Graiul românesc al massa-geţilor :. Lucian Iosif Cueşdean, dr. :. Solif :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Când Roma era abia un punct pe harta Europei, geţii vorbitori de română se întindeau din teritoriul României până la Gibraltar spre vest şi până în India spre est.

Autor: Lucian Iosif Cueşdean, dr.

Editura: Solif

Afişat de 21867 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	49.14 RON

	•Reducere:	20%
	•Preţ site:	39.31 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Descriere

…până şi o arheologie rudimentară ne arată că în teritoriul României se găsesc cele mai vechi oseminte ale omului de tip contemporan, de acum 42.000 de ani, răstimp în care el a cucerit tot globul pământesc.

Să nu uiţi de asemenea că a ajuns să locuiască şi ţărmurile, chiar insulele Oceanului Arctic, în Europa, înainte de Glaciaţiunea Würm, dar pe parcursul ei, el nu a mai supravieţuit decât cu un numâr mic de indivizi, locuitori ai unor peşteri, în Pirinei şi în Carpaţi.

După topirea gheţarului acum 13.000 de ani, omul de cavernă din Pirinei a dispărut fără urmă, poate datorită unor potopuri devastatoare, astfel că, toată ZESTREA GENETICĂ şi LINGVISTICĂ PREGLACIARĂ a europenilor a fost păstrată DOAR în peşterile din CARPAŢI.

Omul de cavernă din Carpaţii României a creat Prima Civilizaţie Neolitică a Europei în teritoriul aferent râurilor bazinului Dunării de Jos, cu o mică populaţie de sedentari agricultori, de 10.000 de ani, posesori ai celei mai vechi limbi europeane, ce începe cu sunetele din natură şi construieşte cu ele un sistem lingvistic, în care morfeme stem, cu înţeles, rădăcini de cuvânt, se repetă, descriind noţiunile ca pe nişte metafore, pentru a denumi toate descoperirile colectivităţii umane, înainte de a exista graniţe şi popoare.

Numărul iniţial al supravieţuitorilor după marile potopuri era evident mic şi a crescut progresiv, la nivel de zeci de mii, apoi de sute de mii, producând primele forme de urbanizare, ca urmare a măririi rezervelor de hrană cu produse agricole, dependente direct de condiţiile meteorologice.

La nivelul unei colectivităţi de câteva sute de mii de indivizi nu se poate pune problema vorbirii mai multor limbi, dar terminologia unor grupuri profesionale începe să se distingă şi apar limbaje specifice, culegătorilor, pescarilor, vânătorilor, păstorilor, crescătorilor de animale, plugarilor, navigatorilor, comercianţilor, inclusiv un limbaj specific slujitorilor componentei administrative şi spirituale.

Această limbă europeană unică, a omului de pe râurile din Bazinul Dunării de Jos, conţine toate fondurile lingvistice ale viitoarei Europe, ea fiind o latino-germano-slavă, precum limba română contemporană.

Înmulţirea populaţiei peste capacitatea locului de a furniza hrană a determinat roirile din aproape în aproape pentru agricultori şi pe distanţe din ce în ce mai mari pentru păstori.

Agricultorii sedentari au creat la noi un nucleu cu o societate civilizată care a atins apogeul în urmă cu 7500 de ani sub forma culturilor Ariuşd-Cucuteni-Tripolia şi Gumelniţa, Hamangia, de o parte şi de alta a Carpaţilor şi Dunării, cu câteva mii de case într-o formaţiune urbană, cu ceramică pictată, ceramică neagră, multe unelte, puţine arme şi chiar prima scriere din lume.

În 2-3 mii de ani omul a folosit calul în transport şi cuvintele, însoţite de ceramica de la noi, au ajuns pe malurile Egeei, Mediteranei, Balticii, Atlanticului şi în nordul Chinei, dimpreună cu neamurile noastre, mai mult sau mai puţin războinice, pentru ca mai târziu ele să uite de unde au plecat şi să ne atace pe noi, cei care am rămas pe loc, în mai multe privinţe şi la propriu şi la figurat.

Istoria europeană începe cu grecii care-şi amintesc că au traversat Dunărea de Jos spre Peninsula Balcani în urmă cu 3900 de ani, adică la 3600 de ani după splendida Civilizaţie Cucuteni.

Ei scriu că în Balcani au găsit pe cei mai vechi oameni, pe care i-au numit Pelasgi.

Francezul Guido A Mansuelli spune că de fapt pelasgii sunt tot una cu sciţii.

Părintele istoriei grecul Herodot, 484-425 BC, era foarte documentat despre noi şi ne numea geţi, dar nu auzise de romani, deşi era informat despre etruscii pe care ei tocmai îi alungau din Roma, proclamând RESPUBLICA ROMANA, cu câteva decade înainte de a se naşte.

Românii nu au băgat de seamă că de fapt istoricul îi numeşte pe geţii sedentari elita tracilor.

El înţelegea prin traci pe geţii care treceau spre lumea largă, locuind în căruţe, fiind deci nomazi şi ocupând în vremea lui toată Europa şi stepa siberiană, până la graniţele Chinei, afirmând că toţi vorbesc o aceeaşi limbă şi că sunt aproape la fel de mulţi ca inzii, fără să ştie că şi o parte dintre inzi, la rândul lor, erau tot de acelaşi neam şi de aceeaşi limbă, suţinând totodată că, dintre toţi tracii, geţii erau oamenii cei mai bravi şi mai drepţi.

Plecând de la informaţiile de mai sus, furnizate de Herodot, au numit şi romanii tot Tracia, teritoriul din care se TRECE, în Asia, peste strâmtori, dar după Gabriel Gheorghe se pare că nimeni nu şi-a spus vreodată trac, ci get.

Lumea era plină de geţi, inclusiv în Peninsula Iberică unde, după Guido A Mansuelli, i-au găsit şi romanii pe geţii ileri, cu regele lor MAN DONIUS şi pe geţii hindi, cu regele lor HINDI BIL, stăpânind tertoriul CATALONIEI de azi şi sugerându-ne că MAN este un cuvânt getic, păstrat în română în termenii capso-man, o-men-ire, oa-meni, o-men-ie, săr-man, mân-dra, ru-mân, etc.

După germanul Hans Krahe, cuvintele inclusiv toponime sau hidronime sunt argumente în studiul istoriei.

Aşa cum la noi, Tekir Ghiol, Murfatlar sau Altân Tepe, nu puteau exista fără turci în Dobrogea, nici, Dordogni, Pirinei şi Ebru, nu puteau exista în sudul Franţei şi în nordul Spaniei, fără iler-geţii ajunşi acolo, din Iliria, din sudul Dunării, unde există DARDANELE, PIRIN şi EBRUS (azi Mariţa, în Bulgaria), cum nu puteau exista LA HORE, DELI, ZOB, GAIA, în Punjabi, dacă ele n-ar fi fost duse acolo de nişte vorbitori de română.

Trebuie să ştii cititorule că geţii erau numiţi adesea sciţi, ceea ce constaţi şi tu, dacă vrei să te documentezi, inclusiv pe Wikipedia.

La fel trebuie să afli şi că limbile, dacilor, geţilor, tracilor, sciţilor şi perşilor, sunt etichetate drept iranice.

Ele sunt deci toate o aceeaşi limbă cu sanscrita, care poate fi şi vedică sau avestică ori iraniană, de fapt limba indo-europeană primară comună, cea mai veche, termen ce necunoscătorilor le creează falsa premiză a originii europenilor în India.

Mai pe româneşte, toate aceste popoare, azi bine delimitate, erau cândva plecate de la noi, cu limba noastră cu tot, atât spre vest cât şi spre est, aşa cum am discutat mai înainte şi au ajuns în India.

Ştiind toate acestea mi-am propus să parcurg, cuvânt cu cuvânt, întreg dicţionarul English to Punjabi şi spre surprinderea mea, din cele 20.000 de cuvinte englezeşti ale dicţionarului am găsit 2000 care, traduse, sunt asemănătoare cu româna literară contemporană…

…când Roma era abia un punct pe harta Europei, geţii vorbitori de română se întindeau din teritoriul României până la Gibraltar spre vest şi până în India spre est.

LIMBĂ ROMÂNĂ nu înseamnă numai ROMÂNA LITERARĂ, impusă de academie, ci şi dialectele, graiurile ei, armâna, megleno-româna, istroromâna, cuţo-vlaha din Grecia, vlaha din ţările slave sud dunărene, macedo-româna, reto-romanda din Alpi, rumâna geţilor din Punjabul muntos nord pakistanez şi nord indian şi rumâna daco-getă scrisă pe plăcile de la Sinaia, de care nu ştiaţi până acuma.

Caracteristici

Numărul de pagini: 192
Formatul în cm. (l x L): 13 x 20
I.S.B.N.: 978-973-87665-9-4

A apărut în: 2014-

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro

Descriere

Caracteristici