Îmbunătățește-ți stima de sine!

De ce este atât de importantă stima de sine? Fiindcă, în lipsa ei, este foarte dificil să te bucuri de viață, să conștientizezi că ai dreptul de a fi prezent, de a avea locul tău, de a te face înțeles, văzut... O stimă de sine scăzută înseamnă să te simți inferior și să crezi că nu valorezi cine știe ce. Dimpotrivă, o stimă de sine ridicată arată că ești conștient de valoarea pe care o ai. Cum se construiește ea? Ei bine, totul începe din copilărie. Dacă părinții ne-au iubit și am primit suficiente semne de apreciere din partea lor, avem, în general, o părere bună despre noi înșine. Evident, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, căci pot interveni și alți factori... În plus, unele dintre relațiile pe care le avem la maturitate ne pot ajuta să ne apreciem mai mult sau, dimpotrivă, ne afectează puternic stima de sine. Hărțuirea morală, în special la locul de muncă, este extrem de distructivă; o relație de cuplu violentă, în care unul dintre soți îl devalorizează în mod regulat pe celălalt (fizic sau verbal), este și ea foarte nocivă. După ani de zile în care ai trăit în acest fel, de cele mai multe ori e nevoie să parcurgi un drum lung de reconstrucție a personalității pentru a avea (din nou) sentimentul că valorezi ceva. Din fericire, dacă nu ai avut o copilărie fericită sau dacă ai trecut printr-o perioadă mai dificilă și dacă ulterior te-ai subestimat, nu înseamnă că totul este pierdut! Există diferite metode care permit îmbunătățirea imaginii de sine, printre care se numără și cele din cartea de față. Unele dintre exercițiile propuse îți vor „vorbi" și te vor ajuta să reflectezi mai bine la propria persoană. Altele nu-ți vor conveni, fie pentru că tema lor nu te interesează, fie pentru că nu le vei putea pune în practică imediat. Nu contează! în acest caz, treci la alt exercițiu, important este să le găsești pe acelea care te pun în valoare. Nu uita însă că uneori este necesar să apelezi la un psihoterapeut.

Introducere ... 11

1. Să fii recunoscut ca ființa de sine stătătoare ... 15

Exercițiul nr. 1. Cum reacționezi la semnele care denotă apreciere și recunoaștere? ... 15
Exercițiul nr. 2. Un meniu personalizat ... 20 Exercițiul nr. 3. Ce forme de apreciere preferi? ... 22 Exercițiul nr. 4. Cum gestionezi semnele de apreciere? ... 23
Exercițiul nr. 5. Profilul tău actual ... 29 Exercițiul nr. 6. Învață să accepți semnalele ce denotă recunoaștere și apreciere ... 30
Exercițiul nr. 7. Cere semne de apreciere din partea celorlalți! ... 32
Exercițiul nr. 8. „Bilanțul" relațiilor tale de prietenie ... 33
Exercițiul nr. 9. Refuză semnele ce denotă recunoaștere și care nu îți convin! ... 35
Exercițiul nr. 10. Apreciază-te! ... 37 Exercițiul nr. 11. Dăruiește și celorlalți aprecierile tale! ... 38
Exercițiul nr. 12. Familiarizează-te cu criticile constructive! ... 40

2. Descoperă-ți atitudinea existențială ... 45

Exercițiul nr. 13. Cum te vezi pe tine însuți ... 45
Exercițiul nr. 14. Cum te descurci în anumite situații? ... 47
Exercițiul nr. 15. „Lista bună" ... 50 Exercițiul nr. 16. Ce fel de presiune exerciți asupra ta? ... 52
Exercițiul nr. 17. Acordă-ți dreptul de a fi tu însuți! ... 55
Exercițiul nr. 18. Fii bun fără să încerci să fii perfect! ... 57

9. Ai nevoie de o recunoaștere mai largă, care să depășească cercul apropiaților. Acest lucru este adesea rezultatul unei lipse din copilărie, de unde și dorința de a demonstra celorlalți că suntem valoroși („a apărut și în presă").

10. Este al treilea semnal negativ prezent în test. Dacă te lezează cel mai tare, înseamnă că, după toate probabilitățile, ești sensibil la nedreptate și la imposibilitatea de a te apăra. Dacă i-ai acordat un calificativ superior celui de la întrebarea cu numărul 7, suporți mai bine să fii judecat după ceea ce spui decât după ceea ce ești.

Detalii

Acum adună punctajele următoarelor întrebări: 1 + 2 + 3 + 5 + 6 + 8 + 9.
Dacă obții sub 21 de puncte, înseamnă că te simți puțin timorat când primești semnale pozitive. Poate ai impresia că cineva încearcă să te manipuleze sau că aprecierile ar fi nemeritate? Dacă ai adunat peste 21 de puncte, ai o preferință clară pentru semnalele pozitive (situația cea mai frecventă). Nici nu e de mirare, de obicei laudele au un impact pozitiv! Cu toate acestea, nu toate semnalele au aceeași pondere. Să definim în mod nuanțat punctajele intermediare:
• 1 + 2 + 3 + 8 = punctaj v [verbal]; 5 + 6 = punctaj nv [nonverbal].

Punctajul v privește semnele verbale. Dacă ai obținut un scor mai mare de 15, cuvintele te ating în mod deosebit. Dacă ceilalți nu îți SPUN ce sentimente nutresc față de tine, ce cred despre munca ta, nu ai cum să îți dai seama cum ești perceput. Punctajul nv se referă la semnele nonverbale. Dacă ai obținut un scor mai mare de 7, pentru tine contează mai degrabă gesturile.
Dacă ambele punctaje sunt suficient de ridicate, preferi deopotrivă comunicarea verbală și cea gestuală. Dacă există o mare diferență între cele două, este posibil să ai probleme cu recepționarea categoriei de semnale care înregistrează punctajul cel mai scăzut. • 1 + 2 + 5 + 6 + 8 = punctaj i; 3 + 4 + 9 = punctaj c.

Punctajul i măsoară nevoia ta de a fi recunoscut necondiționat, fără să o fi meritat. Dacă ai mai puțin de 12 puncte, nu numai că nu vei avea niciodată această nevoie, dar ai putea-o interpreta ca pe o atenție nemeritată. Între 12 și 18, se profilează o zonă de mijloc, care nu ar trebui să pună niciodată probleme.
Un punctaj mai mare de 18 denotă preferința clară pentru schimburi necondiționate - sau poate ai impresia că semnalele condiționate te obligă să te „pliezi" prea mult pe cerințele celuilalt?
Scorul c se referă la semnele condiționate. Dacă ai obținut un scor mai mare de 12, preferi să știi cauza pentru care ești recunoscut. A primi un compliment pentru acțiunile tale pare mult mai sigur și mai meritat decât afecțiunea necondiționată pe care ai putea să o primești doar pentru că ai moștenit un fizic plăcut sau pentru că hazardul ți-a dat niște părinți drăguți. între 8 și 12, este zona mediană, unde se echilibrează semnele condiționate cu cele necondiționate. Sub 8, nu-ți face prea multă plăcere că ți se comentează faptele; poate ești de părere că nu ai ce învăța de la alții.

Exercițiul nr. 30. Liniștește Copilul din tine!

Scopul acestui exercițiu, care merge mână în mână cu precedentul, este de a-ți dezvolta anumite obiceiuri care au legătură cu starea de Copil, cel căruia i-au lipsit sprijinul și răsfățul.

Experimentează aceste metode diferite de calmare pentru a vedea care sunt cele mai potrivite pentru Copilul tău interior, apoi folosește-le după nevoile tale.

1 Îmbrățișează-te: când ești abătut și ai o stimă de sine scăzută, prinde-ți umerii cu brațele, ca și când ai consola un copil suferind. Câteva cuvinte mângâietoare de la Părintele binevoitor, pe care l-ai cultivat cu grijă, îți vor prinde bine.
2 „Adăpostește-te" într-un colț liniștitor: uneori ne simțim rău pentru că ne lipsesc reperele. În acest caz, Părintele tău normativ trebuie să intervină, cu ajutorul Adultului. Dacă, spre exemplu, stai în fața televizorului ore întregi sau dacă mănânci prea mult, înainte de a-ți reproșa aceste scăpări, încearcă să cornuți suficient de repede pe canalul Părintelui normativ, care să te oprească, fără să te critice („Acum e de-ajuns! Te oprești, te ridici și respiri adânci"). 3 Respiră: e important. Când ești prea tensionat, odihna și inspirația abdominală favorizează relaxarea. Când te simți dărâmat în interior, respirația intercostală te ajută să-ți revii și să-ți recapeți energia (cf. Exercițiului nr. 35, în special ultima parte, despre postură).
4 Relaxează-te: nu este vorba despre practicarea unei relaxări reale care cere să stai întins, cu o pătură etc, ci de a-ți oferi o clipă de destindere în diferite împrejurări (nu în timp ce conduci mașinal).
- Închide ochii. Dacă este posibil, acoperă-i cu mâinile pentru a te izola mai bine.
- Mai întâi, respiră profund de două-trei ori, apoi expiră încet, natural, fără să te forțezi. - Fii conștient că picioarele tale vin în contact cu solul și de faptul că stai pe scaun.
- Lasă o culoare să-ți invadeze mintea. Alte gânduri vor continua să apară, dar nu te încorda, lasă-le să vină, imaginează-ți că le vei alunga făcând un semn cu capul. Încet-încet, asigură-te că tot câmpul tău vizual interior este ca un ecran mare în culoarea pe care ai ales-o.
- Când vrei să te oprești, întinde-te, scutură-ți mâinile, cască dacă este posibil și masează-ți brațele. Ești gata să-ți reîncepi activitatea!
5 Refugiază-te în „locul tău de pace": gândește-te la un loc, real sau imaginar, în care te simți bine, în siguranță, liniștit, fără critici și contacte neplăcute. În momentele tale dificile, du-te mental acolo câteva clipe.