3809 produse pe stoc
 |
|
 |
 |
|
 |
 |
|
 |
|
 |
|
 |
|
Graiul românesc al massa-geților |  » Coperta | Când Roma era abia un punct pe harta Europei, geții vorbitori de română
se întindeau din teritoriul României până la Gibraltar spre vest și
până în India spre est.
| Afișat de 21867 ori. |
 | Preț raft: | 49.14 RON | |
Reducere: | 20% | Preț site: | 39.31 RON
* |
Momentan indisponibil(ă)!
În prezent nu cunoaștem dacă și când acest produs va fi în stocul nostru.
Puteți însă să faceți precomandă și astfel veți fi anunțat(ă) atunci când acesta devine disponibil.
Pentru aceasta trebuie să fiți autentificat(ă).
| |
Contact
|
Descriere
până și o arheologie rudimentară ne arată că în teritoriul României se
găsesc cele mai vechi oseminte ale omului de tip contemporan, de acum
42.000 de ani, răstimp în care el a cucerit tot globul pământesc.
Să nu uiți de asemenea că a ajuns să locuiască și țărmurile, chiar
insulele Oceanului Arctic, în Europa, înainte de Glaciațiunea Würm, dar
pe parcursul ei, el nu a mai supraviețuit decât cu un numâr mic de
indivizi, locuitori ai unor peșteri, în Pirinei și în Carpați.
După topirea ghețarului acum 13.000 de ani, omul de cavernă din Pirinei
a dispărut fără urmă, poate datorită unor potopuri devastatoare, astfel
că, toată ZESTREA GENETICĂ și LINGVISTICĂ PREGLACIARĂ a europenilor a
fost păstrată DOAR în peșterile din CARPAȚI.
Omul de cavernă din Carpații României a creat Prima Civilizație
Neolitică a Europei în teritoriul aferent râurilor bazinului Dunării de
Jos, cu o mică populație de sedentari agricultori, de 10.000 de ani,
posesori ai celei mai vechi limbi europeane, ce începe cu sunetele din
natură și construiește cu ele un sistem lingvistic, în care morfeme
stem, cu înțeles, rădăcini de cuvânt, se repetă, descriind noțiunile ca
pe niște metafore, pentru a denumi toate descoperirile colectivității
umane, înainte de a exista granițe și popoare.
Numărul inițial al supraviețuitorilor după marile potopuri era evident
mic și a crescut progresiv, la nivel de zeci de mii, apoi de sute de
mii, producând primele forme de urbanizare, ca urmare a măririi
rezervelor de hrană cu produse agricole, dependente direct de condițiile
meteorologice.
La nivelul unei colectivități de câteva sute de mii de indivizi nu se
poate pune problema vorbirii mai multor limbi, dar terminologia unor
grupuri profesionale începe să se distingă și apar limbaje specifice,
culegătorilor, pescarilor, vânătorilor, păstorilor, crescătorilor de
animale, plugarilor, navigatorilor, comercianților, inclusiv un limbaj
specific slujitorilor componentei administrative și spirituale.
Această limbă europeană unică, a omului de pe râurile din Bazinul
Dunării de Jos, conține toate fondurile lingvistice ale viitoarei
Europe, ea fiind o latino-germano-slavă, precum limba română
contemporană.
Înmulțirea populației peste capacitatea locului de a furniza hrană a
determinat roirile din aproape în aproape pentru agricultori și pe
distanțe din ce în ce mai mari pentru păstori.
Agricultorii sedentari au creat la noi un nucleu cu o societate
civilizată care a atins apogeul în urmă cu 7500 de ani sub forma
culturilor Ariușd-Cucuteni-Tripolia și Gumelnița, Hamangia, de o parte
și de alta a Carpaților și Dunării, cu câteva mii de case într-o
formațiune urbană, cu ceramică pictată, ceramică neagră, multe unelte,
puține arme și chiar prima scriere din lume.
În 2-3 mii de ani omul a folosit calul în transport și cuvintele,
însoțite de ceramica de la noi, au ajuns pe malurile Egeei, Mediteranei,
Balticii, Atlanticului și în nordul Chinei, dimpreună cu neamurile
noastre, mai mult sau mai puțin războinice, pentru ca mai târziu ele să
uite de unde au plecat și să ne atace pe noi, cei care am rămas pe loc,
în mai multe privințe și la propriu și la figurat.
Istoria europeană începe cu grecii care-și amintesc că au traversat
Dunărea de Jos spre Peninsula Balcani în urmă cu 3900 de ani, adică la
3600 de ani după splendida Civilizație Cucuteni.
Ei scriu că în Balcani au găsit pe cei mai vechi oameni, pe care i-au numit Pelasgi.
Francezul Guido A Mansuelli spune că de fapt pelasgii sunt tot una cu sciții.
Părintele istoriei grecul Herodot, 484-425 BC, era foarte documentat
despre noi și ne numea geți, dar nu auzise de romani, deși era informat
despre etruscii pe care ei tocmai îi alungau din Roma, proclamând
RESPUBLICA ROMANA, cu câteva decade înainte de a se naște.
Românii nu au băgat de seamă că de fapt istoricul îi numește pe geții sedentari elita tracilor.
El înțelegea prin traci pe geții care treceau spre lumea largă, locuind
în căruțe, fiind deci nomazi și ocupând în vremea lui toată Europa și
stepa siberiană, până la granițele Chinei, afirmând că toți vorbesc o
aceeași limbă și că sunt aproape la fel de mulți ca inzii, fără să știe
că și o parte dintre inzi, la rândul lor, erau tot de același neam și de
aceeași limbă, suținând totodată că, dintre toți tracii, geții erau
oamenii cei mai bravi și mai drepți.
Plecând de la informațiile de mai sus, furnizate de Herodot, au numit și
romanii tot Tracia, teritoriul din care se TRECE, în Asia, peste
strâmtori, dar după Gabriel Gheorghe se pare că nimeni nu și-a spus
vreodată trac, ci get.
Lumea era plină de geți, inclusiv în Peninsula Iberică unde, după Guido A
Mansuelli, i-au găsit și romanii pe geții ileri, cu regele lor MAN
DONIUS și pe geții hindi, cu regele lor HINDI BIL, stăpânind tertoriul
CATALONIEI de azi și sugerându-ne că MAN este un cuvânt getic, păstrat
în română în termenii capso-man, o-men-ire, oa-meni, o-men-ie, săr-man,
mân-dra, ru-mân, etc.
După germanul Hans Krahe, cuvintele inclusiv toponime sau hidronime sunt argumente în studiul istoriei.
Așa cum la noi, Tekir Ghiol, Murfatlar sau Altân Tepe, nu puteau exista
fără turci în Dobrogea, nici, Dordogni, Pirinei și Ebru, nu puteau
exista în sudul Franței și în nordul Spaniei, fără iler-geții ajunși
acolo, din Iliria, din sudul Dunării, unde există DARDANELE, PIRIN și
EBRUS (azi Marița, în Bulgaria), cum nu puteau exista LA HORE, DELI,
ZOB, GAIA, în Punjabi, dacă ele n-ar fi fost duse acolo de niște
vorbitori de română.
Trebuie să știi cititorule că geții erau numiți adesea sciți, ceea ce
constați și tu, dacă vrei să te documentezi, inclusiv pe Wikipedia.
La fel trebuie să afli și că limbile, dacilor, geților, tracilor, sciților și perșilor, sunt etichetate drept iranice.
Ele sunt deci toate o aceeași limbă cu sanscrita, care poate fi și
vedică sau avestică ori iraniană, de fapt limba indo-europeană primară
comună, cea mai veche, termen ce necunoscătorilor le creează falsa
premiză a originii europenilor în India.
Mai pe românește, toate aceste popoare, azi bine delimitate, erau cândva
plecate de la noi, cu limba noastră cu tot, atât spre vest cât și spre
est, așa cum am discutat mai înainte și au ajuns în India.
Știind toate acestea mi-am propus să parcurg, cuvânt cu cuvânt, întreg
dicționarul English to Punjabi și spre surprinderea mea, din cele 20.000
de cuvinte englezești ale dicționarului am găsit 2000 care, traduse,
sunt asemănătoare cu româna literară contemporană
când Roma era abia un punct pe harta Europei, geții vorbitori de română
se întindeau din teritoriul României până la Gibraltar spre vest și
până în India spre est.
LIMBĂ ROMÂNĂ nu înseamnă numai ROMÂNA LITERARĂ, impusă de academie, ci
și dialectele, graiurile ei, armâna, megleno-româna, istroromâna,
cuțo-vlaha din Grecia, vlaha din țările slave sud dunărene,
macedo-româna, reto-romanda din Alpi, rumâna geților din Punjabul muntos
nord pakistanez și nord indian și rumâna daco-getă scrisă pe plăcile de
la Sinaia, de care nu știați până acuma.CaracteristiciNumărul de pagini: 192Formatul în cm. (l x L): 13 x 20I.S.B.N.: 978-973-87665-9-4 A apărut în: 2014- |
Fii primul care își spune opinia! |
|
Cele mai noi cărți ADEVĂR DIVIN
|
Noutăți pe site
|
Retipăriri
| |
|
 |
|
 |
|