Douăzeci și patru de teste de personalitate

Bazat pe ultimele cercetări în domeniu, acest ghid prezintă 24 de teste psihologice care te vor ajuta să identifici barierele ce stau între tine și o viață personală și profesională mai împlinită și cum le poți depăși. Testele, care pot fi utilizate și de profesioniști, sunt grupate în trei secțiuni – bariere personale, bariere interpersonale și dezvoltare personală – și acoperă fiecare aspect al personalității, de la stima de sine, impulsivitate și autoeficiență, până la intimitate, furie și relații romantice. La finalul fiecărui test, autorul oferă câteva considerații teoretice, scurte studii de caz, precum și sfatul său de specialist, care te va ajuta să hotărăști dacă este cazul să cauți ajutor de specialitate.

Introducere … 9

Secțiunea 1. BARIERE PERSONALE … 19

1 Ce părere ai despre tine însuți?

Scala de evaluare a stimei de sine … 21

2 Cât ești de anxios?

Chestionarul anxietății în patru sisteme … 29

3 Cât de deprimat ești?

Chestionarul gândurilor automate … 3U

4 Cine îți controlează soarta?

Inventarul comportamentului personal … 45

5 Cât ești de rațional?

Chestionarul credințelor personale … 52

6 Cât ești de impulsiv?

Scala impulsivității Barratt … 60

7 Ce crezi despre corpul tău?

Chestionarul multidimensional al relațiilor dintre sine și corp … 67

8 Cât de mult te îngrijorezi?

Scala „De ce să te îngrijorezi” … 76

Secțiunea II. BARIERE INTERPERSONALE … 85

9 Cât ești de prietenos?

Scala prieteniei … 07

10 Cât ești de asertiv?

Scala autoprezentării adultului … 95

11 Cât de capabil ești de intimitate?

Scala fricii de intimitate … 104

12 Ești o persoană care controlează?

Scala modului de viață … 112

13 Ești o persoană furioasă?

Inventarul multidimensional al furiei … 119

14 Câtă încredere ai în ceilalți?

Scala specifică a încrederii interpersonale … 127

15 Cum stai cu dragostea?

Scala relației romantice … 136

16 Cât de vinovat te simți în privința sexului?

Inventarul sentimentului de vinovăție Mosher – Revizuit … 143

Secțiunea III. ÎN CÃUTAREA DEZVOLTÃRII PERSONALE ... 153

17 Cât de bine te pricepi să-ți modifici stările de spirit negative?

Scala reglării dispoziției negative ... 155

18 Cât ești de eficient ca persoană?

Scala autoeficienței ... 162

19 Cât ești de rezistent psihic?

Scala rezistenței psihice ... 169

20 Cât de bine faci față evenimentelor de viață traumatice?

Scala rezilienței ... 177

21 Cât ești de empatie?

Scala empatiei ... 104

22 Cât de bine te împaci cu propria mortalitate?

Scala sensului nemuririi simbolice ... 192

23 Îți plac experiențele noi?                           

Scala neofiliei ... 199

24 Trăiești momente extatice?

Scala experiențelor de vârf ... 206

Epilog: traducerea cunoașterii în acțiune ... 210

CE PÃRERE AI DESPRE TINE ÎNSUȚI?

SCALÃ DE EVALUARE A STIMEI DE SINE

Acest chestionar este destinat să măsoare ce părere ai despre tine însuți. Nu este un examen, prin urmare, nu există răspunsuri corecte sau greșite. Te rog să răspunzi la fiecare item cât mai atent și precis posibil, punând lângă el o cifră după cum urmează:

1 = Niciodată
2 = Rar
3 = Puțin timp
4 = O parte din timp
5 = O bună parte din timp
6 = Majoritatea timpului
7 = întotdeauna

1. Cred că oamenii nu m-ar plăcea dacă m-ar cunoaște cu adevărat.

2. Cred că ceilalți fac lucrurile mult mai bine decât mine.

3. Cred că sunt o persoană atrăgătoare.

4. Am încredere în capacitatea mea de a mă descurca cu ceilalți oameni.

5. Cred că e foarte probabil să nu reușesc în ceea ce fac.

6. Cred că oamenilor chiar le place să discute cu mine.

7. Cred că sunt o persoană foarte competentă.

8. Când sunt cu alții, cred că ei se bucură că sunt cu mine.

9. Cred că le fac o bună impresie celorlalți.

10. Am încredere că pot începe relații noi dacă vreau.

11. Cred că sunt urât.

12. Cred că sunt o persoană plicticoasă.

13. Simt o mare nervozitate când sunt cu străini.

14. Am încredere în capacitatea mea de a învăța lucruri noi.

15. Am o părere bună despre mine.

16. Mi-e rușine de mine.

17. Mă simt inferior celorlalți oameni.

18. Cred că prietenii mei mă găsesc interesant.

19. Cred că am un bun simț al umorului.

20. Mă înfurii pe mine însumi pentru felul în care sunt.

21. Mă simt relaxat când cunosc oameni noi.

22. Cred că ceilalți sunt mai inteligenți decât mine.

23. Nu-mi place de mine.

24. Am încredere în capacitatea mea de a face față situațiilor dificile.

25. Cred că nu sunt prea ușor de plăcut.

26. Prietenii mei mă prețuiesc mult.

27. Mă tem că le voi părea prost celorlalți.

28. Cred că sunt o persoană OK.

29. Cred că mă pot bizui pe mine pentru o bună gestionare a lucrurilor.

30. Mi-aș dori să pot dispărea pur și simplu când sunt în preajma altor oameni.

31. Mi-e jenă să le spun altora ideile mele.

32. Cred că sunt o persoană de treabă.

33. Cred că aș putea fi ca ceilalți oameni după ce aș căpăta părere mai bună despre mine.

34. Cred că sunt dat la o parte mai mult decât alții.

35. Cred că oamenii mă plac.

36. Cred că oamenii se simt bine când sunt cu mine.

37. Am încredere că pot face bine orice aș face.

38. Am încredere în competenta altora mai mult decât în propriile abilități.

39. Cred că încurc lucrurile.

40. Mi-aș dori să fi fost altcineva.

SCORARE

Următorii itemi trebuie inversați (1 = 7, 2 = 6, 3 = 5, 4 = 4,5 = 3, 6 = 2, 7 = 1): 1, 2, 5, 11, 13, 16, 17, 20, 22, 23, 25, 27, 30, 31, 33, 34, 38, 39 și 40. După inversarea acestor itemi, adună toate răspunsurile pentru a obține scorul final.

NORME

                      Scor         Percentilâ

                     260               85

                     244               70

                     227               50

                     210               30

                    194               15

DESPRE SCALA DE EVALUARE A STIMEI DE SINE

În ultimul deceniu s-a produs o schimbare interesantă în privința felului în care oamenii percep stima de sine. Acum douăzeci de ani, dovezile păreau să indice în mod clar că o stimă de sine ridicată era esențială pentru ca oamenii să aibă o viață fericită și productivă. Această credință n-a fost nicăieri mai influentă ca în sistemul școlar. Cercetările desfășurate în anii 1960 păreau să demonstreze că reușita școlară era influențată mai mult de stima de sine a copiilor, decât de capacitățile lor intelectuale. Aceste studii i-au inspirat pe educatori să facă tot ce pot pentru a-i ajuta pe copii să aibă o părere mai bună despre ei înșiși, având convingerea că acest lucru îi va ajuta să devină elevi mai buni. După cum știe toată lumea, aceste programe au devenit ținta a numeroase critici virulente.

Cercetarea în psihologie a fost întotdeauna dificilă. Un studiu tipic se poate focaliza doar pe câteva variabile, din cauza limitelor practice, ignorând nenumărate alte variabile ce sunt potențial importante. Aceasta înseamnă că orice studiu de cercetare este virtual deschis interpretărilor alternative și că depinde de următorii cercetători să descâlcească nenumăratele posibilități ce pot explica rezultatele oricărui studiu. Cred că acest lucru s-a întâmplat cu cercetarea din anii 1960 privind relația dintre stima de sine și realizările școlare. Oamenii s-au grăbit să accepte primele rezultate. înainte să creeze programe școlare focalizate pe sporirea stimei de sine a copiilor, ei ar fi trebuit să fie sfătuiți să aștepte ca cercetările viitoare să ofere o imagine mai clară a modului în care funcționează lucrurile.

Dacă ar mai fi așteptat câțiva ani, acei guru din educație care au vrut ca formula „Sunt o persoană minunată” să fie mantra fiecărui copil și-ar fi dat seama că stima de sine ridicată fără o bază solidă nu este neapărat un lucru bun. Copiii lăudați pentru capacitățile lor, indiferent de ceea ce fac, vor învăța că nu se așteaptă prea mult de la ei; și vor avea toate motivele să aibă o părere bună despre ei înșiși chiar dacă au rezultate mediocre. Știm că este mai probabil ca elevii să stăpânească o materie dificilă dacă le comentăm eforturile, și nu capacitățile. într-adevăr, psihologul Carol Dweck a descoperit că elevii cărora li s-au dat sarcini prea dificil de realizat și li s-a spus că n-au reușit pentru că nu s-au străduit suficient și-au îmbunătățit performanțele mai mult decât elevii cărora li s-au dat sarcini ușoare pentru a-i încuraja să aibă o părere bună despre capacitățile lor. Morala acestei povești este clară: stima de sine trebuie câștigată, nu oferită necondiționat.

Într-adevăr, stima de sine extrem de ridicată poate fi un semn dezadaptativ. Cu toții cunoaștem oameni care se cred cele mai minunate ființe din lume, deși defectele și limitele lor sunt evidente oricui aruncă o simplă privire. Oamenii care au ceea ce se numește uneori „stimă de sine ridicată defensivă” par să fie capabili să dea o interpretare pozitivă și celor mai urâte eșecuri. Se pare că cei cu o stimă de sine moderată sunt cel mai bine adaptați. în general, acești oameni au o părere bună despre ei înșiși, dar sunt capabili și să-și recunoască defectele și să facă ceva în privința lor.

Acum, după ce mi-am exprimat frustrările privind concepția că toți copiii ar trebui lăudați necondiționat, trebuie să spun că am văzut clienți care sufereau cumplit din cauza unei stime de sine scăzute. Unul din cele mai elocvente exemple, poate, este cel al unui student la studii postuniversitare, pe care îl voi numi Doug. Suferea de anxietate și depresie puternică, deși se descurca bine în viață. Doug avea o carieră academică de succes, era căsătorit cu o femeie care îl iubea și era un tată grijuliu. Și totuși, era incapabil să spună ceva bun despre el însuși. În timpul uneia dintre ședințele de terapie, i-am spus că nu mai continui până când nu-mi spune un lucru pozitiv despre el. S-a agitat cinci minute, rumegând toate posibilitățile, înainte să spună: „Obișnuiam să cânt bine la pian”. Când i-am zis că trebuie să-mi spună un lucru bun despre el din prezent, a rămas siderat. într-un final am cedat și l-am întrebat ce ar spune soția lui despre însușirile lui pozitive. A putut să enumere câteva calități pe care ea le-ar sublinia, dar le-a respins imediat ca nerealiste. La urma urmelor, soția lui Doug îl iubea, deci nu avea cum să fie obiectivă. Așa cum cei cu stimă de sine ridicată defensivă nu pot recunoaște nicio informație negativă despre ei înșiși, nici persoanele ca Doug nu pot recunoaște nimic pozitiv la ei.

Dacă ai obținut un scor sub percentila 30 la Scala de evaluare a stimei de sine, în mod cert meriți să ai o părere mai bună despre tine. Nu cred că oamenii ar trebui să aibă numai păreri bune despre ei înșiși, dar cred că aproape oricine merită să aibă, în general, o părere bună despre persoana sa. Prima dovadă că meriți să ai o părere mai bună despre persoana ta este însuși faptul că citești aceste cuvinte. Acest lucru înseamnă că dorești să devii mai bun și îți pasă de felul în care reacționează ceilalți față de tine. Iar oamenii cu o stimă de sine modestă sunt adesea prieteni devotați și grijulii. Fiind convinși de propria inadecvare, sunt mai mult decât fericiți să-și focalizeze atenția pe cei din jurul lor. Dacă stima ta de sine scăzută nu te-a făcut să te rupi complet de ceilalți, probabil că există câțiva oameni în viața ta care țin la tine și prețuiesc timpul pe care-l petrec cu tine. Chiar și numai acest fapt arată că ai motive să ai o părere bună despre tine însuți.

O a doua modalitate de a avea o părere mai bună despre tine este să accepți că nu este nevoie să fii perfect, pentru a avea o părere bună despre tine. Stima de sine scăzută a fost una dintre problemele mele când eram mai tânăr și am învățat această lecție doar cu timpul. A trebuit să recunosc că nu eram genial, dar am ajuns să accept că eram suficient de inteligent pentru a-mi lua doctoratul și a-mi face treaba rezonabil de bine. Nu eram o clonă a lui Robert Redford, dar eram suficient de prezentabil pentru ca o femeie atrăgătoare și plină de viață să se mărite cu mine. Și nu eram cel mai sociabil și amuzant tip, dar eram suficient de interesant pentru a-mi face un cerc valoros de prieteni.

Mi-a luat mulți ani până să mă simt bine în pielea mea în general, dar poți accelera procesul făcând eforturi concertate. Fă-ti o listă cu atuurile tale. Cere sugestii familiei și prietenilor tăi. Când constați că faci din limitele tale o obsesie, scoate lista și citește-o cu voce tare. De asemenea, îți poți folosi îndoielile în folosul tău. Dacă ești convins că autoevaluarea negativă este justificată, fă ceva în privința asta. Cunosc studenți care au o opinie proastă despre capacitățile lor universitare

Pag. 21 – 27