www.FotoMars.ro

Orice crestin se inchipuie pe sine evlavios in fata lui Dumnezeu si, prin urmare, vrednic de Imparatia lui Dumnezeu. Dar nu este mereu asa cum crede el si cum i se pare lui.

Exista insa inca un criteriu, de asemenea esential, pentru a dovedi dificultatea obtinerii unei „rasplati a chemarii de sus“.

Este faptul ca lumea crestina, lumea Bisericii, in cea mai mare parte a ei, a adeverit cuvantul ipotetic al Domnului: „Daca sarea se va strica, cu ce se va sara” pamantul?

Criza care afecteaza de-a lungul timpului lumea dupa doua mii de ani de la aparitia Bisericii dovedeste ca sarea s-a stricat cu mult inainte si in proportie mare.

Cei mai multi crestini suntem, in aceasta lunga perioada, crestini dupa inchipuire.

Lumea crestina a parcurs viata ei ecleziastica si duhovniceasca cu inchipuirea asa-zisei autoconstiinte crestine a ei. A cazut in amagirea autodeterminarii si a autonomiei modului de traire crestina!

De-a lungul secolelor, s-a auzit deseori plangerea omului patristic: „De aceea fiii zilei si ai luminii au devenit fiii noptii si ai intunericului”.

„Cat de tare s-au intarit inimile noastre, ale celor care nu ne mai temem de Tine… ne-ai lepadat pe noi amagirii.”