Iisus Christosul

CALEA UNUI CHRISTOS: SÃ RIȘTI TOTUL DE DRAGUL ADEVÃRULUI

Prima duminică pe. care am sărbătorit-o în Sala Mare, atunci când s-a stabilit, în sfârșit, școala asta aici, a fost duminica de Paști”. Învățătura se referea la învierea lui Christos, la o viață bine trăită, la un om care l-a realizat pe Dumnezeu și care a pus totul la bătaie. „Uite cum stau lucrurile, poți să-mi răstignești corpul, dar asta nu-mi va schimba adevărul, pentru că ceea ce tu distrugi astăzi, eu voi crea din nou în câteva clipe.” Asta înseamnă să pui totul la bătaie, nu-i așa?

Ceea ce e atât de frumos despre Yeshua ben Joseph este că, până și în mituri, el a fost preamărit ca fiind un învățător minunat, puternic, înțelept și iubitor. Mesajul lui, considerat a fi original la acea vreme, este un mesaj autentic, care într-adevar îi aparține lui: „Împărăția cerurilor e înăuntrul meu, iar ‚eu sunt atât fiul omului, cât și fiul lui Dumnezeu. Ca fiu al omului sunt fragil, sunt ispitit, mi-e frică, sunt supus pericolului, dar ca fiul lui Dumnezeu, eu sunt al eternității. Și nu e nimic ce poți să îmi faci, și să nu fie aprobat de Tatăl meu din ceruri.”

Ne place asta. Ne face să lăcrimăm în interior. Și ne apropiem de asta pentru că ne gândim că, dacă o adorăm, atunci cumva măreția aceea, ceva din viața aceea divină și fără de prihană o să rămână și în noi.

Din cauza asta plângem când auzim povestea lui Iisus.

EI a fost un mare om, moștenitorul de drept al tronului Iudeei. Provenea dintr-o casă regală, iar treaba lui a fost să transmute faptul că este fiul omului în a fi fiul lui Dumnezeu. A fost treaba lui să o facă, dar a fost și pasionat de asta. Duminica aceea de Paști în care am fost aici a fost o zi fur­tunoasă, iar eu v-am spus tuturor - Așadar, care e mistica Christului? Christ înseamnă Christosul, înseamnă a ști. Iar asta spune că el a știut ceva. A știut ceva – și a trăit ce a știut.

Mulți pot să știe lucrurile la nivel filosofic, teoretic, dar nu le trăiesc. Cumva, se separă de starea lor de a cunoaște. Trăiesc într-un sol de psihoză, Într-o zonă a minții lor în care știu, dar nu trăiesc niciodată ceea ce știu, pentru că a trăi e cumva separat de această stare de a ști. O să au­ziți oameni care spun – și eu v-am auzit pe voi spunând: „înăuntrul meu, știu și mai bine de atât. Știu care e adevărul, dar nu îl trăiesc.” De ce? Există vreun element din voi care spune că adevărul este deja adevăr dacă este înțeles și că nu ne imploră să trăim conform cu ceea ce am înțeles? Ce concept interesant, dragi maeștri. De ce știți așa de mult și trăiți așa de puțin?

Oare să· fie partea de acțiune din viața voastră cea care înseamnă ceva? Vă spun eu că ceea ce contează pentru voi e imaginea voastră și corpul vostru – și cumva, pe aici, în cutiuța asta, stă marea cunoaștere, pe care cumva o adorați, dar nu trebuie să vă transformați niciodată în ea.

Motivul pentru care îl iubiți pe Christ este că el a pus totul la bătaie. Un om a riscat și a fost dispus, atunci, să își trăiască adevărul, astfel că ideea de a fi fiul omului a ajuns să-i pară mizerabilă, pentru că și-a dat seama că fiii și fiicele oamenilor trăiesc viața, însă fiii și fiicele lui Dumnezeu sunt opriți să o facă.

Îl iubim pentru că a fost un om curajos. Îl idolatrizăm pentru că el face ceea ce noi n-am putut să facem, ceea ce sperăm că am putea să facem, dar cei mai mulți nu ar putea să facă niciodată, pentru că cea mai mare frică a lor e frica de moarte. Cea mai mare frică e moartea - și asta poate să fie moartea unei imagini, moartea unei relații, moartea unei familii, pierderea sprijinului economic. Moartea e un lucru înspăimântător: pierderea tinereții, pierderea frumuseții, pierderea membrelor. Și dacă luăm toate astea și vedem care e numitorul comun, vedem că e pierderea, moartea.

Așadar, cu cât ar fi putut Christos să fie mai măreț decât voi? El a fost o entitate care a pus totul la bătaie, totul. Dacă cineva îți spune „îți las viața dacă te dezici”, începi să te gândești la asta. Tot ce am de făcut e să spun că îmi pare rău, tot ce am de făcut este să pledez neștiutor și, dacă fac asta, atunci viața mea o să fie salvată. Dar o minte atât de măreață precum Christos știe că, odată ce prostituăm adevărul pentru subtilitățile vieții, deja suntem morți.

Primul mesaj, când am venit aici, a fost că voi sunteți Dumnezeu și că Christos este oportunitatea voastră. Dar voi invocați un soi de frică îngrozitoare. Ar putea să fie nu mai departe de stăpânirea acestei părți importante din viața voastră, a imaginii voastre, a corpului vostru - un Christos ar putea să fie nu mai departe de incorporarea unui adevăr frumos într-o lumină vie. Ar putea să fie nu fie mai departe de atât. Cât de aproape înseamnă asta? Ei bine, ar putea să fie nu mai departe de a spune, ce am de pierdut? Poate că o să câștig totul. Ce am de pierdut dacă mă schimb? Ce am de pierdut, dacă renunț la ignoranța mea superficială? Poate. că ceea ce câștig e cunoaștere și libertate. Dar atunci se apucă să lucreze mintea și spune, da, dar dacă renunți la asta, uite care sunt consecințele. Și acum știm de ce Christoșii sunt așa de rari – pentru că toți au abandonat. Când ești dispus să mori pentru ceea ce știi, acela e momentul în care ești cu adevărat cel mai viu.

învățătura asta pe care am predat-o atunci, în duminica aceea de Paști, chiar a zguduit școala asta din temelii. A fost o dimineață minunată, de neuitat. Foarte percutantă. Obiectul învățăturii a fost să spun că niciunul dintre voi nu trebuie să mai adorați vreodată o idee mentală sau un vis mental. Christul nu trebuie venerat ca un idol, ci ca ideal pe care să îl iubești, să îl admiri și care să te inspire.

Cea mai măreață ființă care trăiește înăuntrul vostru este cea care este fiul sau fiica Dumnezeului celui viu. Cine este Dumnezeul cel viu? Spiritul vostru Sfânt. Fundamentul care ține laolaltă toată realitatea voastră. Dar avem o problemă cu măiestria - o avem! - și problema e că voi credeți că o să ratați ceva atunci când vă schimbați, așa că acum o să ratați viața. Poate că asta ați făcut mereu - ați ratat-o. Ei, ce spu­neți despre asta? Aveți aici viața voastră, prietenii voștri, dușmanii, iubiții, soții și soțiile, copiii, convingerile voastre, cunoașterea, ignoranta voastră, prejudecățile și limitările, realizările voastre. Iar aici aveți mesajul lui Dumnezeu, viața cea măreață, viața cea vrednică. Așadar, cum le îmbinăm pe cele două? Rareori sunt îmbinate, pentru că oamenii vor să adore la nivel filosofic, la nivel ideal, un lucru măreț, dar nu vor niciodată să îl trăiască. De ce? Și o să vă întreb și pe voi: De ce ați vrea să o faceți?

Yeshua ben Joseph avea o soție. Știa ce înseamnă să faci dragoste cu o femeie și știa ce înseamnă să ai copii. Oare asta i-a oprit mesajul? I-a îmbogățit mesajul. Nu cre­deți că îi înțelegea pe oameni? Ba da. Și atunci, ce făcea el diferit față de ce faceți voi? Despre ce anume vorbim aici? Iată ce a făcut. Cea mai măreață învățătură care s-a predat vreodată a fost învățătura de pe munte’. Le-a spus oamenilor lui care voiau să știe cum să găsească împărăția cerurilor: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Am putea să mergem mai departe și să mai explicăm ce înseamnă asta în acest secol al douăzeci și unulea, al relațiilor sexuale deschise. Am putea să mai spunem și iubește-te pe tine așa cum te străduiești să îți iubești partenerul. Mi-a plăcut me­sajul acela – și nu a fost el primul care l-a transmis. Orice maestru îl știa deja. Și au mai fost mulți maeștri înaintea lui Yeshua ben Joseph, maeștri mari - și mulți au fost și după el. Nu mai e o stare de cunoaștere singulară, ci o atotcunoaștere.

Cine suferă în viață? O să vă spun eu cine suferă în viață. Spiritul nostru suferă, în favoarea preferinței cor­purilor noastre. Să explic puțin. Ce este Spiritul? Spiritul este vocea invizibilă. Este starea de cunoaștere, invizibilă. E măreția noastră, nedezvoltată.

Un maestru face opusul a ceea ce faceți voi. Voi lucrați pentru a vă dezvolta viața socială. Lucrați pentru a vă dez­volta corpurile. Lucrați pentru a vă dezvolta relațiile, frumu­sețea, modul de a relaționa. Ba chiar munciți și vă străduiți să vă dezvoltați victimizarea. O faceți. Știți că așa e. Un

Pag. 17 – 21