www.FotoMars.ro

În cariera mea literară, am scris multe lucrări despre viaţa unor persoane apropiate sau întâlnite întâmplător. Nu-mi propusesem să scriu nimic despre familia mea, deoarece mi se părea că toţi au fost oameni simpli, neinteresanţi pentru cititorii din aceste timpuri. În această iarnă geroasă a anilor 2014-2015 e.n., mi-am schimbat hotărârea. Am descoperit circa 300 de pagini scrise de mâna tatălui meu, Gheorghe Coruţ, şi unele din însemnările sale m-au pus pe gânduri. După citirea lor, am cugetat mult dacă să scriu sau nu această carte. Eu cred că merită scrisă si citită. Ne dezvăluie un erou-aviator din cel de al doilea război mondial cu bucuriile, dar, mai ales, cu necazurile sale.

Tata a plecat dintre cei vii în urmă cu zece ani, lăsând însemnările într-o cutie de carton, căreia nimeni nu-i dădea nicio importanţă. N-a scris cu gând de a fi publicat. Eu cred că a scris un fel de spovedanie şi carte de învăţătură pentru urmaşi. Din această cauză, scrisul este de o sinceritate dezannantă. Eu mi-am luat sarcina de a-l stiliza şi corecta, fără a interveni în esenţa lui. Cel care povesteşte este tata, Gheorghe Coruţ.

Multe lucruri veţi întâlni în această lucrare. Lumea satului din nordul Moldovei, cu obiceiurile si credinţele ei. Cumplitele încercări prin care au trecut bărbaţii acestui neam, alături de conaţionalii lor, în luptele pentru întregirea şi neatârnarea neamului. Perioada interbelică aşa cum era, cu cele bune şi cele rele. Sângerosul război împotriva URSS şi urmările cumplite ale înfrângerii. Toate s-au produs parcă conform profeţi ei Mareşalului Ion Antonescu: Luptaţi, băieţi, ca să muriţi, căci vii şi înfrânţi de-ţi rămâne. Veţi fi ca şi morţi!

Acum înţeleg mai bine vorbele pe care mi le spunea tata. Fericiţi, mult mai fericiţi sunt cei care au căzut pe câmpul de luptă. Ei n-au trăit durerea şi umilinţa patriei învinse, nici n-au ajuns la judecata nedreaptă a invingătorilor

Scriu cu speranţa că generaţiile viitoare nu vor cunoaşte durerea şi umilinţa patriei învinse, nici nu vor ajunge la judecata nedreaptă a învingătorilor şi a cozilor de topor ale acestora. E dreptul meu să sper că România, parte a Uniunii Europene, nu va mai fi niciodată înfrântă şi niciun cetăţean român nu va mai ajunge la judecata nedreaptă a învingătorilor sau a colaborationistilor acestora.

• Pavel Corutz