În unele cazuri, maestrul nu răspundea la
întrebările puse de bolnav. În loc să-i prescrie ce trebuia să facă, își
părăsea scaunul și revenea aducându-i vizitatorului un măr, o pară, o mandarină
sau un ciorchine de strugure, în funcție de anotimp. Ce ascundea asta? Care era
efectul acestor fructe? Nimeni nu știa, dar bolnavul se vindeca definitiv.
Maestrul refuza să-i trateze pe unii bolnavi. De exemplu, n-a vindecat o femeie
care suferea, de mult timp, de dureri insuportabile. Cu chipul preocupat,
maestrul i-a zis că boala de care suferea era inevitabilă din cauza karmei
acumulate și că era necesară pentru evoluția ei, adăugând că niciun vindecător
ori medic nu putea s-o vindece. A recomandat să fie vizitată și ajutată la
nevoile zilnice și să i se adreseze cuvinte de consolare și mai ales să ne
rugăm pentru ea.
În aceeași perioadă, maestrul a vindecat un om adus mult de spate care nu putea
să facă nimic cu mâinile. Încercase de toate, luase tot felul de medicamente,
dar nici vindecătorii, nici medicii nu putuseră să-i vină de hac paraliziei
sale. Maestrul i-a dat o directivă, la prima vedere, absurdă. „Trebuie să te
duci să sapi grădina!", i-a zis el. Dar bolnavul i-a declarat că nu numai
că nu putea să se îndrepte de spate, ci și că nu va putea niciodată să ridice o
sapă. Maestrul a insistat cu fermitate să-i urmeze sfatul, chiar dacă ar trebui
să se târască pe jos și să râcâie pământul cu o teslă. Omul a avut curajul să
înceapă așa și, treptat, s-a îndreptat. După trei luni, era complet restabilit.
Se va spune că aici nu e niciun miracol. Desigur... dar nici n-am pretins că e
vreunul în sensul obișnuit al termenului. Dar nu e „miraculos" că, dintre
atât de multe sfaturi și leacuri recomandate acelui om ani de zile, tocmai
ultimul și-a făcut efectul?
Acest caz amintește sensul ascuns al poveștii biblice despre bolnavul care
așteptase treizeci și opt de ani pe malul scăldătoarei Betesda, din apropiere
de Ierusalim (Ioan 5,1-9). Hristos nu l-a vindecat imediat, dar l-a întrebat:
„Vrei să te vindeci?" - „Vreau, Doamne, dar n-am pe nimeni să mă bage în
scăldătoare când se tulbură apa." Acest bolnav făcea parte din categoria
celor care se puteau vindeca. Boala își făcuse deja treaba și el nu avea nevoie
decât de un mic impuls, de puțină voință. Hristos i-a zis: „Ia-ți patul tău și
umblă!". Ceea ce înseamnă: renunță la starea de inerție și de așteptare și
fă tu însuți primul pas.
Viața lui Hristos este semnificativă pentru cei care doresc să urmeze calea
spirituală. Exact asta ne transmitea maestrul. Discipolii Frăției trebuie să
stea departe de adepții sectelor, creduli și leneși, care se tem să facă pasul
dificil, zicând: „Oare nu pentru noi, care am crezut în El, a fost răstignit
Hristos?". Unii pretind că au fost „mântuiți" din perioada cutare, de
la data cutare. Alții folosesc termenul „născuți din nou", însă, deși zic
că s-au născut din nou, continuă să trăiască după vechile obiceiuri. Dintre
auditorii învățăturii maestrului care doresc să devină discipoli, unii cad încă
în păcat și fac greșeli, dar diferența constă în faptul că se străduiesc să-și
schimbe viața și suferă când nu reușesc. |
Adevăr Divin
