www.FotoMars.ro

Creştinii gnostici au exprimat fără îndoială idei odioase ortodocşilor. De exemplu, unele din aceste texte gnostice pun la îndoială faptul că toată suferinţa, truda şi moartea se datorează păcatului omenesc, care, în versiunea ortodoxă, a maculat o creaţie la origine perfectă. Alţii vorbesc de elementul feminin al divinităţii, preamărindu-l pe Dumnezeu ca Tată si Mamă. Alţii, încă, sugerează că învierea lui Christos trebuie înţeleasă simbolic, nu literal. Câteva texte radicale îi denunţă chiar, ca eretici, pe creştinii catolici, care, deşi "nu înţeleg misterul... se laudă că misterul adevărului le aparţine doar lor.“ Astfel de idei gnostice l-au fascinat pe psihanalistul C.G. Jung: el a crezut că acestea exprimă "cealaltă faţă a minţii“ – gândurile spontane, inconştiente, pe care orice ortodoxie le cere adepţilor săi să le reprime...

În mod tradiţional, istoricii ne-au spus că ortodocşii au combătut concepţiile gnostice din motive religioase şi filozofice. Fără îndoială că da; dar cercetarea nou descoperitelor surse gnostice propune şi o altă dimensiune a controversei. Ea sugerează că aceste dezbateri religioase - probleme privind natura lui Dumnezeu sau a lui Christos - au în acelaşi timp implicaţii sociale şi politice cruciale pentru dezvoltarea creştinismului ca religie instituţională. În termenii cei mai simpli, acele idei având implicaţii contrare respectivei dezvoltări au ajuns să fie calificate ca "erezie“; ideile care implicit o sprijineau, au devenit „ortodoxe″.

Studiind textele de la Nag Hammadi, împreună cu surse cunoscute de mai bine de o mie de ani din tradiţia ortodoxă, putem vedea cum religia şi politica se suprapun în dezvoltarea creştinismului. Putem vedea, de exemplu, implicaţiile politice ale unor doctrine ortodoxe precum învierea trupurilor – şi cum concepţiile gnostice despre înviere poartă implicaţii contrare. Între timp, putem căpăta o perspectivă de o noutate surprinzătoare asupra originilor creştinismului.