atracţie asupra tuturor lucrurilor de pe Pământ. Știind asta o poţi folosi în avantajul tău.

Când utilizezi această undă de energie creată de masa Lunii şi o controlezi chiar într-o mică măsură, ai o mai bună şansă de a-ţi vedea ţelurile şi dorinţele îndeplinite. Prin utilizarea acestei forme de energie, care vine dintr-o anume fază a Lunii, ai la dispoziţie o resursă nouă şi puternică.

DESCRIERE pentru UN ÎNGER ALĂTURI DE MINE:

Îngerii sunt fiinţe de natură celestă, desemnate parţial pentru a ajuta umanitatea. Dar există diferite tipuri de fiinţe angelice, o ierarhie, iar ca toate lucrurile, şi aceştia urmează un anumit set de reguli şi legi.

Cea mai timpurie amintire a mea despre îngeri este aceea, când eu îi povesteam bunicii care mă striga, că eram ocupat şi că mă jucam cu Cherubs. Nu ştiam că am companioni îngeri, cum aş fi putut şti, de abia învăţam să vorbesc, iar cuvântul înger nu era nici măcar în cel mai limitat vocabular al meu. Nici măcar nu sunt sigur că aveam un vocabular pe vremea aceea, îmi amintesc totuşi de cei cinci colegi de joacă ai mei, ei erau la fel de reali pentru mine ca şi prietenii mei de azi. Ei nu aveau nume, după cum îmi amintesc, dar oricând eram singur fie în salon, fie în dormitor, fie în baie, erau şi ei acolo, în mintea mea, aşteptându-mă. Pe vremea aceea, nu ştiam diferenţa dintre un companion mental şi un prieten real. Pentru mine era acelaşi lucru. Abia cu mulţi ani în urmă am descoperit că aceştia erau îngerii mei păzitori.

Ei au dispărut tocmai când am devenit conştient de mine. Cred că era în jurul vârstei de cinci ani. Nu pot să spun că mi-a fost dor de ei, nu mi-a trecut niciodată aşa ceva prin minte. Dar eu pot să-mi vizualizez călăuzele invizibile acum aproape la fel de real ca şi cum făceam pe atunci; singura diferenţă fiind aceea că pe atunci, acestea erau la fel de reale ca şi realitatea, însă azi acestea sunt doar în mintea mea.