www.FotoMars.ro

Cât de întâmplătoare este întâlnirea dintre un anumit bărbat şi o anumită femeie? Suntem adesea tentaţi să punem această întâlnire pe seama unei coincidenţe mai mult sau mai puţin fericite. Psihanaliza clasică ne învaţă că, în spatele alegerii noastre, se ascund raţiuni inconştiente. Desigur. Însă afectele subconştiente nu sunt suficiente pentru a explica atracţia şi rezistenţa în timp a unui cuplu. Mai e nevoie de încă ceva.

Cuplul în psihogenealogie ne dezvăluie amploarea acestui mecanism, traversând nu doar o minte şi un suflet, ci generaţii de-a rândul care – în urma noastră – ne condiţionează alegerile prezente. Prin exemple şi poveşti reale, autorii ne fac cunoscută posibilitatea cuplului nu doar ca reunire a două identităţi, ci ca potenţial şi, totodată, condiţie a desăvârşirii personale: „Originea cuplului poate răspunde, adesea, unei moşteniri transgeneraţionale. Asta nu înseamnă nicidecum că totul e hotărât pe vecie, ci că există o similaritate a datelor, a prenumelor, că anumite evenimente se tot repetă. Treptat, conştientizarea amintirilor transgeneraţionale şi a proiecţiilor parentale înlesneşte dobândirea liberului-arbitru care duce la scăderea intensităţii conflictelor, inevitabile într-o viaţă de cuplu. E ca şi cum un cod invizibil ar uni toţi membrii unei familii, înţelegerea acestui cod fiind cea care ne poate ajuta să sfârşim cu supunerea oarbă determinată de necunoaştere. Provocarea de a descoperi acest cod e o invitaţie la împăcarea cu sine şi la trezirea conştiinţei.”