— La fel este și revelația cerească în inima
omului. Dacă nu purificăm vasul sufletului, cunoașterea, deși superioară, se
contopește cu murdăria din interiorul nostru, și astfel se degradează,
diminuând proporția binefacerilor pe care le putem obține. Într-adevăr, Moise
și Profeții au fost purtători valoroși ai mesajelor dumnezeiești, dar
descendenții Poporului Ales nu și-au purificat suficient receptaculul viu al
spiritului pentru a le primi. Și de aceea contemporanii noștri sunt în același
timp drepți și nedrepți, credincioși și necredincioși, buni și răi. Laptele pur
al învățăturilor elevate va pătrunde în inimă ca o hrană nouă, dar acolo ele se
vor amesteca cu rugina vechiului egoism. Din procesul renovator al sufletului
va rămâne atunci doar oțetul neînțelegerii, întârziind realizarea efectivă a
Împărăției lui Dumnezeu.
Mica adunare din casa lui Petru a primit cu emoție lecția
sublimă și simplă, fără ca cineva să intervină verbal.
Învățătorul, ridicându-Se cu discreție și umilință, a
mângâiat-o pe cap pe femeia care pusese întrebarea și a încheiat, generos:
— Roua pe un crin alb este un diamant celest, însă în praful
străzii ea este o picătură de noroi. Nu uita acest adevăr simplu și clar al
Naturii!
4. LECȚIA SEMINȚEI
Spre uimirea ascultătorilor lui, Iisus a spus
pe un ton convingător:
— într-adevăr, este foarte greu să depășim grijile
apăsătoare ale vieții omenești. Oriunde ne îndreptăm privirea vedem războaie,
neînțelegeri, nedreptate și suferință. În Templu, care este Casa Domnului, apar
orgoliul și vanitatea celor bogați, ura și revolta celor săraci. Nu ne putem
păstra întotdeauna inima pură și curată, așa cum ar fi de dorit, pentru că
suntem înconjurați de spini, noroaie și șerpi. Cu toate acestea, ideea Împărăției
lui Dumnezeu este asemenea minusculei semințe de grâu. Ea este aproape
imperceptibilă atunci când este azvârlită în pământ, suportându-i greutatea și
murdăria, dar dacă ger-minează, presiunea și impuritățile solului nu-i
paralizează creșterea. Străbate solul negru, și deși își extrage din el o mare
parte din propria-i hrană, impulsul ei de a căuta lumina este predominant. Din
acel moment, fie că e soare sau plouă, fie că e zi sau noapte, ea lucrează fără
încetare pentru propria-i creștere; și în această aspirație de a urca,
fructifică pentru binele tuturor.
— Un sfânt ucenic al Legii,
dintre aceia care se consacră cu fidelitate Adevărului, fiind chemat de Domnul
să îndeplinească munca de profeție printre oameni, exercita profesia de
neguțător de remedii, transportând ierburi de leac și siropuri curative de la
un oraș la altul, folosind în acest scop un măgar capricios și inconstant; la
un moment dat, reflectând asupra propriilor lui defecte, a început să se
întristeze adânc. A ajuns la concluzia că nu se cuvenea ca el să participe la
răspândirea revelațiilor Cerului în acea stare de impuritate interioară, și din
acel moment a devenit tăcut. Își îndeplinea obligațiile de protector al celor
bolnavi, dar refuza să instruiască ființele umane în tainele Cuvântului
Dumnezeiesc, în ciuda cererilor venite din partea oamenilor care îi cunoșteau
deja harurile de inteligență și inspirație.
Simțind totuși că Voința
Dumnezeiască îl împingea să-și îndeplinească misiunea, și dându-și seama că
toate conflictele lui interioare deveneau din ce în ce mai apăsătoare, într-o
noapte, după ce a vărsat lacrimi din belșug, L-a implorat pe Cel Atotputernic
să-l lumineze.
A visat atunci că un înger
venise la el, în cadrul obișnuit al vieții lui de negustor. S-a văzut călărind
pe măgarul lui nărăvaș, încovoiat sub greutatea prețioasei încărcături, pe
câmpiile înverzite; după saluturile de rigoare, emisarul dumnezeiesc l-a
întrebat cu bunătate:
— Prietene, știi de câte ori a
zvârlit astăzi din copite acest animal?
— De foarte multe ori, a
răspuns el fără șovăială.
— Știi de câte ori și-a mușcat
tovarășii de grajd? a continuat trimisul surâzător. Știi de câte ori a tulburat
ordinea casei tale și de câte ori a zbierat în mod supărător?
Și pentru că discipolul uluit
nu a putut să răspundă imediat, îngerul a continuat:
— Cu toate acestea, el este un
ajutor prețios și se cuvine să fie păstrat. Transportă medicamente care
salvează mulți bolnavi, răspândind speranță, sănătate și bucurie.
Și privindu-l cu luciditate pe
predicatorul descurajat, a încheiat:
— Dacă acest măgar ar refuza să
mai colaboreze cu tine sub pretextul că e grosolan și imperfect, ce s-ar
petrece cu bolnavii care așteaptă încrezători ajutorul tău? Întoarce-te la misiunea
luminoasă pe care ai abandonat-o, și dacă nu îți este cu putință deocamdată
să-L servești pe Tatăl Nostru Suprem în condiția unui om purificat,
îndeplinește-ți datoria de a răspândi consolare și îmbărbătare din poziția unui
animal valoros și folositor. În binecuvântarea servirii vei fi mai ușor de
găsit de către mesagerii lui Dumnezeu, care, recunoscându-ți bunăvoința în
lucrările iubirii, se vor milostivi de tine, ocrotindu-ți natura și
îmbunătățindu-ți-o, atât timp cât te vei supune și îți vei valorifica
necioplitul, dar folositorul tău ajutor!
În acest moment, predicatorul a
revenit în trup, treaz și foarte fericit că a primit răspunsul Celui de Sus,
care i-a corectat comportamentul greșit.
Pentru că toată lumea păstra
tăcerea, discipolul l-a mulțumit Învățătorului cu o privire. |
Adevăr Divin
